Hărțuirea Sexuală

Cuprins licență Cum descarc?

Capitolul I. CONSIDERATII GENERALE INTRODUCTIVE 0
1.1.Ilicitul penal 10
1.2.Formele fenomenului infractional 11
1.3.Politici de combatere a infractionalitatii 11
Capitolul II. CONSIDERATII GENERALE PRIVIND OCROTIREA LIBERTATII PERSOANEI IN DREPTUL PENAL 13
2.1. Despre libertate in general 13
2.1.1. Definitie 13
2.1.2. Rolul conceptului de libertate 13
2.1.3. Evolutia conceptului de libertate 13
2.1.4. Persoana si drepturile acesteia 14
2.2. Despre conceptul de libertate privind viata sexuala 16
2.2.1. Viata sexuala, obiect al protectiei penale romane 17
Capitolul III. EVOLUTIA ISTORICA A REGLEMENTARII RASPUNDERII PENALE PENTRU INFRACTIUNILE PRIVITOARE LA VIATA SEXUALA PE TERITORIUL ROMANIEI 20
3.1. Perioada Daco-Romana 20
3.2. Perioada Feudalismului 20
3.3. Regimul Turco-Fanariot 22
3.4. Perioada 1859-1864 (perioada realizari unirii Principatelor Romane) 22
3.5. Perioada 1918-1938 23
3.6. Perioada 1968-2002 23
3.6.1. Codul penal de la 1968 23
3.6.2. Codul penal republicat in temeiul articolului III din Legea nr. 6/1973 publicata in Buletinul oficial partea I, nr. 49/1973. 24
3.6.3. Legea 197/2000 pentru modificarea si completarea Codului penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 568/15.11.2000. 24
3.6.4. Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 89/2001 pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiunile contra vietii sexuale, adoptata prin Legea 61/16.01.2002. 25
3.7. Perioada 2002-2014 26
Capitolul IV. INCRIMINAREA INFRACTIUNILOR CONTRA LIBERTATII SI INTEGRITATII SEXUALE 28
4.1. Aspecte comune ale infractiunilor contra libertatii si integritatii sexuale in legislatia penala romana 28
4.2. Evolutia incriminarii infractiunii de hartuire sexuala in Codul penal 31
4.3. Situatii tranzitorii 37
Capitolul V. PRIVIRE COMPARATIVA ASUPRA INFRACTIUNII DE HARTUIRE SEXUALA SI A ALTOR INFRACTIUNI PRIVITOARE LA VIATA SEXUALA A PERSOANEI 38
5.1.Continutul incriminarii infractiunilor 38
5.2. Elemente preexistente ale infractiunii 45
5.2.1. Obiectul infractiunii 45
5.2.1.1. Obiect juridic 45
5.2.1.2. Obiect material 48
5.2.2. Subiectii infractiunii. Participatia 50
5.2.2.1. Subiect activ. Participatia 50
5.2.2.2. Subiect pasiv 54
5.3. Structura si continutul juridic. 56
5.3.1. Situatia premisa 56
5.3.2. Continutul constitutiv 57
5.3.2.1. Latura obiectiva. 57
5.3.2.1.1. Elementul material 57
5.3.2.1.2. Urmarea imediata 65
5.3.2.1.3. Legatura de cauzalitate 68
5.3.2.2. Latura subiectiva 69
5.3.2.2.1. Elementul subiectiv (vinovatia cu modalitatile sale) 70
5.3.2.2.2. Mobilul si Scopul 71
5.3.2.3. Forme 72
5.3.2.3.1. Acte pregatitoare 73
5.3.2.3.2. Tentativa 74
5.3.2.3.3. Consumare 75
5.3.2.3.4. Epuizare 77
5.3.2.3.1. Modalitati normative simple 78
5.3.2.3.2. Modalitati normative asimilate 79
5.3.2.3.3. Modalitati normative agravate 80
5.3.2.3.4. Modalitati de fapt 85
5.3.3. Sanctiuni 86
5.3.4. Aspecte procesuale. 87
Capitolul VI. ELEMENTE DE DREPT COMPARAT 89
Capitolul VII. IMPACTUL PSIHOLOGIC ASUPRA VICTIMEI 93
Capitolul VIII. CONCLUZII 98
Capitolul IX. BIBLIOGRAFIE 101

Extras din licență Cum descarc?

