GLOSAR DE TERMENI 4 CAPITOLUL I. Apariţia şi dezvoltarea dactiloscopiei ca metodă de identificare a persoanei. 5 Secţiunea 1. Scurt istoric al apariţiei dactiloscopiei. 5 Secţiunea 2: Începuturile aplicării Dactiloscopiei în România. 13 CAPITOLUL II. Noţiunea generală de dactiloscopie. 17 Secţiunea 1: Structura pielii şi formarea crestelor papilare. 17 Secţiunea 2: Proprietăţile desenelor papilare 20 CAPITOLUL III. Urmele papilare 24 Secţiunea 1: Mecanismul de formare a urmelor papilare. 24 Secţiunea 2: Căutarea şi descoperirea urmelor papilare la faţa locului. 26 Secţiunea 3: Conservarea şi transportarea urmelor papilare şi a obiectelor purtătoare de urme de mâini. 34 CAPITOLUL IV. Metode şi procedee de relevare a urmelor de mâini. 36 Secţiunea 1: Metode de relevare a urmelor de mâini. Procedee utilizate în relevarea urmelor de mâini. 36 A. Tratamentul optic. 37 B. Tratamentul mecanic. 38 C. Tratamentul chimic. 43 Secţiunea 2: Ridicarea urmelor de mâini. 51 A. Ridicarea urmelor papilare prin fotografiere. 51 B. Ridicarea urmelor prin transferarea pe peliculă adezivă. 51 C. Ridicarea urmelor papilare de adâncime prin mulaj. 53 D. Ridicarea şi ambalarea obiectului purtător din urme. 54 Secţiunea 3: Modalităţi de amprentare a persoanelor şi cadavrelor. 54 A. Amprentarea cu tuş tipografic. 55 B. Amprentarea chimică. 57 C. Amprentarea specială pentru examinarea porilor. 57 D. Rigiditatea cadaverică. 58 E. Deshidratarea şi îmbibaţia hidrică. 59 CAPITOLUL V. Camuflarea şi falsificarea urmelor de mâini. 64 CAPITOLUL VI. Erorile ce pot apărea în comparaţiile dactiloscopice 68 Secţiunea 1 Categorii de comparaţii dactiloscopice şi influenţa erorilor asupra lor 68 Secţiunea 2. Erorile în comparaţiile dactiloscopice şi posibilitatea prevenirii acestora 69 Secţiunea 3. Surse de erori în comparaţiile dactiloscopice. 74 CAPITOLUL VII. Sisteme automate de examinare şi identificare a amprentelor şi urmelor digitale. 77 Secţiunea 1: Sistemul AFIS-2000-PRINTRAK de procesare a amprentelor şi urmelor papilare. 77 Secţiunea 2: Statia automata de preluare amprente si imagini LSS 2000 82 Secţiunea 3: Aplicaţii civile ale sistemului de identificare a persoanelor cu ajutorul amprentelor papilare. 84 ÎNCHEIERE 88 ANEXE 89 BIBLIOGRAFIE 92
GLOSAR DE TERMENI • CRIMINALISTICĂ =s.f. Stiinţă care se ocupă cu cercetarea mijloacelor si cu elaborarea metodelor pentru prevenirea infracţiunilor, pentru examinarea probelor judiciare în vederea descoperirii infracţiunilor săvârsite si a infractorilor. - Din germ. • DACTILOSCOPIE = 1) s.f. Procedeu de identificare a persoanelor pe baza amprentelor digitale, folosit în antropologie si în medicina judiciara. - Din fr. dactiloscopie. 2) f. Metodă de identificare a persoanelor pe baza examinării amprentelor digitale, aplicată, mai ales, în criminalistică. /fr. Dactyloscopie • AMPRENTĂ = amprente, s.f. Imagine a unui obiect întipărită prin presare pe o suprafaţă (plastică). ◊ Amprente digitale = urme lăsate de degete pe o suprafaţă si care servesc la identificarea autorului unei infracţiuni. • DIGITAL, -Ă = digitali, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care aparţine degetelor, care se referă la degete. Amprenta digitală = urmă lăsată pe un obiect de liniile de pe suprafaţa interioară a vârfului degetelor de la mână. • BIOMETRIE = s.f. Metodă de cercetare a fenomenelor biologice prin măsurători efectuate asupra fiinţelor vii. [< fr. biom'etrie, cf. gr. bios - viaţă, metron - măsură]. • NEGRU DE FUM = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obţinută prin arderea cu cantităţi insuficiente de aer a unor hidrocarburi si utilizată în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice si a unor vopsele negre si la relevarea urmelor in criminalistica. • NINHIDRINA = ninhydrine, s. f. / ninhydrin. Revelator In analiza cromatogafica a aminoacizilor. N. este utilizata, de asemenea, In descompunerea unei proteine In aminoadzii component Se foloseste in criminalistica pentru relevarea urmelor papilare de pe hartie si alte suprafete asemanatoare. • CIANACRILAT = este un adeziv universal. Pentru metal, cauciuc si plastic. Este un produs pe baza de etil. Vascozitatea: 80 - 120 mPa. Capacitatea de umplere a fantelor: 0.15 mm. Durata de lipire: cauciuc-cauciuc=3 - 10 min; otel-otel=10 - 50 min; pastic-plastic=20 - 40 min. Gama de temperatura: de la -60 grade Celsius pana la +80 grade Celsius.Substanta folosita in criminalistica pentru relevarea urmelor papilare de pe diferite suprafete. • CREASTA PAPILARA = Excrescenţă cărnoasă a pielii omului. Sunt acele „desene” ,caracteristici individuale ale fiecarei persoane, dupa care se face indentificarea in criminalistica a persoanelor. CAPITOLUL I. Apariţia şi dezvoltarea