Identitatea Spațiului Balcanic

INTRODUCERE

Balcanii, sunt un subiect care reprezintă o continuă provocare, o zonă în care situaţia se poate schimba de la o zi la alta, totuşi, interesul general pentru acest subiect nu este prea mare, atât în România cât şi în restul statelor din Europa, decât în situaţii aparte, care atrag atenţia tuturor.

Sursele sunt destul de multe pentru toate perioadele, până în ultimii ani; pentru evenimentele dintre anii 2000-2004 pot fi folosite revistele şi sursele electronice, volumele fiind mult mai puţine. Unele dintre cele mai importante surse pentru această lucrare sunt volumele Mariei Todorova (Balcanii şi Balcanismul), şi al lui Larry Wolff (Inventarea Europei de Est). Maria Todorova cercetează această regiune de-a lungul istoriei, şi vine în multe momente, cu o perspectivă pro-balcanică, arătând înţelesul Balcanilor, importanţa lor, factorii care i-au împins spre situaţia actuală, dar şi modul în care au fost influenţaţi de, şi au influenţat, restul Europei. Larry Wolff prezintă balcanii ca fiind o lume necultivată, barbară şi un petic de pământ care nu se putea asocia cu Europa şi nici cu Orientul mijlociu.

Atât conflictele actuale, cât şi cele din trecutul recent au avut uneori un aer anacronic. Ar fi exagerat însă să se explice totul prin istorie, dar, în acelaşi timp, este adevărat că lumea balcanică nu poate fi înţeleasă decât cunoscându-i istoria. Până atunci, istoria balcanică a fost încadrată în istoria unuia sau altuia dintre imperiile sau statele care au stăpânit, în anumite perioade, regiuni ale ei. În procesul constituirii statelor naţionale, istoria popoarelor din Peninsula Balcanică a fost instrumentalizată ideologic într-o măsură neîntâlnită altundeva. Din această cauză, nu se poate vorbi de o singură istorie globală a Peninsulei, ci de mai multe istorii naţionale, care se contrazic reciproc nu numai în ceea ce priveşte perioada contemporană, dar şi trecutul balcanic comun, pe care fiecare încearcă să-l acapareze în folos propriu. Totuşi, sau, poate şi din această cauză istoria balcanică prezintă un interes cu totul deosebit, ca istorie a unei zone în care se intersectează influenţe şi interese diverse.

Peninsula balcanică formează, de fapt o unitate geografică, politică şi culturală distinctă, cu personalitatea sa specifică, deosebită de alte zone, chiar învecinate cu ea din punct de vedere geografic. Au contribuit la aceasta în primul rând faptul că popoarele din această parte a continentului sunt moştenitoare ale unor străvechi tradiţii comune de viaţă spirituală şi de organizare social-politică traco-daco-getă, greacă, romană şi bizantină.

Zona sud-estului european formează una dintre acele aşa-numite ”unităţi regionale” categorie cu un rol deosebit de important în istoria civilizaţiilor, trăsături comune tuturor popoarelor din regiune se împletesc cu puternice elemente naţionale specifice, dând măsura personalităţii fiecărui popor. Într-o astfel de grupare conştiinţa intereselor comune este cvasi-generală, sentimentele de prietenie şi solidaritate sunt reciproce, cum reciproce sunt şi împrumuturile de valori materiale şi spirituale.

Ceea ce a contribuit însă în cea mai mare măsură lastrângerea legăturilor şi la consolidarea prieteniei dintre popoarele din această regiune au fost suferinţele şi luptele comune împotriva dominaţiei străine, de cele mai multe oriaceeaşi pentru toţi, pentru libertate socială şi independenţă naţională. Din punct de vedere geografic, Peninsula Balcanică este o regiune terestră înconjurată de mările Neagră, Egee, Ionică şi Adriatică. Deşi cursurile Dunării, Savei şi Kupei sunt cel mai adesea desemnate ca trasând conturul perimetrului nordic al ei,trebuie avut în vedere şi soarta ţinuturilor de dincolo de Dunăre locuite de români,croaţi şi sloveni legate şi de spaţiul central european.

