Iconoclasmul Bizantin si Urmarile Acestuia in Arta Sacra

Cuprins licenta Cum descarc?

Introducere 3
1 Iconoclasmul Bizantin si cauzele sale 4
1.1. Scurt istoric al iconoclasmului 4
1.2. Cauzele iconoclasmului 5
1.3. Sectele iconoclaste 6
1.4. Motivele politice si religioase ale imparatilor iconoclasti. 7
2 Bizantul si arta sacra 21
2.1. Bizantul 21
2.1.1. Rolul Constantinopolului in formarea artei bizantine 23
2.1.2. Sfanta Sofia 24
2.2. Imperiul bizantin sub Constantin al V-lea (741-775) 28
3 Sinodul al VII-lea Ecumenic si Icoana 30
3.1. Originea si evolutia iconoclasmului pana la Sinodul VII-lea Ecumenic 30
3.2. Sinodul VII-lea Ecumenic 33
3.3. In apararea sfintelor icoane 39
3.4. Teocratia bizantina in perioada post-iconoclasta 42
3.5. Fundamentul dogmatic al icoanei 45
4 Evolutia Artei Bizantine 49
4.1. Arta bizantina in epoca iconoclasta 49
4.2. Arta religioasa in perioada iconoclasta 51
4.3. Civilizatia bizantina in perioada iconoclasta 52
4.4. Renasterea Macedoneana si Comneana 54
4.5. Monumente de arhitectura civila 57
4.5.1. Palate imperiale 57
4.5.2. Orase si locuinte 59
4.6. Monumente de arhitectura religioasa.. 60
4.7. Decorarea cladirilor 64
4.7.1. Decor exterior 64
4.7.2. Decor interior 65
4.8. Monumente de pictura. Mozaicuri 66
4.9. Reprezentarea artei bizantine prin sculpturi, icoane, emailuri, monede, tesaturi 69
5 Concluzii 77
6 Bibliografie 79
9 Curriculum vitae 
Declaratie 
Anexe 81


Extras din licenta Cum descarc?