dactiloscopiei ca metodă de identificare a persoanei. Secţiunea 1. Scurt istoric al apariţiei dactiloscopiei. Activitatea de identificare cel mai frecvent utilizată în criminalistică este cea care are drept scop identificare persoanei, fiind cunoscută şi sub denumirea de „identificare judiciară”. Ea a apărut ca preocupare şi necesitate încă de la cercetarea primelor acte ostile ale societăţii organizate pe baze statale, acte care contraziceau morala societăţii respective şi încălcau regulile de comportare stabilite de ea. Referitor la identificarea judiciară a persoanei în cazul săvârşirii infracţiunilor s-au ridicat două probleme: - identificarea după urme a persoanei care a încălcat legea; - înregistrarea acestei persoanei, astfel încât dacă mai comite o nouă infracţiune să fie cunoscută situaţia ei de recidivist. Identificarea persoanei care a comis o faptă reprobabilă s-a făcut multă vreme prin folosirea unor elemente ştiinţifice împreună cu elementele mistice. Aşa de pildă, în Roma Antică, ca şi în Europa Medievală, se foloseau declaraţiile martorilor şi recunoaşterile învinuitului, se foloseau caligrafi care examinau scrisul ce trezea îndoiala cu privire la autenticitatea sa, dar, în acelaşi timp, erau socotite ca metode sigure de stabilire a autorului ordaliile şi torturile. Ordalia, metodă mistică, constă într-o probă pe care părţile trebuiau să o dea; în caz că treceau cu bine această încercare, erau socotiţi nevinovaţi. Probele au fost în aşa fel concepute, încât istoria nu cunoaşte multe cazuri în care cel supus la o asemenea probă s-o fi trecut cu bine. După metoda care se aplică, ordalia purta diverse nume: ordalia focului, ordalia fumului, ordalia apei, ordalia otrăvii, ordalia coşciugului. De exemplu, ordalia otrăvii era „proba” prin care cel învinuit trebuia să ia o anumită cantitate de otravă, şi în cazul în care scăpa cu viaţă era socotit absolvit de vină. Referitor la înregistrarea celor condamnaţi încât dacă mai comiteau şi a doua oară astfel de fapte să fie cunoscuţi pentru a li se aplica o pedeapsă mult mai aspră, sunt de menţionat, ca metode mai cunoscute, însemnarea cu fierul roşu sau tatuarea celor internaţi în ocnă, ori mutilarea într-un fel a celor lăsaţi în libertate. Şi practica judiciară din România medievală a cunoscut însemnarea fizică a celor condamnaţi în scopul cunoaşterii ulterioare a recidiviştilor. În vremea lui Matei Basarab în Ţara Românească şi a lui Vasile Lupu în Moldova erau pravile care obligau ca cei care au furat o dată, să fie însemnaţi. „Cela ce va fura din casa stăpâne – său, lucru măcar cât de puţin şi de i-ar fi atunci întâi a fura, aceasta se va certa mai cumplit; de întâi să-l sămneze la nas deoparte, iar de va fura a doua oară să-l spânzure”.
GHEORGHE PASESCU, ION R. CONSTANTIN – Secretele amprentelor papilare, Editura National, Bucuresti, 1996 BERCHEŞAN V, RUIU M, Tratat de Tehnică criminalistică, Editura Little Star, Bucureşti, 2004 BERCHEŞAN V – Valorificarea ştiinţifică a urmelor infracţiunii, Editura Little Star, Bucureşti, 2002, Vol. I; M. RUIU – Valorificarea ştiinţifică a urmelor infracţiunii, Editura Little Star, Bucureşti, 2003, vol II; AIONIŢOAIE C-tin, BERCHEŞAN V, BUTOI T., MARCU I, PĂLĂCEANU E., PLETEA C-tin, SANDU I.E., STANCU Em – Tratat practic de criminalistică, ed a-II-a, Editura Carpaţi, Craiova, 1992; Colectiv – Şcoala românească de criminalistică, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 1975; Colectiv – Tratat practic de criminalistică, vol I-IV, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 1976-1984; CONSTATIN R.I. şi RĂDULESCU M – Dactiloscopia, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 1975; DUMITRESCU C-tin, GACEA E. – Elemente de antropologie judiciară, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 1993; SAVA V – Manual de dactiloscopie, imprimeria penitenciarului „Văcăreşti”, Bucureşti, 1943; SUCIU C – Criminalistica, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1963 şi 1972; STANCU Em – Tratat de criminalistică, editura Actami, Bucureşti, 2001; STANCU Em – Tratat de criminalistică, editura Universul Juridic, Bucureşti, 2002; IONESCU L, SANDU D – Identificarea criminalistică, Editura Bucureşti, 1990; MIRCEA I. – Criminalistica, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998; THOMAS F.W. – Raport privind folosirea sistemelor de identificare automată a amprentelor papilare (AFIS) în domeniul civil, redactat în baza lucrărilor Conferinţei Tehnologice Guvernamentale organizată în Albany, New-York, 1990; ŢURAI C., LEONIDA C. – Amprentele papilare, Editura medicală, 1979; ROSELLO J.P., Techniques de revelation d’ampreintes papillares, Revista criminalistica nr.5/2002
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
