Guvernarea Electronica și Implicațiile Sale în Instituțiile Administrației Publice din România

INTRODUCERE

Administraţia publica reprezintă acea activitate care constă în principal în organizarea şi executarea prevederilor Constituţiei, a tuturor actelor normative şi a celorlalte acte juridice emise de autorităţile statului de drept.

Administraţia nu se confundă cu statul însuşi. Misiunile administraţiei constau în a îndeplini sarcinile pe care organele fundamentale ale statului i le încredinţează. In general, administraţia se dovedeşte se a fi una dintre cele mai utile activităţi umane. Cele mai alese însuşiri intelectuale ale omului, sprijinite pe maşini moderne, nu dau rezultatul aşteptat daca nu sunt administrate raţional si eficient, într-un cadru bine organizat.

Guvernarea reprezintă utilizarea tehnologiei informaţiei şi telecomunicaţiilor, şi îndeosebi a Internetului, în toate domeniile guvernării statului care furnizează servicii publice către utilizatori - între care cei mai importanţi sunt cetăţenii şi societăţile, cu scopul general de a îmbunătăţi serviciile şi a le reduce costurile, atât pentru utilizatori cât şi pentru furnizorii serviciilor.

In prezenta lucrare, abordăm sub aspect structural conceptul de guvernare electronică şi implicaţiile sale în administrativa publică din România, în scopul asigurării accesului la informaţie şi prestării serviciilor publice în regim interactiv. Obiectivul general al guvernării electronice îl constituie asigurarea accesului la informaţia oficială, prestarea serviciilor prin intermediul mijloacelor electronice pentru cetăţeni şi mediul de afaceri, îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice, sporirea gradului de participare a cetăţenilor în procesul de guvernare, eficientizarea activităţii administraţiei publice, consolidarea democraţiei şi a instituţiilor statului de drept.

Lucrarea de fata este structurata in trei capitole. In prima parte, abordăm administraţa în ipostaza de structură / mod de organizare, rolul acesteia ca instituţie, orientări privind structura actuală a administraţiei publice . A doua parte se referă la noţiunea de guvernare electronica precum şi la implicaţiile sale în instituţiile administraţiei publice. In ultima parte am efectuat un studiu practic privind utilizarea guvernării electronice in administraţia publică din România, Sistemul Național Electronic de Plată Online cu Cardul Bancar, ghişeul.ro care constă în plata on-line a diverselor tipuri de taxe, stabilite de instituţii pentru diferite servicii.

CAPITOLUL 1. ADMINISTRAŢIA PUBLICǍ

1.1Ce este Administraţia Publică?

Din punct de vedere etimologic, termenul de administraţie provine din cuvintele de origine latină “ad” care înseamnă “la” si “mister”, care se traduce prin “slujitor”,” supus”. S-a ajuns astfel să se înţeleagă prin administraţie un fel de slujitor, supus al cuiva, iar prin “a administra”, acţiunea de a servi la ceva, activitatea înfăptuită la ordinele cuiva, un ministru, in accepţiunea menţionată, fiind socotit un fel de slujitor al societăţii. In literatura de specialitate se pot întâlni doua formulări: aceea de administraţie de stat si aceea de administraţie publică, ambele desemnează aceeaşi noţiune, dar cu denumiri diferite.

Termenul de “administraţie de stat” sau “administraţie publică” comportă mai multe accepţiunii. Astfel, o accepţiune este aceea activitate, situaţie, in care noţiunea de administraţie este concepută in sensul funcţional. Într-o altă accepţiune, noţiunea de administraţie evoca un sistem de organe de stat. In acest caz noţiunea de administraţie este privită sub aspect organizatoric. In ambele sale accepţiuni, atât de “activitate”, cât si de “sistem de organe”, noţiunea de administraţie este indisolubilă legata de noţiunea de stat.

Organele administraţiei de stat (ale administraţiei publice) sunt cunoscute si sub denumirea de organe ale puterii executive. Dar puterea executivă este înfăptuită nu numai de organele administraţiei publice, ci de alte organe de stat, care nu fac parte din aceasta categorie de organe. Astfel in ţara noastră organe ale puterii executive sunt: Preşedintele României, Consiliul Suprem de Apărare a Ţarii, Curtea de Conturi, Serviciul Roman de Informaţie, Banca Naţionala a României, ca să le enumeram pe cele mai importante, care sunt organe ale puterii executive fară a face parte din sistemul organelor administraţiei publice, alt organ suprem este Guvernul. Aşadar sfera organelor puterii executive este mai largă decât sfera organelor administrative publice care sunt numai un element component al sistemului organelor puterii executive.

Activitatea legislativă reprezintă activitatea de conducere a societăţii la nivelul superior conducerii înfăptuite prin toate celelalte activităţi statale. Desfăşurând această activitate organele legislative reglementează cu forţă juridica superioară relaţiile sociale, prin elaborarea de norme juridice, formează alte organe de stat, exercită controlul general al respectării legii, exercită conducerea in politica externă. Actele organelor sunt adoptate spre a fi aplicate in viaţa socială, spre a fi executate. Această cerinţă se asigură printr-o altă formă a puterii de stat, anume puterea executivă, înfăptuită, in mare parte, de către organele administraţiei publice. Organele administraţiei publice sunt acelea care rezolva măsurile operative pentru satisfacerea nevoilor membrilor societăţilor, contribuind astfel într-o măsură decisivă, la realizarea progresului social.

Administraţia Publică ca activitate este una executivă, aceea de executare a legii si a celorlalte subordonate legi, dar administraţia publică nu trebuie confundată cu activitatea executive. Pe lângă organele administraţiei publice, activitatea de executare a legii desfăşoară toate celelalte organe de stat, precum si organizaţiile ne statale, ca si cetăţenii. In literatura de specialitate se arată ca funcţiile autorizaţiilor administrative ar consta in acţiune, consultare si deliberare. Pornind de la aceasta idee, administraţia publică a fost clasificată in:

- Administraţie activă;

- Administraţie consultativă;

- Administraţie deliberativă;