Impozite si Taxe Locale in Romania

Cuprins licenta Cum descarc?

CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIE FISCALA.2
1.1 DEFINIREA IMPOZITELOR, TAXELOR SI CONTRIBUTIILOR.2
1.2 ELEMENTE TEHNICE.7
1.3 CLASIFICAREA IMPOZITELOR.10
1.4 PRINCIPII DE IMPOZITARE.13
1.4.1 PRINCIPII DE ECHITATE FISCALA.14
1.4.2 PRINCIPII DE POLITICA FINANCIARA.16
1.4.3 PRINCIPII DE POLITICA ECONOMICA.17
1.4.4 PRINCIPII SOCIAL!-POLITICE.18
CAPITOLUL 2. IMPOZITUL PE AVERE.19
2.1 IMPOZITUL PE AVEREA PROPRIU-ZISA.20
2.1.1 IMPOZITE PE PROPRIETATEA IMOBILIARA.20
2.1.2 IMPOZITE PE CAPITAL.21
2.1.3 IMPOZITUL GLOBAL ASUPRA AVERII.21
2.2 IMPOZITUL PE TRANSFERUL AVERII.23
2.2.1 TRANSFERUL DE AVERE CU TITLU GRATUIT.23
2.2.2 TRANSFERUL AVERII CU TITLU ONEROS.24
2.3 IMPOZITUL PE CRESTEREA AVERII.25
CAPITOLUL 3. IMPOZITE SI TAXE LOCALE IN ROMANIA.27
3.1 IMPOZITUL PE CLADIRI.27
3.2 IMPOZITUL PE TERENURI.30
3.3 TAXA ASUPRA MIJLOACELOR DE TRANSPORT.32
3.4 TAXA DE FOLOSIRE A MIJLOACELOR DE RECLAMA SI PUBLICITATE.33
3.5 IMPOZITUL PE SPECTACOLE.34
3.6 ALTE IMPOZITE SI TAXE LOCALE.35
3.6.1 TAXA PENTRU ELIBERAREA CERTIFICATELOR, AVIZELOR SI AUTORIZATIILOR IN DOMENIUL CONSTRUCTIILOR.35
3.6.2 TAXA HOTELIERA.36
3.6.3 TAXE ASIMILATE IMPOZITELOR SI TAXELOR LOCALE.37
3.6.4 TAXELE SPECIALE.37
3.6.5 ALTE IMPOZITE SI TAXE LOCALE.37
CAPITOLUL 4. STUDIU PRIVIND EVOLUTIA IMPOZITELOR SI TAXELOR LOCALE IN ROMANIA.39
4.1 ANALIZA IMPOZITELOR SI TAXELOR LOCALE IN ROMANIA IN 
PERIOADA 1995-2004.39
4.2 CONCLUZII.51
BIBLIOGRAFIE.52


Extras din licenta Cum descarc?

CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIE FISCALA
1.1 DEFINIREA IMPOZITELOR, TAXELOR SI CONTRIBUTIILOR
Impozitul, punct nodal al fiscalitatii este cea mai importanta si totodata cea mai veche resursa financiara. In Grecia Antica si apoi in Imperiul Roman, membrii bogati ai comunitatii finantau direct costul activitatilor publice. Odata cu cresterea puterii statului si extinderea activitatilor acestuia a fost nevoie de venituri permanente, recurgandu-se la prelevari asupra bunurilor private efectuate prin forta de constrangere. 
Dijma, initial un impozit fix in natura pe produsele pamantului, inlocuita ulterior cu alte dari variate pe fiecare produs, cum ar fi gostina, desetina, oieritul, prisacaritul, vadraritul si pogonaritul, reprezinta cele mai vechi surse financiare ale statului, pe teritoriul actual al Romaniei. Impozitele in bani au aparut odata cu introducerea monedei, in secolul al XIV-lea, sub forma birului. Dezvoltarea organizarii statale este insotita de impozitul permanent pe cale de autoritate. Conducatorii statelor sunt determinati sa revendice prerogative fiscale, impozitul finantand o administratie tot mai complexa a statului. Prin Regulamentul Organic s-a petrecut o cotitura in domeniul fiscalitatii in Tarile Romane, incepandu-se organizarea unui sistem fiscal in sens modern, cu impozite directe ca si patenta, impozitul mobiliar, impozitul pe salarii, pe proprietati si cu impozite indirecte, ca si vami si monopoluri. Regulamentul Organic a pus la baza sistemului fiscal modern principii ale fiscalitatii ce dainuie si astazi. Dupa unificarea Moldovei cu Muntenia, Alexandru Ioan Cuza a reformat sistemul fiscal existent la acea vreme dupa modelul apusean, introducand impozitul funciar, impozitul pe bunuri, taxa de succesiune si taxa de timbru. 
Statul, care este autoritatea abilitata sa stabileasca impozite, isi exercita aceasta prerogativa prin intermediul organelor puterii centrale, Parlamentul, si prin intermediul organelor administratiei locale: departamente, districte, municipii, comune. Pe langa organele administratiei centrale si locale, unele institutii publice, cum ar fi Camera de Comert si Industrie, Camera Agricola, Biserica, au si ele dreptul de a stabili si de a primi anumite venituri, asemanatoare impozitelor. Conceptiile asupra necesitatii si a rolului impozitelor se bazeaza pe teoriile despre stat si criteriile dimensionarii sarcinilor fiscale. Teoriile despre stat considera ca statul "este fie rezultatul unui contract social intervenit intre indivizi ( teorie formulata de J.J. Rousseau ), fie un produs al solidaritatii sociale si nationale a indivizilor." Corespunzator primului grup de teorii, instituirea impozitelor este un atribut recunoscut statului de catre indivizi prin contractul social care da nastere statului. Impozitele pot fi considerate si contributii pecuniare acceptate de catre cetateni si suportate de acestia in virtutea solidaritatii sociale si nationale. Au fost formulate diverse teorii in legatura cu criteriile dimensionarii sarcinilor fiscale, cum ar fi teoria echivalentei, ai carei adepti sunt Sismonde de Sismondi, P.J. Proudhon, Adolph Wagner, teoria sigurantei, ai carei adepti sunt Emile de Girardin, M. Thiers, si teoria sacrificiului, cu trei variante : teoria sacrificiului egal, teoria sacrificiului proportional si teoria sacrificiului minim. Diferenta dintre aceste trei teorii consta in modul de percepere a impozitului. Adeptii teoriei sigurantei considerau impozitele ca o contraprestatie obligatorie a cetatenilor catre stat pentru serviciile acestuia. Teoria sigurantei sustinea ca impozitele sunt prime de asigurare pentru viata si averea cetatenilor, deoarece statul creeaza conditii pentru desfasurarea in siguranta a diverselor activitati. Potrivit teoriei sacrificiului, statul avea dreptul sa ceara membrilor societatii sa acopere cheltuielile publice. Cele trei variante sustin fie ca utilitatea sacrificata prin impozite trebuie sa fie egala pentru toti cetatenii, fie ca impozitul e o pierdere proportionala din utilitatea absoluta, fie ca sarcina pentru toti platitorii trebuie sa fie minima. 
