Imobilizările necorporale la SC Uztel SA

INTRODUCERE

Contabilitatea este un instrument de cunoaștere, gestiune și control al patrimoniului și al rezultatelor obținute care asigură înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea și păstrarea informațiilor cu privire la situația patrimoniului și al rezultatelor obținute, atât pentu necesitățile firmei , cât și în relațiile acesteia cu asociații, acționarii, clienții sau furnizorii.

Un activ necorporal este un activ ușor de recunoscut, nemonetar, fără suport material și deținut pentru aplicare în procesul de producție sau procurare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terților sau pentru scopuri administrative.

Tema aleasă pentru lucrare este „Contabilitatea și Gestiunea Imobilizărilor Necorporale la o Societate Comercială”. Studiul de caz l-am efectuat la S.C. UZTEL S.A.

Lucrarea este structurată în două capitole:

Capitolul I tratează partea teoretică privind definiții și clasificări contabile ale imobilizărilor necorporale. În acest capitol am prezentat noțiuni generale, amortizarea, evaluarea și recunoașterea imobilizărilor necorporale,documente de intrare și ieșire, precum și prezentarea conturilor din cadrul imobilizărilor necorporale.

Capitolul II tratează descrierea societății S.C. UZTEL S.A., obiectul de activitate, evoluția imobilizărilor necorporale în cadrul societății, monografia contabilă și prezentarea principalilor indicatori.

Reușita unei societăți în realizarea de beneficii viitoare, depinde de deciziile luate în prezent. Din punct de vedere contabil,o investiție bună constă în achiziția unui activ corporal, necorporal sau financiar.

CAPITOLUL I

NOȚIUNI GENERALE PRIVIND ACTIVELE IMOBILIZATE

Activele imobilizate sunt active producătoare de beneficii economice viitoare deținute durabil (pe o perioada >1 an ), care nu se consumă la prima utilizare , valoarea lor recuperându-se eșalonat prin includerea în cheltuielile mai multor perioade contabile în funcție de durata de viață utilă (durata de utilizare economică),fiind destinate utilizării pe o bază continuă în producția de bunuri , executarea de lucrări , prestarea de servicii ,pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative. (Mateș,Iosif,Dumitrescu, 2012, CONTABILITATE FINANCIARĂ. Concepte de bază.Tratamente specifice.Studii de caz ,Editura Mirton, Timișoara).

1.1.ACTIVELE IMOBILIZATE.DEFINIȚIE,CONCEPTE,TEORII

Un sistem contabil modern este bazat pe contabilitatea de angajamente; atunci când veniturile sunt câștigate întreprinderea le înregistrează , iar cheltuielile atunci când ele sunt angajate și nu în mod obligatoriu atunci când apare efectul monetar.

Începând cu 1 ianuarie 1994, societățile comerciale românești practică o contabilitate de angajamente.Expunerea situațiilor financiare definește activele imobilizate ca toate acele active care nu sunt clasificate ca active curente.( V.Bleotu, 2016, CONTABILITATE. Fundamente de bază., Editura PRO Universitaria, București)

Un activ este recunoscut în contabilitate și prezentat în bilanț atunci când este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate și activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat(a) în mod credibil. (CECCAR 2015, Ghid practic de aplicare a reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate,Editura CECCAR, București)

Imobilizările pot intra în entitate prin :

- achiziții de la terți

- producție proprie,

- aport în natură,

- donații,etc.

După natura economico-financiară imobilizările pot fi clasificate astfel:

a) Necorporale,

b) Corporale

c) Financiare.