Capitolul I. CONSIDERATII GENERALE INTRODUCTIVE
1.1 Ilicitul penal
Prin definitia lor normele juridice, impun membrilor unei comunitati, membrilor societatii o conduita prin care se delimiteaza "frontiera ", desi nevazuta dar existenta, dintre licit si ilicit. 
"Frontiera" existenta intre licit si ilicit ne indeamna sa plasam in sfera licitului tot ceea ce conceptele juridice si normele de drept nu opresc sau nu interzic, adica tot ceea ce este conform cu conceptele de drept, constituie sfera licitului. Pe de alta parte, o conduita a unui subiect de drept este ilicita daca intre ea si dispozitia normei exista o neconcordanta. Astfel spus prin conduita ilicita se intelege un comportament contrar unei norme sau prevedere legala.
Asa cum sustin sociologii, exista o "zona gri" a ilicitului, care reprezinta toate faptele ce au un pericol social redus, dar care constituie o incalcare a normelor juridice. La fel se intampla si cu "ilicitul aparent" care este, compus din actiuni sau inactiuni prin care se ocoleste continutul unei norme prohibitive (opresc subiectul de la o anumita actiune, il obliga sa se abtina de la a face ceva) sau onerative (prescriu destinatarului o anumita conduita) ori prin care se speculeaza anumite neconcordante legislative.
Ilicitul ca fapt antisocial sau antijuridic, in raport de specificul normelor juridice care sunt incalcate de indivizi care compun societatea imbraca diverse forme. Putem discuta de un ilicit civil, un ilicit administrativ, unul fiscal si nu in ultimul rand despre un ilicit penal.
Ilicitul penal reprezinta insa gradul cel mai ridicat, din punct de vedere al gravitatii, ceea ce inseamna ca ilicitul penal creeaza cea mai mare tulburare a ordinii publice sau juridice. Ilicitul penal este expres si limitativ determinat in comparatie cu alte forme ale ilicitului juridic ceea ce ii confera o atentie deosebita.
Ilicitul penal este denumit infractiune, provenind din latinescul infractio-onis care inseamna spargere, frangere, insa fiecare infractiune la randul sau are o denumire specifica, spre exemplu: infractiunea de viol, infractiunea de talharie, de furt, etc.
Reactia impotriva ilicitului penal apartine statului, actiunea penala fiind de ordine publica, chiar si cand ilicitul vizeaza un interes privat, el este tot de ordine publica.
Ilicitul penal este o forma a deviantei sociale, fara ca acesta sa se identifice integral cu infractionalitatea, devianta sociala avand si alte forme de manifestare. 
Din punct de vedere al dreptului pozitiv ilicitul penal se deosebeste de ilicitul nepenal pe baza criteriului formal, normativ, al sanctiunii deoarece in dreptul pozitiv este considerat ilicit penal orice fapt pentru care normele juridice prevad o sanctiune materializata printr-o pedeapsa.
1.2 Formele fenomenului infractional
Notiunea de forma este o categorie filosofica care se aplica in orice domeniu al cunoasterii. Ansamblul caracteristicilor de manifestare a unei entitati desemneaza forma sa .
Totalitatea formelor sub care apare ilicitul penal poarta denumirea de infractionalitate ori criminalitate. Criminalitatea este definita ca fiind totalitatea infractiunilor savarsite intr-un interval de timp pe un teritoriu dat.In teoria si practica criminologiei un rol deosebit se atribuie cercetarii formelor infractionalitatii dupa gradul de cunoastere, descoperire, inregistrare, verificare si solutionare judiciara. 
