I. CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE 3 1.1. Aspecte generale 3 1.2. Delimitări conceptuale 6 1.2.1. Premisele ideilor de unitate europeană 6 1.2.2. Unitatea europeană în perioada interbelică 8 1.2.3. Integrarea europeană după cel de-al doilea război mondial 10 1.2.4. Înfiinţarea Comunităţilor europene 12 1.2.4.1. Premisele înfiinţării Comunităţilor europene 12 1.2.4.2. Crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului 14 1.2.4.3. Crearea Comunităţii Economice Europene şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice 15 1.3. Evoluţia comunităţilor europene 17 1.3.1 Creşterea numărului statelor membre ale comunităţilor 17 1.3.2. Perfecţionarea instituţională 18 1.3.3. Tratatul de fuziune de la Bruxelles 21 1.3.4. Actul Unic European 22 1.4. Crearea Uniunii Europene 24 1.4.1. Adoptarea Tratatului de la Maastricht 24 1.4.2. Ratificarea şi intrarea în vigoare a tratatului 25 1.4. 3. Structura Tratatului 27 1.4.4. Evoluţia Uniunii Europene dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht 28 1.4.5. Tratatul de la Amsterdam 28 1.4. 6. Reuniunea de la Nisa 30 1.5. Delimitări conceptuale 31 1.6. Principiile care guvernează activitatea instituţiilor comunitare 33 1.7. Instituţiile comunitare 35 1.7.1. Consiliul 35 1.7.2. Comisia 37 1.7.3. Curtea de Conturi 38 1.7.4. Curtea de Justiţie 39 II. PARLAMENTUL EUROPEAN 40 2.1. Istoric. Prezentare generală 40 2.2. Componenţa Parlamentului 40 2.3. Procedura de alegere 42 2.4. Statutul parlamentarilor 43 2.5. Organizarea şi funcţionarea Parlamentului European 44 2.6. Atribuţiile Parlamentului 48 2.7. Legătura Parlamentului European cu alte instituţii europene şi cu politicile în domeniu 52 2.8. Relaţiile Parlamentului European cu ţările în curs de dezvoltare 54 2.9. Rolul Parlamentului European în apărarea drepturilor omului 55 III. POLITICILE DE ACŢIUNE ALE COMUNITĂŢILOR ŞI UNIUNII EUROPENE 56 3.1. Realizarea pieţei interne 56 3.2. Politicile comune 57 3.2.1. Politica comercială 57 3.2.2. Politica agricolă şi în domeniul pescuitului 57 3.2.3. Politica în domeniul transporturilor 57 3.2.4. Politica economică şi monetară 57 3.2.4.1. Moneda unică europeană 58 3.2.4.2. Avantajele introducerii monedei unice europene 59 3.3. Politica socială (Spaţiul social european) 60 3.4. Politica în domeniul concurenţei 61 3.5. Politica în domeniul mediului înconjurător 62 3.6. Politica privind circulaţia persoanelor străine în interiorul Comunităţilor 62 3.7. Alte domenii de competenţă comunitară 62 3.8. Politicile de bază ale Uniunii Europene 63 3.8.1. Politica externă şi de securitate comună 63 3.8.2. Cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne (J.A.I.) 65 3.8.2.1. Aspecte generale 65 3.8.2.2. Problema prevenirii şi combaterii criminalităţii internaţionale în cadrul Uniunii Europene. Spaţiul Schengen 66 3.8.2.3. Prevederile Tratatului de la Amsterdam privind acquis-ul Schengen 68 3.8.2.4. EUROPOL 69 3.9. Principalele modificări propuse de Constituţia Uniunii Europene 71 3.10. Consideraţii finale 71 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 74
CAPITOLUL I CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE Având în vedere faptul că Proiectul de tratat constituţional al Uniunii Europene nu a fost încă semnat oficial, vom prezenta situaţia în vigoare în ceea ce priveşte instituţiile Uniunii Europene (UE). Propunerile din Constituţia Uniunii Europene vor fi prezentate, totuşi, pe scurt, în Capitolul VIII. 1.1. Aspecte generale Structura instituţională de bază a Comunităţilor europene s-a constituit ţinând seama de concepţii şi metode recunoscute până în anul 1959 atât pe plan naţional, cât si în raporturile internaţionale tradiţionale