Introducere
Pornind, de la atacul icoanelor in scoli, mi-am pus intrebarea: Daca nu, acesti oameni care vor sa inlature prezenta icoanelor, pot avea o gandire comparabila cu a iconoclastilor de altadata? Si de la aceasta intrebare, au decurs celelalte intrebari cu privire la iconoclasm, la aparitia acestui curent eretic, care se impotrivea cultului icoanelor.
Aceasta lucrare isi propune sa urmareasca si sa prezinte teologia icoanelor, asa dupa cum a fost ea afirmata si intarita de hotararile dogmatice si canonice ale sinoadelor Bisericii Ortodoxe Ecumenice si transmisa de Sfintii Parinti de-a lungul secolelor, in perioada iconoclasmului 
Pentru crestinul ortodox, icoana ramane un mijloc de comunicare a lui Hristos din planul invizibil cu noi cei aflati in lumea materiala. "...Respingerea icoanei - declara un teolog ortodox - este proprie celor ce resping in general orice fel de comunicare a lui Hristos din planul invizibil cu noi prin vreo putere oarecare, afara doar de oarecare comunicare de putere prin cuvant... Numai unde cuvantul a fost asociat cu Tainele si cu cinstirea icoanelor s-a pastrat unitatea credintei.
Originea icoanelor si justificarea lor in Biserica o adevereste deci insasi marturisirea credintei in Hristos cel intrupat si jertfit pe crucea de pe Golgota. In aceasta intrupare omul a devenit icoana lui Dumnezeu, pentru ca El "ne-a grait noua prin Fiul" (Evrei I, 1-2). Asadar, putem afirma ca primul care a facut o icoana este insusi Dumnezeu care a nascut pe Fiul Sau, Unul-Nascut, Cuvantul Sau, "...icoana Sa insufletita, naturala, caracterul neschimbat al eternitatii Sale. El a facut apoi pe om dupa chipul si asemanarea Sa". De aceea, Sfantul Ioan Damaschin era indreptatit sa afirme ca "icoana este o asemanare, un model , o intiparitura a cuiva, care arata in ea pe cel ce este infatisat in icoana ".
Iconoclastii, si urmasii lor de astazi, indiferent ce crez dogmatic marturisesc, au facut si fac marea greseala de a substitui icoana persoanei, de a intelege eronat ca, in Biserica Ortodoxa, icoanei i se aduce aceeasi cinstire ca prototipului pe care il reprezinta, si ca ea localizeaza o comuniune, ca prezenta reala a lui Hristos. Mai mult, neintelegand taina unirii iposiatice a intruparii Domnului Iisus Hristos, au crezut ca privind chipul zugravit al lui Hristos Cel intrupat, noi veneram in El numai pe Iisus-Omul, nu si pe Cuvantul sau Fiul lui Dumnezeu.
CAPITOLUL I 
ICONOCLASMUL BIZANTIN SI CAUZELE SALE
1.1 Scurt istoric al iconoclasmului
Iconoclasmul este o doctrina oficiala a statului si a bisericii bizantine, intre anii 726-843, care a impus distrugerea icoanelor si disciplinarea celor ce li se inchinau. Politica iconoclasta a reprezentat, de asemenea, reforme sociale, politice, administrative si legislative.
Etimologic, iconoclasmul inseamna "distrugerea icoanelor" de la cuvintele grecesti eikon = chip, infatisare, icoana si klasma = a distruge, a sfarama. Uneori se vorbeste de iconomahie pentru a indica aceeasi actiune de distrugere si necinstire a icoanelor, de la eikon si mahe = lupta.
Pe taram dogmatic, controversele hristologice s-au incheiat in secolul VII d.H. Numai ca, dupa ce Biserica a invins fiecare parere contrarie in parte, a fost declansata o ofensiva impotriva unui aspect al invataturii ortodoxe: a inceput lupta impotriva ,,icoanei" , dat tot ca o continuare a disputelor hristologice. Astfel, si-a facut aparitia unul dintre cele mai mari curente care a clatinat fundamentul crestinismului: iconoclasmul secolelor VIII-IX. Acest curent isi are inceputul deja inainte de domnia imparatului Leon al III-lea (717-741), dar care in timpul acestui imparat a luat o mare amploare. Iconoclasmul insemna la acea vreme dorinta de respectare si a acelei porunci din Decalog.
Inca de la inceputul magnificei dezvoltari a artei crestine, s-au produs framantari in Biserica, unii credinciosi manifestandu-si nelinistea fata de nerespectarea unor precepte ale Cartilor Sfinte. Multi crestini pastrau inca vechea aversiune a evreilor pentru reprezentarea figurii omenesti. Unele sinoade, de pilda cel de la Elvira (306), interzisesera impodobirea bisericilor cu picturi pentru ca ,,obiectul pe care-l veneram sa nu fie expus pe ziduri". Si numerosi episcopi, mai ales dupa victoria crestinismului, impartaseau aceeasi parere. Eusebiu, de exemplu, considera un ,,obicei pagan" reprezentarea in pictura a lui Hristos si a Apostolilor. Epifan din Cipru, in sec IV, se zice ca ar fi vrut sa sfasie, intr-o biserica din Palestina, o panza pictata infatisandu-L pe Iisus. In secolul urmator, in Siria, Xenaias, episcop al Hieropolisului, a dus un adevarat razboi in dioceza sa impotriva icoanelor.