Indiferent de societatea in care ea exista, niciodata infractionalitatea reala nu a putut fi si nu este descoperita din diferite motive cum ar fi iscusinta infractorilor. Insa infractionalitatea descoperita numita si aparenta reprezinta totalitatea infractiunilor descoperite si cercetate de organele de urmarire penala fie din oficiu, fie la plangerea prealabila a partii vatamate ori ca urmare a denuntului facut de o alta persoana interesata sau nu. Desi in doctrina criminologica, se vorbeste despre criminalitatea descoperita, exista situatii in care nu toate infractiunile descoperite ajung sa fie si judecate.Ne referim aici, la anumite situatii cum ar fi decesul faptuitorului, impacarea partilor, amnistia, dezincriminarea faptei, acestea toate impiedicand judecarea faptei.
Criminalitatea aparenta are o rata mai mica decat criminalitatea reala, datorita motivelor care duc la nedescoperirea sau necercetarea lor. In doctrina criminologiei aceasta diferenta dintre infractionalitate reala si cea aparenta este denumita "cifra neagra a criminalitatii"
Societatea in care criminalitatea aparenta este mai apropiata de criminalitatea reala duce la o buna functionare a organismului judiciar, dar in incercarea lui de a reduce diferenta dintre criminalitate aparenta si cea reala, depinde de o multitudine de factori cum ar fi: pregatirea si dotarea umana a aparatului judiciar, motivatia materiala, etc.
1.3 Politici de combatere a infractionalitatii
Reactia sociala impotriva fenomenului infractional reprezinta o necesitate pentru a fi aparata ordinea sociala reglementata de normele juridice. Lipsa unei reactii impotriva infractionalitatii ar insemna si in cele din urma ar duce la negarea dreptului si la destramarea societatii respective.
Gassin pune accentul pe intelegerea prevenirii ca "orice activitate de politica penala care are ca finalitate exclusiva sau partiala, limitarea posibilitatilor de aparitie a unui ansamblu de actiuni criminale, facandu-le fie imposibile, fie mai dificil de realizat, fie improbabile, cu excluderea a ceea ce decurge din amenintarea unui pedepse, ca si aplicarea sa" . Combaterea apare astfel, ca o actiunea de prevenire a infractionalitatii, definita ca un ansamblu de masuri, politici si tehnici care, in afara cadrului justitiei penale, vizeaza reducerea diverselor tipuri de comportamente ce antreneaza prejudicii considerate de stat ca fiind ilicite. In doctrina romana s-a evidentiat opinia potrivit careia notiunea de combatere are doua intelesuri:
a) una cu caracter sociologic si criminologic, care se refera la totalitatea de activitati derulate in directia identificarii, explicarii si diminuarii cauzelor si conditiilor generale, sociale si individuale, care genereaza sau favorizeaza manifestari delicvente in societate
b) una cu caracter juridico-penal, ce se refera la efectul pe care legislatia penala, prin pedepsele prevazute, il exercita asupra conduitei indivizilor si grupurilor sociale.
Scaderea ratei criminalitatii este posibila, prin adoptarea si prin introducerea, nu numai a unor politici penale dominant represive, ci si a unor politici penale preventive. Masurile legislative si judiciare nu sunt insa singurele in masura sa stopeze fenomenul infractional. Pentru ca aceste masuri sa fie eficiente in combaterea fenomenului infractional ele trebuie grupate cu alte masuri cum sunt cele culturale, cele social-economice, etc.
In ce priveste domeniul prevenirii infractionalitatii, Consiliul Europei a elaborat o serie de recomandari specifice. Cea mai relevanta este Recomandarea (1987)19 a Comitetului de Ministrii al Consiliului Europei, Recomandare ce se refera la:
a) statele membre sa includa combaterea criminalitatii ca misiune permanenta in programele guvernamentale
b) statele membre sa creeze, sa incurajeze si sa mentina la nivel national, regional si local organismele de prevenire a criminalitatii
c) sa stabileasca si sa promoveze programe de preventie, care sa vizeze solutii privind reducerea posibilitatilor de a comite infractiuni si de a mari riscul pentru delicvent de a fi descoperit.