Realitatea geoculturală a arealului regiunii Balcanilor presupune existenţa unei serii de aspecte proprii acestei regiuni: afluxul de persoane şi influenţe culturale dintoate punctele cardinale, marea mobilitate internă a populaţiei, fuziunea şi difuziunea etnică, pluralismul confesional şi cultural, bilingvismul şi fenomenele de aculturaţie.

Primele deplasări substanţiale de populaţie, pentru care există date globale, au avut loc în a doua parte a secolului al XIX-lea. Astfel, mai bine de un milion de musulmani au părăsit Balcanii în ultimele trei decenii ale secolului al XIX-lea şi s-au stabilit la Istanbul şi în Anatolia. Tot atunci, un milion de locuitori creştini şi-au schimbat caminul cu musulmanii care parăseau zona. Situaţia aceasta s-a prelungit în prima parte a secolului XX, în special în perioada 1912-1922 (cele două războaie balcanice, Primul Război Mondial şi războiul greco-turc).

Aproape două milioane şi jumatate de oameni au fost afectaţi de aceste dislocări (printre ei aproximativ un milion şi jumătate de greci din Asia Mică, circa un sfert de milion de musulmani care au parăsit Balcanii, pornind spre Turcia, un sfert de milion de refugiaţi bulgari). Astfel de emigrări masive erau atipice pentru restul Europei şi au fost depăşite doar de evenimentele celui de-al Doilea Război Mondial.

METODOLOGIA CERCETĂRII ŞI SURSE DE INFORMARE

Această lucrare se vrea a fi o trecere în revistă a tuturor întâmplărilor din spaţiul Balcanic până în zilele noastre. În elaborarea lucrării am încercat sa urmez un fir logic, în primul rând pentru a stârni interesul cititorului cu fiecare capitol avansat şi, în cel de-al doilea rând pentru a avea o creştere progresivă a fluidităţii informaţiilor.

Pentru o mai bună înţelegere a lucrării, am abordat în fiecare capitol subiecte şi teorii diferite pentru ca cititorul să afle cât mai multe informaţii despre spaţiul Balcanic.

Metoda utilizată în primul capitol al lucrării este cea istorico-descriptivă, evenimentele istorice fiind descrise în ordine cronologică. Analiza istorică este una diacronică. Utilizarea unei abordări cronologice aduce claritate, ordine şi coerenţă fiecărei lucrări de acest gen.

Cel de-al doilea capitol abordează geopolitica balcanilor, precum şi esenţialitatea negativă al acestei părţi a continentului, termenul de Balcani” fiind sinonim cu războiul, tensiunile interetnice şi interconfesionale, promiscuitatea, sărăcia pe scrut tot ceea ce înseamnă răul în Europa. Negativitatea acestei părţi, circumscrisă etichetei „balcanice”are nu doar actualitate, ci şi ocarieră istorică imposibil de trecut cu vederea.

Capitolul al treilea descrie violenţa din balcani. Acest capitol este o sinteză al războaielor dintre anii 1990-1999. Războiul de zece zile din Slovenia şi desfăşurarea conflictului, primul război din Croaţia şi războiul din Bosnia-Herţegovina.

Având în vedere că subiectul tratat este unul foarte larg varietatea surselor de informare este la fel. Sunt disponibile numeroase cărţî care tratează această temă, însă acestea se găsesc în alte ţări şi mai puţin la noi.

Totuşi, evoluţia din ultimii ani a Internet-ului şi, implicit, a bibliotecilor digitale şi cărţilor în format electronic m-au ajutat să culeg informaţii cât mai interesante pentru această lucrare.

În elaborarea acestei lucrări, m-am inspirat din cărţile Mariei Todorova şi ale lui Larry Wolff în cea mai mare parte şi din articole publicate de diverşi autori. Pe lângă carţile aferente, o altă sursă bibliografică a fost Google Book Search care oferă acces la numeroase lucrări publicate de autori străini.

Lucrarea merge de la general către particular, de la evoluţia de tip istoriografic, către geopolitica balcanilor, iar apoi la situaţiile particulare ale ţărilor balcanice.