Importanța planificării strategice în organizații

Introducere

Prin această lucrare îmi propun să prezint aspectele teoretice și practice cele mai importante referitoare la planificarea strategică. Resursele organizației sunt limitate, iar efectele unei proaste planificări strategice de care dispune organizația sunt resimțite într-un orizont scurt de timp. De aceea, eficiența vizează economisirea acestor resurse, cu scopul de a fi puse în valoare în alte activități. Cunoașterea acestei analize reprezintă suportul pentru fundamentarea deciziilor la nivelul unei întreprinderi, iar pentru manageri, o astfel de analiză este esențială.

Pentru a fi atinse obiectivele stabilite, lucrarea este structurată în trei capitole. Primul capitol abordează, în prima parte, aspect generale si fundamentale ale managementului strategic, urmând etapele în planificarea strategică și provocările în ceea ce privește managementul strategic în perioada actualei pandemii.

Cel de-al doilea capitol prezintă modelele tradiționale de planificare strategică, metodele modern de planificare strategică. În ultima parte a acestui capitol este subliniată importanța planificării strategice în companiile din România, deoarece planificarea strategică prezintă particularitțăle ei în funcție de țară, specificul organizației, dimensiunile organizației și evoluția globală.

Cel de-al treilea capitol vizează partea aplicată a lucrării, pornindu-se de la noțiunile teoretice expuse în primele două capitole. În cadrul acestui capitol sunt analizate și interpretate datele obținute în urma realizării unei cercetări cantitative, prin intermediul anchetei pe bază de chestionar. Sunt prezentate percepțiile managerilor referitoare la procesul de planificare strategică.

Cercetarea a fost una cantitivă, utilizând ancheta pe bază de chestionar și a avut ca obiective analiza modului în care se desfășoară procesul de planificare strategică și importanța generată de beneficiile rezultate din acest proces organizat de companiile din Piatra-Neamț. Eșantionul a fost format din doar 27 de manageri ai unor companii din orașul Piatra-Neamț.

Prima ipoteză, cea de identificare a modului de organizare a procesului, a generat o informație valoroasă despre timpul pentru care se planifică viitorul: orizontul de timp fiind unul scurt, cuprinzând 1-3 ani. Potrivit acestor rezultate, managerii sunt axați să gândească și construiască planuri pentru viitorul apropiat, nu pentru perioade foarte lungi de timp, ceea ce poate fi explicat prin faptul că situațiile neprevăzute pot fi preconizate pentru un timp limitat. Ca și model utilizat în proces, cei mai mulți manageri tind să utilizeze o cunoscută analiză, SWOT, identificând aspecte importante ce provin atât din mediul intern, cât și extern al organizației sale. Pe lângă această metodă, a doua cea mai apreciată este modelul de planificare strategică pe scenarii, organizația având ca atribuție construirea de scenarii în funcție de situația prevăzută, fie scenarii optimiste, fie pesimiste. Mai mult decât atât, personalul de management, în cadrul procesului analizat se preocupă de tendințele sociale și culturale, precum și schimbările ce survin în mediul economic, atunci când organizează și derulează planificarea strategică, considerându-le aspecte ce trebuie luate în considerare pentru ca activitățile rezultate să conducă la atingerea obiectivelor.

A doua ipoteză cuprindea identificarea beneficiilor de care se bucură organizația, după realizarea unui proces de planificare strategică. Beneficiile regăsite pot fi grupate în două categorii: beneficii pentru angajați și beneficii pentru organizație, privita cu un întreg. Managerii consideră că angajații au fost stimulați să se implice și să colaboreze armonios în diversele acțiuni propuse în urma planificării strategice , dar li s-a creat și o motivare prin poziția consolidate pe care a format-o organizația pe piață, unde există o siguranță a locului de muncă. Beneficiile pentru organizație, fac referire la faptul că s-au regândit activitățile necesare, eliminându-se cele care nu aduc nici un plus de valoare companiei, ci doar risipeau resurse importante. În plus, organizațiile care au realizat un proces de planificare strategică au deposit cu ușurință barierele apărute în mediu, și să înregistreze performanțe.