Fisiere în arhivă (1):

 Hartuirea Sexuala.docx

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

1. Alexandru Boroi, Drept penal. Partea speciala. Conform noului Cod penal, Editia 2, Editura C.H.Beck Bucuresti 2014
2. Mihail Udroiu, Fise de Drept Penal.Partea Speciala, Editura Universul Juridic Bucuresti 2014
3. Mihail Udoiu, Drept penal. Partea Speciala, Noul Cod penal, editura C.H.Beck, Bucuresti 2014
4. Alexandru Boroi, Gheorghe Nistoreanu, Drept penal.Partea speciala, editia.a III-a, Editura All Beck Bucuresti 2005
5. Vasile Dobrinoiu, Mihai-Adrian Hotca, William Gabriel Brinza, Probleme de drept din jurisprudenta penala, Editura Wolters Kluwer, Romania
6. Vasile Dobrinoiu, Norel Neagu, Drept penal.Partea Speciala, Teorie si practica judiciara, Editura Wolters Kluwer Romania
7. Tudorel Toader, Drept Penal.Partea Speciala, Editura Hamangiu Bucuresti 2007
8. Ilie Pascu, Mirela Gorunescu, Drept penal.Partea Speciala, editia a 2-a, Editura Hamangiu Bucuresti 2009
9. George Antoniu, Tudorel Toader (coordonatori), Versavia Brutaru, Stefan Danes, Constantin Duvac, Ioan Griga, Ion Ifrim, Gheorghe Ivan, Gavril Paraschiv, Ilie Pascu, Ion Rusu, Marieta Safta, Iancu Tanasescu, Tudorel Toader, Ioana Vasiu (autori), Explicatiile noului Cod penal, Volumul I (articolele 257- 366), Editura Universul Juridic Bucuresti 2016
10. Petrut Ciobanu, Dragos Bogdan, Noul Cod penal adnotat, Editura Rosetti International 2015
11. Gheorghe Ivan, Mari-Claudia Ivan, Drept Penal.Partea Speciala conform noului Cod penal, Editia 2, Editura C.H.Beck Bucuresti 2015
12. Alexandru Boroi (coordonator), Ion Rusu, Angelica Daniela Chirila, Gina Livioara Goga, Ana-Alina Ionescu-Dumitrache, Minodora-Ioana Balan-Rusu, Practica judiciara in materie penala.Drept penal.Partea Speciala, Editura Universul Juridic Bucuresti 2014
13. George Antoniu, Tudorel Toader (coordonatori), Versavia Brutaru, Constantin Duvac, Ion Ifrim, Daniela Iuliana Lamasanu, Ilie Pascu, Marieta Safta, Constantin Sima Tudorel Toader, Ioana Vasiu (autori), Explicatiile noului Cod penal, Volumul III (articolele 188- 256), Editura Universul Juridic Bucuresti 2015
14. Constantin Barbu, Ocrotirea persoanei in Dreptul Penal Al R.S.Romania, Editura Scrisul Romanesc Craiova, 1977
15. Gheorghe Bodoroncea, Valerian Cioclei, Irina Kuglay, Lavinia Valeria Lefterache, Teodor Manea, Iuliana Nedelcu, Francisca-Maria Vasile, Cod penal.Comentariu pe articole, art.1-446, Editura C.H.Beck Bucuresti 2014
16. Mirela Gorunesu, Mihail Adrian Hotca, Alexandra Lancranjan, Constantin Nedelcu, Radu Slavoiu, Noul Cod Penal pe intelesul tuturor, Editura Universul Juridic Buvuresti 2015
17. Florin Streteanu, Tratat de drept penal.Partea general, volumul I, Editura C.H.Beck Buuresti 2008
18. Matei Basarab, Viorel Pasca, Gheorghita Mateut, Constantin Butiuc, Cod Penal Comenetat.Partea Generala.Volumul I, Editura Hamangiu Bucuresti 2007
19. Alexandru Boroi, Drept penal.Partea speciala.Conform noului Cod Penal.Editia 2, Editura C.H.Beck Bucuresti 2011
20. Tudorel Toader, Drept Penal Roman.Partea Speciala, Editura Hamangiu Bucuresti 2008
21. Florin Streteanu, Raluca Morosanu, Institutii si infractiuni in Noul Cod Penal,Editura Hamangiu Bucuresti 2010
22. Dr. Viorel Pasca, Prolegomene in studiul Dreptului Penal, Editura Lumina Lex 2000
23. C.Mihai, Inevitabilul drept, Editura Lumina Lex 2002 
24. R.Gassin, Criminologie, Dalloz, Paris, 1988, p.613
25. Oliviu Augustin Stoica, Drept penal.Partea speciala, Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1976
26. Petru Miculescu,Cristian Clipa, Istoria dreptului romanesc, Editura Universitas Timisiensis 2002
27. George Antoniu, Noul Cod penal. Reflectii asupra infractiunilor contra persoanei, Editura C.H.Beck Bucuresti 2013 
28. Vladimir Hanga , Istoria dreptului romanesc vol. I, Editura Univerul Juridic Bucuresti 1980
29. A. D. Xenopol, Istoria romanilor din Dacia-Traina, 1914 
30. E. Cernea si E. Moncut, Istoria statului si dreptul romanesc, Casa de Editura si Presa ,,Sansa" SRL, Bucuresti 1991
...