INTRODUCERE 1 CREAŢIA ŞI CREATORUL EI 1 I. LOGOSUL CREATOR 6 1. FUNDAMENTELE CREAŢIEI 6 2. CREAREA LUMII ŞI RAŢIONALITATEA CREAŢIEI 14 3. CREAREA OMULUI - ACT SPECIAL 17 4. NATURA HARICĂ A OMULUI 21 II. LOGOSUL MÂNTUITOR 33 1. ÎNTRUPAREA LOGOSULUI LUI DUMNEZEU PENTRU MÂNTUIREA OMULUI 33 2. LEGĂTURA LUI IISUS CEL ÎNĂLŢAT CU OMENIREA ISTORICĂ 39 3. RAPORTUL DINTRE DUMNEZEU-FIUL ŞI DUMNEZEU-DUHUL SFÂNT ÎN ICONOMIA MÂNTUIRII 47 III. LOGOSUL DIVIN ÎNTRUPAT ŞI ESHATOLOGIA 51 ÎNCHEIERE 60 BIBLIOGRAFIE 70 CURRICULUM VITAE 72 DECLARAŢIE DE ONESTITATE 73 CUPRINS 74
Introducere Creaţia şi Creatorul ei „Toate prin El s-au făcut şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1,3) Această afirmaţie a constituit punctul de plecare al Teologiei Logosului Întrupat, care s-a dezvoltat şi a căpătat o amploare deosebită în Răsăritul Ortodox. Doctrina creştină despre creaţie nu trebuie confundată nici cu mitologia, nici cu cosmologia, deoarece mesajul creaţiei este cunoscut din revelaţia istorică a lui Dumnezeu. De altfel, doctrina creştină privind creaţia trebuie să fie ferită atât de panteism, care identifică pe Dumnezeu cu lumea imanentă, de unde idolatria lumescului şi materialului, cât şi de dualism care separă ontologic de Dumnezeul transcendent şi bun de realitatea imanentă, rea în sine. Noţiunea de creaţie are două înţelesuri: 1. Actul creator (ktisis) prin care Dumnezeu “Atotţiitorul” - “cheamă la fiinţă cele ce încă nu sunt (Rom. 4, 17), adică lumea văzută şi lumea nevăzută. Creaţia îşi are scopul în Dumnezeu, fiind opera bunătăţii şi înţelepciunii sale (Rom. 1, 20). Ea nu-şi are cauza în sine, ci există pentru că Dumnezeu o voieşte, o întemeiază şi o susţine. 2. Substanţa materială a universului şi totalitatea creaturilor, “toată făptura (ktisma) lui Dumnezeu” (I Tim. 4, 4). Universul a fost creat anume ca materie, ca cer şi pământ. Nu este cunoscut modul în care Dumnezeu creează, deoarece El este mai presus de toate actele Sale; El este Creatorul prin voinţa Sa. Creaţia nu este o emanaţie divină, ea participă la fiinţă sau la nefiinţă prin propria voinţă. Dumnezeu este în sine iubire, iubirea care fiind comunitară, se cere activată cât mai mult. Deci, Dumnezeu a hotărât să-Şi activeze iubirea Sa şi asupra altora, nu numai în comunitatea treimică. Astfel, a hotărât din veci, crearea lumii care este prima manifestare în afară a iubirii divine. Este prima acţiune externă a lui Dumnezeu şi premiza tuturor celorlalte acţiuni ale Divinităţii. Dacă dogma Sfintei Treimi ne duce la ideea de iubire a lui Dumnezeu, crearea lumii ne arată atât iubirea, cât şi atotputernicia Lui. Ştiind că Dumnezeu este iubire, avem încredere că El îşi manifestă iubirea faţă de noi; iar ştiind că este atotputernic, ştim că avem un ocrotitor care ne poate mântui din robia păcatului. Prin Creaţie înţelegem aducerea unui lucru din neexistenţă la existenţă. Deci, dacă Dumnezeu a creat lumea din nimic, înţelegem că lumea (universul), care cuprinde tot ceea ce este în afară de Dumnezeu, nu există de la sine, nici nu s-a născut prin întâmplare, şi Dumnezeu a produs lumea nu din Fiinţa Sa, nici dintr-o materie existentă în veci, ci a adus-o la existenţă dintr-o totală neexistenţă. Adevărul că lumea e creată de Dumnezeu e mărturisit de Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. În Sfânta Scriptură citim: “La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul” (Gen. 1, 1). “Dumnezeu… a făcut lumea aceasta şi toate cele ce sunt într-însa”(Fapte 17, 24). Acest adevăr este confirmat şi de nenumărate mărturii ale Sfintei Tradiţii. Simbolul niceo-constantinopolitan ne învaţă să credem într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul Cerului şi al Pământului, văzutelor tuturor celor văzute şi nevăzute. Sfinţii Părinţi vorbesc despre crearea de către Dumnezeu, fie direct, fie indirect, prin combaterea ereticilor care învăţau că lumea nu este opera lui Dumnezeu; Sfântul Irineu, de exemplu, referindu-se la ereticii care spuneau că lumea e creată de îngeri, sau prin oarecare puteri inferioare lui Dumnezeu, scrie: “Dumnezeu a creat lumea nu prin îngeri, sau prin puteri deosebite, căci Dumnezeul a toate nu are lipsă de nimic, El putând face toate prin Cuvântul şi prin Spiritul Său.” Sfântul Ioan Damaschin scrie - “Toţi care spun că îngerii sunt creatorii unei fiinţe, aceştia sunt gura tatălui lor, diavolul. Căci îngerii, fiind creaturi, nu sunt creatori. Făcătorul, Pronietorul şi Fiitorul tuturora este Dumnezeu, singurul nezidit, cel lăudat şi slăvit în Tatăl şi Fiul şi în Duhul Sfânt. Dumnezeu a creat lumea din nimic, adică a adus-o la existenţă din totală neexistenţă, din neant. Cuvântul nimic nu trebuie înţeles ca un principiu, ca o cauză materială din care ar fi făcut Dumnezeu lumea, ci numai ca o noţiune prin care se explică lipsa oricărei realităţi - neantul şi că Dumnezeu nu a făcut-o din vreo substanţă existentă din veci, nici din fiinţa Sa.
Androni, Vartolomeu – “Starea originară a protopărinţilor in cele trei mari confesiuni creştine”, Ortodoxia (Ort.), anul XLVIII, nr. 1-2, 1996 Andrutsos, Hristu – Dogmatica Bisericii Ortodoxe Răsăritene, traducere de D. Stăniloae, Editura şi tiparul tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1930 Antologie din literatura patristică greacă a primelor secole, alcătuită de Prof. Vasile Ionescu şi Prof. Nicolae Ştefănescu, manual pentru seminarişti şi studenţi ai Institutelor Teologice, EIBMBOR, Bucureşti, 1960 Augustin, Fericitul – Mărturisiri, EIBMBOR, trad. N. Barbu, Ioan Rămureanu, Bucureşti, 1996 Berdiaev, Nikolai –Spirit şi libertate. Încercare de filosofie creştină, Paideia, 1996 Bria, Ion – Dicţionar de Teologie Ortodoxă, EIBMBOR, 1994 Bucevschi, Orest – Păcatul Strămoşesc, Cluj, 1934 Buchiu, Ştefan – Întrupare şi unitate, Ed. Libra, Bucureşti, 1997 Chiţescu, Nicolae – Premisele învăţăturii creştine despre raporturile dintre har şi libertate, Ort., anul XII, nr. 1, 1959 Chiţescu, Nicolae – Doctrina despre Sf. Har, Biserica Ortodoxă Romănă (B.O.R), anul LXI, nr. 10-12, Bucureşti, 1943 Crainic, Nichifor – Sfinţenia - Împlinirea Umanului, Ed. Trinitas, Iaşi, 1993 Culianu, Ioan-Petru, - Gnozele dualiste ale occidentului, ed. Nemira, 1995 Cuviosul Siluan Athonitul – Între Iadul deznădejdii şi Iadul smereniei, Deisis, Sibiu, 1996 Galeriu, Constantin – Jertă şi răscumpărare, teză de doctorat, Bucureşti, 1973 Ică, I. Ioan – “Concepţii teologie eronate asupra raportului dintre natură şi har”, Ort., an XII, nr. 4, 1960 Lossky, Vladimir – Introducere în Teologia Ortodoxă, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1993 Mărturisirea de credinţă a Bisericii Ortodoxe, traducere de prof. Alexandru Elian, EIBMBOR, Bucureşti, 1981 Mihălcescu, Irineu – Teologia luptătoare, Ed. Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1994 Mircea, Ioan – Dicţionar al Noului Testament, EIBMBOR, Bucureşti, 1995 Neaga, Nicolae - Facerea, text şi scurte note explicative, Bucureşti, 1945 Popescu, Dumitru –Teologie şi cultură, EIBMBOR, Bucureşti, 1993 Popescu, Dumitru – Ortodoxie şi contemporaneitate, Ed. Diogene, Bucureşti, 1996 Popescu, Dumitru – Hristos-Biserică-Societate, EIBMBOR, Bucureşti, 1998 Popescu, Dumitru & Costache, Doru – Introducere în Dogmatica Ortodoxă – teme ale credinţei creştine din perspectivă comparată, Ed. Libra, Bucureşti, 1997 Popescu, M. Teodor – Biserica Mărturisitoare, Ed. Credinţa noastră, Bucureşti, 1995 Radu, Dumitru – “Mântuirea – a doua creaţie a lumii”, Ort., anul XXXVIII, nr. 2, 1986, p. 49 Remete, George – Dogmatica Ortodoxă, Ed. Episcopiei Ortodoxe, Alba-Iulia, 1997 Sfântul Chiril al Alexandriei - Scrieri, partea a II-a, EIBMBOR, traducere din greacă, introducere şi note de Prof. Dr. D. Stăniloae, vol. 39, 1992 Sfântul Dionisie Areopagitul - Opere complete şi scoliile Sfântului Maxim Mărturisitorul, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Ed. Paideia, Bucureşti, 1996 Sfântul Grigorie de Nyssa – Marele cuvânt catehetic, ed. Sophia, 1998 Sfântul Grigorie Palama – Despre împărtăşirea dumnezeiască, Filocalia, vol 7, EIBMBOR, 1977 Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, trad. de Dumitru Fecioru, Ed. Scripta, Bucureşti, 1993 Sfântul Ioan Gură de Aur - Scrieri, partea I, Omilii la Facere, trad., note de pr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, Bucureşti, 1986 Sfântul Maxim Mărturisitorul – Răsăunsuri către Thalasie, Filocalia, vol. 3, Tipografia Arhidiacezană, Sibiu, 1948 Sfântul Simeon Metafrastul – Filocalia, vol. 5, Ed. Harisma, Bucureşti, 1995 Sfântul Simeon Noul Teolog – Filocalia, vol. 6, EIBMBOR, Bucureşti, 1977 Sfântul Maxim Mărturisitorul – Ambigua, trad. de Dumitru Stăniloae, col. P.S.B., vol. 80, Bucureşti, 1983 Sfântul Maxim Mărturisitorul – Cele două sute de capete despre cunoştinţa de Dumnezeu, II Spidlik, Tomas – Izvoarele luminii, Ed. Ars Longa, Iaşi, 1996, Stăniloae, Dumitru – “Antropologia ortodoxă. Comentarii asupra stării primordiale a omului”, Anuarul XVI al Academiei Teologice “Andreiene”, Sibiu, 1940 Stăniloae, Dumitru – “Doctrina ortodoxă şi catolică despre păcatul strămoşesc”, Ort., nr. 1, 1957 Stăniloae, Dumitru – “Natură şi har în teologia bizantină”, Ort.,an XXV, nr. 3, 1974 Stăniloae, Dumitru – Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, vol. 2, Ed. Cristal, Bucureşti, 1995 Stăniloae, Dumitru – Iisus Hristos sau restaurarea omului, Ed. Omniscop, Craiova, 1993 Stăniloae, Dumitru – Spiritualitatea ortodoxă - Ascetica şi mistica, EIBMBOR, Bucureşti 1992 Stăniloae, Dumitru – Teologia Dogmatică Ortodoxă, EIBMBOR, Bucureşti, 1997, vol 1-3 Stăniloae, Dumitru – Teologia Dogmatică şi Simbolică, vol. II, Bucureşti, 1958 Stăniloae, Dumitru – Trăirea lui Dumnezeu în Ortodoxie, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1993
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