In decursul timpului au fost date mai multe definitii impozitului, influentate de pozitia fata de teoriile emise. Gaston Jeze considera ca "impozitul este o prestatie pecuniara, pretinsa pe cale de autoritate, cu titlu definitiv si fara contraprestatie, in vederea acoperirii cheltuielilor publice". Plecand de la aceasta definitie, Lucien Mehl si Pierre Beltrame considerau impozitul ca fiind "o prestatie pecuniara, pretinsa de autoritatea publica de la persoane fizice si morale, dupa capacitatile lor contributive si fara contraprestatie determinata, in principal pentru acoperirea cheltuielilor publice si, in mod accesoriu, cu scopuri interventioniste ale puterii publice" . Alain Euzeby considera impozitele ca fiind "prelevari pecuniare pretinse persoanelor fizice si morale, pe cale de autoritate, cu titlu definitiv si fara contraprestatie directa, in vederea acoperirii cheltuielilor publice si interventiei economice si sociale a puterilor publice" . Definitia cea mai riguroasa a impozitului este data de C. Tulai, care considera ca "impozitele reprezinta, in zilele noastre, obligatii pecuniare pretinse, in temeiul legii, de catre autoritatea publica, de la persoane fizice si juridice, in raport cu capacitatea contributiva a acestora, preluate la bugetul statului in mod silit si fara contraprestatie imediata si folosite de catre acesta ca resurse pentru acoperirea cheltuielilor publice si ca instrument de armonizare a interesului public cu interesele individuale ale oamenilor" . Definitia data de Gaston Jeze poate fi considerata ca fiind cea mai cuprinzatoare. Impozitele pot fi considerate ca fiind indatoririle contribuabililor stabilite prin lege, de catre stat, pentru finantarea cheltuielilor publice aferente serviciilor publice oferite. Sunt contributii banesti obligatorii, nerambursabile, fara contraprestatie directa si imediata, datorate de cetateni pentru veniturile obtinute sau pentru bunurile detinute.
Din definitiile date impozitului se evidentiaza caracteristicile lui fundamentale. Prima caracteristica este caracterul pecuniar, adica impozitul e in general o prelevare baneasca, persoanele fizice si juridice contribuind deopotriva la formarea veniturilor necesare finantarii unor trebuinte la nivelul intregii colectivitati. Impozitul este o prelevare silita, cu caracter obligatoriu, efectuata in numele suveranitatii statului, persoanele fizice si juridice care beneficiaza de actiunile sau obiectivele finantate din fonduri publice avand obligatia sa participe la constituirea acestor fonduri. Caracterul obligatoriu rezida in legalitatea sa. Pentru cetatean, impozitul poate fi privit, inainte de toate, ca si o restrictionare a libertatii, a posibilitatilor sale materiale. Plata impozitului cade in sarcina tuturor celor prevazuti prin lege, are loc prin constrangere, putandu-se ajunge in unele cazuri chiar la privarea de libertate a contribuabilului rau platnic. In cazul respectarii legii, caracterul silit al contributiei nu actioneaza. Puterea exercitata public de a stabili impozite se bazeaza pe monopolul de care dispun autoritatile competente.
Impozitele sunt fara contraprestatie directa si imediata, adica in schimbul impozitelor platite statului contribuabilii nu beneficiaza de un contraserviciu imediat si direct din partea acestuia. Impozitul nu reprezinta pretul unui serviciu primit, insa exista o contraprestatie de natura indirecta sub forma utilitatilor publice primite, dupa un anumit timp. Prin aceasta caracteristica, impozitele se deosebesc in mod clar de taxe, in cazul acestora din urma existand un raport de contraserviciu direct. Impozitele pot fi considerate preturi anticipate, prin plata lor cetatenii dobandind dreptul de a pretinde statului servicii publice in viitor. Aceste servicii nu pot fi usor percepute de catre orice contribuabil, ele manifestandu-se pentru intreaga comunitate umana dintr-o anumita tara. 
Impozitele au caracter definitiv si nerestituibil. Nerestituirea este doar din punct din punct de vedere financiar, deoarece ele se restituie partial, din punct de vedere economic si social, sub forma de servicii publice. Contribuabilii nu pot cere o plata directa din partea statului, pe baza impozitelor suportate. Aceasta este deosebirea dintre impozite si imprumuturile publice, care sunt purtatoare de dobanzi, printre alte avantaje, si rambursabile. Odata ajuns in buget, impozitul se depersonalizeaza si doar in cazul unor erori i se pot restitui contribuabilului banii.


Fisiere in arhiva (1):

  • Impozite si Taxe Locale in Romania.doc

Imagini din aceasta licenta Cum descarc?

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Diploma.ro.


Descarca aceasta licenta cu doar 8 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!