Chiar si in Occident au existat manifestari iconoclaste la fel de inversunate. La sfarsitul secolului VI, episcopul Serenus din Marsilia a poruncit sa fie distruse toate icoanele din oras, papa Grigore cel Mare1), certandu-l, totusi, pentru excesul de zel, l-a
laudat ca impiedicase multimea sa adore niste imagini facute de mana omului.
1.2. Cauzele iconoclasmului
Iconoclasmului a avut mai multe cauze. Invatatii au incercat sa determine cauzele care au dus la nasterea unui asemenea curent atat de puternic in lumea bizantina, sa precizeze cand a inceput sa se manifeste si care a fost reactia fata de el. In cele ce urmeaza, voi prezenta cat mai multe dintre cauzele iconoclasmului, asa cum au fost descrise de cativa teologi contemporani consacrati in teologia icoanei, precum Leonid Uspensky, decanul Institutului Teologic Saint-Denis din Paris si cardinalul Christoph von Schonborn, arhiepiscopul Vienei. In cele din urma voi arata si cateva din argumentele teologice aduse de iconoclasti, considerand ca nu acestea au dus la aparitia iconoclasmului, ci invers, iconoclasmul a dus la aparitia teologiei impotriva icoanei.
Unii gasesc originile iconoclasmului chiar in primele secole, in neputinta unor teologi de a intelege sensul simbolic si educativ al icoanei si de a face distinctie intre cinstirea ei si idolatrie. Ei socoteau ca cinstirea icoanelor vine in contradictie cu unele precepte biblice, ca incalca, de pilda, porunca Decalogului de a nu-ti face chip cioplit si de a nu i te inchina lui (Exod 20, 4; Deut. 5, 8), apoi ca, potrivit invataturii Evangheliei, Dumnezeu trebuie cinstit numai in "duh si adevar" (Ioan 1, 18; 4, 24; 5, 37; 20, 29; Romani 1, 23, 25; 10, 17; II Cor. 5, 7, 16). Discutii in legatura cu cinstirea icoanelor au avut loc in Spania la sinodul de la Elvira (300-306), iar parinti si scriitori bisericesti ca Iustin Martirul, Athenagora din Athena, Tertulian, Epifaniu de Salamina, Eusebiu de Cezareea si altii mai tarziu au manifestat rezerve fata de cinstirea icoanelor.
Fara indoiala, odata cu raspandirea cultului sfintelor icoane s-au inmultit si abuzurile, iar credinta populara nu era, desigur, mereu libera de aceste utilizari abuzive ale icoanelor.
Unii crestini impodobeau zelos bisericile considerand ca acest fapt era suficient pentru mantuirea lor. Sfantul Amfilohie de Iconium denuntase acest lucru inca din secolul IV. Pe de alta parte, existau unele forme de venerare a imaginilor sacre care semanau leit cu profanarea. Asterie al Amasiei povesteste ca, in secolul VII, imaginile brodate ale sfintilor ornau vesmintele de ceremonie ale membrilor aristocratiei bizantine. La Alexandria, domni si doamne se plimbau pe strazi imbracati in haine ornate cu imagini sacre. O venerare excesiva a icoanelor avea loc chiar in practicile curente din Biserica: astfel, icoanele erau luate uneori drept nasi si nase de botez sau ca nasi de calugarie. Existau fapte inca si mai curioase: anumiti preoti razuiau culorile icoanelor amestecandu-le cu Sfintele Daruri si distribuind acest amestec credinciosilor, ca si cum Trupul si Sangele lui Dumnezeu ar fi trebuit completate cu ceva sfant; aceasta practica aminteste de un alt abuz raspandit, acela de a bea ulei din candelele care fusesera aprinse la icoane sau moaste. Alti preoti oficiau Sfanta Euharistie avand o icoana drept altar. La multe din minunile care erau relatate si crezute in legatura cu icoanele, au existat, cu siguranta, unele a caror autenticitate a fost contestata pe drept cuvant de iconoclasti. Astfel erau unele asa-zise minuni facute de icoana Maicii Domnului, din al carei san curgea din cand in cand lapte, care, dupa examinare, se dovedea a fi fost introdus in icoana prin spate, printr-un tub subtire. De partea lor, credinciosii concepeau uneori venerarea icoanelor intr-un chip prea literal: ei cinsteau mai putin persoana reprezentata, decat imaginea insasi. Toate acestea se apropiau de magie sau intersectau formele decadente ale paganismului. Astfel de atitudini intrigau profund o serie de credinciosi care nu erau foarte bine ancorati in Ortodoxie, ba unii dintre acestia ajungand sa refuze cu totul icoanele.


Fisiere in arhiva (1):

  • Iconoclasmul Bizantin si Urmarile Acestuia in Arta Sacra.docx

Imagini din aceasta licenta Cum descarc?

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Diploma.ro.


Descarca aceasta licenta cu doar 9 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!