Grindă cu zăbrele

ARGUMENT

Pentru a reusi intr-un domeniu , este necesara o buna informare asupra domeniului respectiv si a continutului acestuia.

Pentru realizarea acestui proiect mi-au fost de mare folos sfaturile profesorului indrumator si cunostintele dobandite in cursul anilor de liceu.

Consultand biografia recomandata de catre profesorul indrumator , precum si alte carti de specialitate am sintetizat aspectele principale temei mele

In al doilea capitol este vorba despre clasificarea grinzilor cu zabrele .

Capitolui al 3-lea ne vorbeste despre conditia de indeformabilitate geometrica a grinzilor cu zabrele .

Verificarea conditiei de determinare statica ne este demonstrata in capitotul 4.

In capitolul 5 sunt enumerate Norme de Tehnica si Securitate a muncii.

In ultimele foi ale acestei lucrari sunt cuprinse Biografia si anexele.

Consider ca aceasta lucrare va reprezenta o buna sursa de biografie pentru lucrari de tematica , asemanatoare si pentru crearea unei imagini vaste asupra subiectului propus.

CAPITOLUL I GRINDA CU ZABRELE

-generalitati-

O structură geometric indeformabilă, alcătuită din bare prinse între ele la capete prin articulaţii şi destinată să suporte un sistem de sarcini aplicate numai în articulaţii (noduri), este numită, în tehnica construcţiilor, grindă cu zabrele. Asemenea structuri pot fi spaţiale sau plane. Atât barele cât şi încărcările grinzile cu zăbrele plane sunt în acelaşi plan.

Barele din care se compune grinda cu zabrele sunt aproape totdeauna drepte şi se consideră că lungimea acestor bare este constantă (bara cu lungime invariabilă).

Punctele de intersecţie ale axelor barelor se numesc noduri şi articulaţiile se consideră

centrate în aceste noduri. în realitate, în cele mai multe situaţii, axele barelor nu concură

riguros în nodul teoretic din schema de calcul static iar legătura barelor la nod nu este o articulaţie perfectă.

Grinzile cu zăbrele realizate din metal sunt cele mai apropiate de grinzile cu zăbrele teoretice. La acestea, pentru realizarea nodurilor cât mai apropiate de nodurile ideale este necesară foarte adesea o piesă suplimentară numită guseu. Guseul este piesa de care se prind capetele barelor cu nituri, buloane sau suduri (fig. X1).

S-a încercat realizarea grinzii cu zabrele pentru poduri metalice, cu articulaţii ideale la noduri, însă s-a dovedit că datorită frecărilor şi ruginirii, acestea nu funcţionau ca articulaţii perfecte. La construcţiile din lemn apar câteva probleme care fac ca grinzile cu zăbrele sa nu ˝funcţioneze˝ perfect. Printre aceste probleme sunt: barele tălpilor trec continuu prin noduri, barele se leagă destul de rigid, prin îmbinări bine ajustate (praguri, cepuri, crestături etc.), buloane, cuie, scoabe, piese metalice speciale etc.

Construcţiile de beton armat au nodurile complet rigide, fiind turnate monolit împreună cu barele; deci teoretic nu există grinzi cu zăbrele realizate din beton armat. În proiectare de fapt, la calculul grinzilor de beton armat, ca şi al celor metalice mai importante, în etapa de predimensionare, se aplică ipoteza articulaţiilor perfecte la noduri, însă se adaugă apoi şi eforturile secundare, datorate rigidităţii legăturilor de la noduri; evaluarea acelor eforturi secundare se face prin metodele de rezolvare a sistemelor multiplu static nedeterminate.