INTRODUCERE 4 CAPITOLUL 1 SEMNIFICAŢIA MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ 5 1.1CONCEPTUL DE MANAGEMENT AL RESURSELOR UMANE 5 I.1.1. Concepţii cu privire la definirea managementului resurselor umane 7 I.1.2. Resursele umane- principala resursă a firmei 7 I.1.3. Creativitatea resurselor umane în cadrul firmei 8 I.1.3.1. Simptome ale creativităţii 8 I.2. Principalele funcţii (activităţi) ale managementului resurselor umane 9 I.2.1. Componentele şi funcţiile managementului resurselor umane 9 1.2.2. Selecţia şi încadrarea personalului 11 1.2.3. Metode şi tehnici de selecţie a personalului 12 1.2.4. Motivarea complexă a personalului 13 CAPITOLUL II ROLUL PREGĂTIRII PROFESIONALE A ANGAJAŢILOR 14 II.1. Strategii de formare şi perfecţionare a resurselor umane 14 II.1.1. Modalităţi de formare şi perfecţionare 14 II.1.2. Metode didactice utilizate în formarea şi perfecţionarea personalului 15 II.1.3. Trainingul – modalitate eficientă pentru perfecţionarea resurselor umane manageriale şi de execuţie 16 II.2. Metode de îmbunătăţire a performanţelor 18 II.2.1. Pregătirea şi dezvoltarea profesională 18 II.2.2. Metode de îmbunătăţire a performanţei la locul de muncă 19 II.3. Evaluarea performanţelor angajaţilor 21 II.3.1. Conceptul şi motivaţia evaluării 21 II.3.2. Etapele procesului de evaluare 22 Responsabilitatea evaluării 23 II.3.3. Documente utilizate în procesul de evaluare- interviul de evaluare 25 CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ : COMPANIA SENSIBLU 28 III.1. Compania Sensiblu şi grupul A&D Pharma 28 III.2. Sensiblu: istoric si structura 30 III.2.2. Politica de lucru cu clienţii 36 III.2.3. Paşii de vânzare 37 III.2.4. Produsele din farmaciile Sensiblu şi promovarea lor 38 III.3. Instrumentele de lucru, procedurile şi fluxul activităţii din farmacii 39 III.3.1. Fluxul activităţii din farmacii 40 III.3.2. Aprovizionarea şi stocurile : 41 III.3.3. Ieşirea produselor din farmacie 42 III.3.4 Standarde de conduita în Sensiblu 43 III.3.5. Prezenţa şi punctualitatea 44 III.3.6. Lucrul într-un mediu sigur pentru companie şi pentru cei din jur 45 III.4. Răsplată 47 III.4.1. Pachet salarial, beneficiile şi programele interne pentru angajaţi 47 III.5. Recunoaşterea salariaţilor 49 III.5.1. Training, mentoring şi coaching 49 III.5.2. Recrutarea internă 50 III.5.3. Planul succesoral 50 BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL 1 SEMNIFICAŢIA MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ 1.1CONCEPTUL DE MANAGEMENT AL RESURSELOR UMANE Definirea managementului . Apariţia managementului ca ştiinţă a conducerii a fost istoriceşte legată de o serie de fenomene, cum ar fi: - despărţirea parţială a gestionării capitalului de proprietatea asupra acestuia şi , în context, creşterea rolului specialiştilor în conducerea activităţii economice; - concentrarea şi centralizarea producţiei şi a capitalului; - accelerarea progresului ştiinţifico-tehnic; - extinderea specializării şi cooperării în producţie , atât pe plan naţional cât şi internaţional; - creşterea gradului de competitivitate a activităţilor umane în toate domeniile; Managementul constituie, ca atare, unul dintre cei mai semnificativi factori care condiţionează dimensiunile performanţelor obţinute de întreprinderi, de către alte instituţii, precum şi de economiile naţionale, de ţările lumii, de organismele internaţionale. În literatura mondială, bogată în ceea ce priveşte managementul, se întâlnesc numeroase definiţii : „ Managementul constituie un sistem de concepte şi metode prin care se realizează conducerea unei entităţi micro sau macro-economică, cultural-ştiinţifică, politică şi socială, în vederea atingerii unor performanţe ridicate şi durabile.” „ Managementul direcţionează activitatea celorlalţi să îşi realizeze activitatea, determinându-i pe ceilalţi să şi-o realizeze pe a lor.” „ Managementul este arta de a imobiliza şi de a canaliza întreaga inteligenţă a tuturor în serviciul scopului urmărit de întreprinderi.” Performanţele economiilor naţionale şi ale firmelor depind într-o măsură însemnată de valoarea managementului, de calitatea gestionării resurselor, între care un loc însemnat revine resurselor umane. Managerii acordă cel mai mult din timpul lor resurselor umane, luând decizii care le privesc pe acestea. Resursele umane trebuie să fie astfel gestionate încât să devină factorul „motor” al progresului unităţii conduse . În ceea ce priveşte ţara noastră, problemele gestionării resurselor umane comportă încă dificultăţi , din cauza trecerii de la un sistem politico-economic de comandă, centralizat, în care iniţiativa managerilor era limitată, deciziile luându-se de către conducerea politică a statului, la un sistem descentralizat, specific economiei de piaţă. Dificultăţile care au apărut în economia românească la sfârşitul mileniului al II-lea şi începutul celui de-al III-lea au cauze complexe, între acestea situându-se neajunsurile managementului în general, celui al resurselor umane, în special. Problema dificultăţilor în domeniul managementului resurselor umane are, însă, o cuprindere largă, la scară planetară. Peter Drucker sublinia, de exemplu, că în ansamblu, conducătorii iau decizii mediocre cu privire la calitatea salariaţilor şi la promovarea acestora. Sintagma „resurse umane” înlocuieşte noţiunea de „personal”, marcând o etapă superioară în modul de a înţelege oamenii. Aceştia nu mai sunt trataţi numai prin problema de cost, ci şi ca o investiţie pentru dezvoltarea organizaţiei.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.