Construcţia europeană a fost marcată, până la intrarea în vigoare la 1 noiembrie 1993 a Tratatului asupra Uniunii Europene, de o juxtapunere, pe de o parte, a instituţiilor comunitare însărcinate cu probleme economice în cadrul punerii în aplicare a celor trei Tratate constitutive şi, pe de altă parte,a mecanismelor de cooperare de natură interstatală, care s-au manifestat, în mod progresiv începând cu anii ’70. Consiliul European apare, începând cu anul 1974, ca o „instanţă” de suprapoziţie, care are ca singură vocaţie pe aceea de a trata, în globalitatea lor, afacerile europene, sub rezerva tendinţei crescânde a Parlamentului European de a nu se limita la competenţele comunitare şi la a impune intervenţiile sale în afacerile care relevă cooperare politică. Actul unic european nu a pus capăt acestei juxtapuneri, deşi el a accentuat legăturile între construcţia comunitară şi cooperarea politică europeană. Taratatul asupra Uniunii Europene, care realizează câteva progrese pe calea unificării instituţionale comunitare şi politice, a menţinut o anumită juxtapunere, adăugând dispoziţiilor comunitare şi politicii externe şi de securitate comună un volum nou privind la cooperarea în domeniile justiţiei şi afacerilor interne, ţinând la a sistematiza o cooperare deja angajată. Tratatul de la Amsterdam a redus acest al treilea pilon, devenit, de acum înainte „Cooperarea poliţiei şi cea judiciară în materie penală”, comunitarizând o veche parte din cel de-al treilea pilon în noul Titlu IV al Tratatului CE, „Vize, azil, imigrare şi alte politici cu privire la circulaţia persoanelor”. Articolul 1 (fostul art. A) precizează, în paragraful 3, că Uniunea este fondată pe Comunităţile Europene completate de politicile şi formele de cooperare instaurate de prezentul tratat”. Progresul în unificarea instituţională adus de Tratatul asupra Uniunii Europene apare foarte clar în articolul 3 TUE (fostul articol C): „Uniunea dispune de un cadru instituţional unic, ce asigură coerenţa şi continuitatea acţiunilor întreprinse în vederea atingerii obiectivelor sale, prin respectarea şi dezvoltarea acquis-ului comunitar”. Uniunea veghează, în special, la coerenţa întregii sale acţiuni externe, în cadrul politicilor sale în materia relaţiilor externe, de securitate, economie şi dezvoltare. Consiliul şi Comisia au responsabilitatea de a asigura acestă coerenţă. Ele asigură, fiecare potrivit competenţelor sale, punerea în aplicare a acestor a acestor politici. Coexistanţa modurilor de funcţionare comunitar şi interguvernamental, care decurge din absenţa unei unificări complete,a ridicat, totuşi, câteva dificultăţi în aplicarea Tratatului Uniunii Europene, compromiţând coerenţa întregii sale acţiuni externe, de securitate, de economie şi de dezvoltare. Articolul 4 TUE (fostul art. D) cu privire la Consiliul European sublinează şi precizează importanţa rolului său care se întinde, în mod firesc, asupra diferitelor aspecte ale construcţiei europene. Articolul 5 TUE (fostu art. E) reaminteşte faptul că „Parlamentul European, Consiliul, Comisia şi Curtea de Justiţie îşi execută atribuţiile în condiţiile şi pentru scopurile prevăzute, pe de-o parte, de dipoziţiile Tratatelor care instituie Comunităţile Europene şi actele subsecvente care le-au modificat sau completat şi, pe de altă parte, de alte dispoziţii ale prezentului Tratat”. Această dipoziţie merge către o nouă tendinţă de unificare şi subanaliză, în acelaşi timp, limitele pentru diversitatea de roluri atribuite instituţiilor de către Tratatele care înfiinţează Comunităţile Europene şi alte dispoziţii din ceilalţi doi piloni ai Uniunii Europene.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
