CAPITOLUL 1 CONSIDERATII GENERALE PRIVIND GERMINATIA SEMINTELOR, CRESTEREA PLANTULELOR, ABSORBTIA APEI SI A COMPUSILOR CHIMICI CAPITOLUL 2 MATERIALE SI METODE DE CERCETARE CAPITOLUL 3 REZULTATE SI DISCUTII
CAPITOLUL 1 CONSIDERATII GENERALE PRIVIND GERMINATIA SEMINTELOR, CRESTEREA PLANTULELOR, ABSORBTIA APEI SI A COMPUSILOR CHIMICI 1.1. Fiziologia germinatiei semintelor Germinatia sau incoltirea semintelor este unul dintre cele mai importante procese fiziologice care se petrec in viata plantelor cromofite. Cand semintele mature intalnesc factorii de mediu prielnici incoltirii, ele trec printr-o inlantuire de fenomene fiziologice complexe cum ar fi absorbtia apei si a substantelor in seminte, imbibitia coloizilor si a peretilor celulari, intensificarea respiratiei aerobe, activarea enzimelor ce hidrolizeaza substantele de rezerva (amidon, proteine, lipide), sinteza de noi substante (se intensifica activitatea acizilor ribonucleici si proteosinteza), diviziunea si cresterea celulelor, migrarea elementelor chimice (N2, Mg, P, K) spre celulele nou formate, toate acestea finalizandu-se cu cresterea embrionului. Embrionul se dezvolta pe baza utilizarii materialelor nutritive din tesuturile de rezerva ale semintei. Germinatia semintelor este deci procesul fiziologic prin care samanta trece de la viata latenta, la viata activa si cuprinde totalitatea modificarilor fiziologice si biochimice petrecute in embrion, pana la cresterea primelor frunze (primele organe cu clorofila). Acest proces marcheaza trecerea planulei de la nutritia heterotrofa, la nutritia autotrofa, moment in care plantula devine independenta din punct de vedere trofic. Biositezele activate in cursul germinatiei determina modificari in ultrastructura celulelor embrionare, celule aflate in curs de crestere si de multiplicare. Astfel, organitele celulare se evidentiaza mai bine, se extinde reticulul endoplasmatic, se formeaza un numar mare de dictiozomi si creste numarul mitocondriilor. Toate acestea determina formarea din radacinita embrionului a radacinii, ca prin organ al plantei, respectiv a plantulei. Incoltirea poate avea loc in anumite conditii de mediu, proprii fiecarei specii de plante. Dintre factorii interni care asigura vitalitatea embrionului si a plantulei subliniem, indeosebi, importanta rezervelor nutritive ale acestuia. S-au efectuat experiente de rezectare a unor fragmente din tesuturile de rezerva a embrionului (Barton, 2014) si s-a constatat o puternica afectare a cresterii embrionilor si transformarea lor in plantule, in functie de proportia de tesut de rezerva de care au fost private embrionii. Indepartarea patiala sau totala a cotiledoanelor a dus la privarea embrionului de substantele plastice sau energetice, precum si de unele substante active (vitamine, hormoni, enzime), pe care restul plantulei nu este capabila sa le sintetizeze. Plantulele se dezvolta cu ajutorul substantelor depozitate sau acumulate de catre cotiledoane, incepand de la elemente minerale pana la compusi organici simpli sau complecsi. Cresterea si diferentierea plantulei este un rezultat al interdependentei si conlucrarii dintre cotiledoane si restul embrionului sau dintre embrion si endosperm. Cotiledoanele plantulelor dicotiledonate indeplinesc functia de tesut de acumulare a substantelor de rezerva (de exemplu la fasole, mazare, bob). Dupa pozitia pe care o ocupa cotiledoanele fata de nivelul solului (ca urmare a cresterii plantulei), germinatia poate fi epigee, de exemplu la fasole, (caz in care axa hipocotila creste pana deasupra solului) si hipogee, de exemplu la mazare, bob (cand axa hipocotila nu se inalta deasupra nivelului solului, cotiledoanele raman la pamant). La dicotiledonate, pe masura consumarii substantelor de rezerva din cotiledoane de catre embrionul in crestere, cotiledoanele se pot transforma in: a.) organe aasimilatoare (numindu-se frunze cotiledonare); b.) pot ramane aparent nemodificate o perioada mai indelungata de exemplu la bob, mazare, c.) pot sa se zbarceasca si sa cada de exemplu la fasole. Unul din procesele care conditioneaza incoltirea semintelor este acela al absorbtiei. Acesta se gaseste, astfel, intr-o stransa corelatie cu toate fenomenele fiziologice amintite mai sus, imbibitie, respiratie, metabolism, multiplicare celulara, crestere si diferentiere celulara si tiselara. Germinarea semintelor incepe cu absorbtia apei. In urma accederii apei in samanta, intr-o prima faza asistam la imbibarea coloizilor celulari si a membranelor pectocelulozice. In urma imbibitiei cu apa, coloizii din embrion si endosperm isi maresc volumul, celulele devin tugescente, iar pentru activitatea lor necesita oxigen si o anumita temperatura optima, care variaza in functie de specie, temperatura cu rol in mentinerea proceselor metabolice, a acelora de multiplicare si de crestere celulara la parametrii optimi. La semintele uscate de graminee si leguminoase (mazare, soia, lupin), forta de imbibitie este foarte mare, de 1000-1300 atmosfere, in functie de concentratia coloizilor hidrofili ai semintelor. La leguminoase se absorb cantitatile cele mai mari de apa (185% la mazare). La unele specii curba imbibitiei semintelor creste rapid in primele ore, dupa care cresterea este lenta, si urmata de o noua intensificare a absorbtiei de apa, cand incepe alungirea radiculei (fasole, mazare, mustar). Sunt seminte la care imbibitia la inceput se face incet si mai spre sfarsitul perioadei de imbibitie hidratatea este mai rapida, de exemplu la morcov, patrunjel si la sfecla. Trecerea semintelor de la viata latenta, la viata activa de dupa finalizarea proceselor de germinatie, respectiv de hidratare a biostructurilor, se trece la un proces metabolic extrem de intens si acesta, ca -de altfel- toate celelalte procese fiziologice de multiplicare si crestere celulara se afla sub incidenta factorilor externi, pe langa aprovizionarea cu apa si temperatura ambientala, aprovizionarea semintelor cu oxigen.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
