Importanța Studiului de Fezabilitate în Luarea Deciziei de Investiții

CAPITOLUL 1

INVESTIŢIA

1.1 Conceptul de investiţii. Definiţie și consideraţii generale

Noţiunea de investiţie reprezintă o categorie financiară deosebit de complexă, fiind percepută cu semnificaţii şi sensuri diferite. Investiţiile sunt consecinţa principalei decizii financiare a întreprinderii, care presupune crearea de capacităţi de producţie, şi de comercializare. În definirea investiţiilor se are în vedere reflectarea anumitor caracteristici generale şi omogene ale acestora în raport cu modul de formare sau cu destinaţia pe care fondurile respective o primesc.

La prima vedere investiţia apare ca o operaţiune de modificare şi de creştere a patrimoniului iniţial: construcţii industriale şi civile; achiziţia, montajul şi instalarea unor echipamente industriale; cumpărarea unor maşini, utilaje etc. La o analiză mai profundă, investiţia este alocarea capitalurilor economisite în activităţi lucrative şi profitabile care să majoreze valoarea capitalurilor investite.

Investița într-o altă formulare reprezintă totalitatea resurselor ( materiale, umane, financiare, informații ) alocate pentru dezvoltarea-modernizarea forței productive a societății, a întregii vieți sociale, astfel încât să se creeze condițiile necesare obținerii unor efecte utile în viitor .

Conceptul de investiţie pote fi definit din puncte de vedere diferite şi anume: financiar, contabil (sau economic după alte opinii), juridic şi psihologic.

În sens financiar, investiţia reprezintă schimbarea unei sume de bani prezente şi certe, în speranţa obţinerii unor venituri viitoare superioare, dar probabile: achiziţionarea unei maşini pentru creşterea productivităţii muncii, construirea unei uzine în vederea sporirii producţiei, asimilarea unui brevet pentru fabricarea de noi produse. Tot în sens financiar, investiţiile reprezintă plasamente pe pieţele financiare ale excedentelor de rentă neconsumate, efectuate de deţinătorii acestora.

În sens contabil, investiţiile sunt considerate imobilizări concretizate în bunuri mobile sau imobile, corporale sau necorporale, achiziţionate sau create în întreprindere, care rămân constante o perioadă mai lungă de timp (au o durată de viaţă mai mare de un an). Această abordare pune accentul pe conţinutul material al efortului investiţional şi pe valoarea şi durata de viaţă a investiţiei realizate.

Sub aspect juridic, investuţiile semnificând în acest caz achiziţii de bunuri sau elemente care constituie componente ale unui patrimoniu şi obiect al dreptului de proprietate (echipamente de producţie, bunuri, terenuri, valori mobiliare, bunuri imateriale etc.). Aceste bunuri pot aduce sau nu venituri posesorului lor, deci creşterea bogăţiei este în acest caz rezultatul creşterii proprietăţii.

Conceptul de investiţii are în prezent un conţinut foarte complex şi nu este abordat în mod unitar în literatura şi practica economică şi financiară internaţională. Într-o acepţiune largă , investiţiile reflectă plasamentul de capitaluri lichide (mijloace băneşti) atât în imobilizări pe termen lung de natură corporală, necorporală şi în participaţiuni, cât şi în imobilizări pe termen scurt. Într-o manieră asemănătoare, investiţiile sunt definite şi în reglementări legale privind investiţiile din ţara noastră (Ordonanţa nr.92/1997 privind stimularea investiţiilor directe), respectiv ca “participare la constituirea sau extinderea unei întreprinderi în oricare din formele juridice prevăzute de lege, dobândirea de acţiuni sau părţi sociale ale unei societăţi comerciale, cu excepţia investiţiilor de portofoliu, precum şi înfiinţarea sau extinderea în România de sucursale de către societăţi comerciale străine”.

În sens restrâns , investiţiile reprezintă cheltuieli ce se efectuează pentru obţinerea de active imobilizate, prin contruire, reconstruire, lărgire, modernizare sau achiziţionare de maşini, utilaje. instalaţii, clădiri, mijloace de transport etc. Investiţiile sunt considerate şi cheltuielile referitoare la lucrări de proiectare, prospecţiuni şi explorări geologice şi pregătirea personalului ce va lucra la obiectivele de investiţie.

Indiferent de punctele de vedere conform cărora se definesc investiţiile, se pot observa câteva trăsături caracteristice :

• cu ocazia desfăşurării investiţiei se produce o transformare a valorii din formă bănească în forme materiale diverse ( echipamente materiale, bunuri financiare, informatii etc.) care au durate de viaţă economică îndelungate;

• prin procesele de valorificare care urmează se speră obţinerea unei valori suplimentare concretizată intr-un surplus monetar;

• operaţiunile de constituire a activelor imobilizate, dar mai ales cele de valorificare suportă numeroase riscuri care dau caracter aleatoriu rezultatelor;

• pe timpul desfăşurării investiţiei are loc o imobilizare de mijloace financiare al cărei cost trebuie acoperit în viitor de rezultatele nete sperate.

Investiţiile joacă un rol central, multiplicator în creşterea economică, influențând atât cererea, cât şi oferta pe piaţă. Scopul fundamental al investiţiilor este acela de a spori bogăţia proprietarilor (acţionarilor) şi, implicit, a valorii întreprinderii. Pe termen scurt, investiţiile vizează creşterea productivităţii, diversificarea activităţilor, îmbunănătăţirea condiţiilor de muncă, cu impact favorabil la nivel macroeconomic. Rolul investițiilor în circuitul economic și social este sugestiv schematizat în figura de mai jos: