Impozitul pe veniturile persoanelor fizice în România și statele UE

INTRODUCERE

Timp de decenii sistemul de impozite al României a funcţionat şi s-a dezvoltat ca o componentă a modelului administrativ de conducere, construcţia şi structura sa fiind integrate într-un centralism excesiv tipic economiei socialiste.

Ca toate celelalte reforme impuse de tranziţia la economia de piaţă, reforma sistemului de impozite şi taxe a fost amplu dezbătută în literatura de specialitate, fiind considerată de numeroşi economişti foarte importantă pentru succesul tranziţiei.

Reforma sistemului de impozite şi taxe, componentă esenţială a reformei economice şi sociale, a urmărit „constituirea” unui sistem coerent, echitabil şi eficient, pentru a putea face faţă cerinţelor aşezării economiei pe bazele pieţei şi reconsiderării rolului statului în activitatea economică.

În ultimii ani, reforma sistemului de impozite în diferite ţări a avut ca scop pe termen lung, stimularea economiilor, a investiţiilor, a comportamentelor pentru muncă, şi, în final, a creşterii economice. În mod obiectiv, sensul reformei impozitelor în fostele ţări socialiste nu a fost similar celui derulat în ţările dezvoltate, dar va trebui în mod inevitabil, să urmeze acelaşi sens.

La fel ca în celelalte economii fost centralizate, sistemul de impozite din România conţine încă o serie de imperfecţiuni din punct de vedere al funcţiilor pe care trebuie să le îndeplinească impozitele într-o economie de piaţă. Principiile şi tehnicile caracteristice sistemelor de impozite practicate în fostele ţări socialiste au avut şi au în continuare un impact profund asupra modului de aşezare şi funcţionare a mecanismelor impozitelor în aceste ţări.

Astfel, accentul a căzut într-o primă fază pe creşterea stabilităţii şi transparenţei impozitelor existente şi pe îmbunătăţirea structurii sistemului de impozite, abia ulterior introducându-se impozite cu eficacitate sporită, cum ar fi taxa pe valoarea adăugată şi impozitul pe venitul global al persoanelor fizice.

În aceastã lucrare vom studia, în prima parte, sistemul fiscal şi particularitãţile acestuia, precum şi o comparaţie între impunerea separatã şi impunerea globalã a veniturilor persoanelor fizice. În a doua parte, ne vom concentra asupra evoluţiei şi reglementãrilor actuale cu privire la impozitarea veniturilor persoanelor fizice. În final, vom vorbi despre contribuţia acestui impozit la formarea veniturilor bugetului general consolidat îi vom compara sistemul fiscal actual din România cu alte sisteme fiscale din ţările UE27.

CAPITOLUL I

Sistemul fiscal şi teoria generalã a impozitelor

1. SISTEMUL FISCAL ŞI TEORIA GENERALÃ A IMPOZITELOR

1.1. Conceptul de sistem fiscal

Termenul de fiscalitate este definit de La Rousse ca un sistem de percepere a impozitelor, ansamblul de legi care se referã la acesta şi mijloacele care conduc la el. Sistemul fiscal reprezintã un ansamblu de cerinţe şi principii referitoare la dimensionarea, aşezarea şi perceperea impozitelor precum şi la obiectivele social-economice urmãrite de politica fiscalã.

Unii economişti considerã sistemul fiscal ca „totalitatea impozitelor şi taxelor provenite de la persoane fizice şi persoane juridice care alimenteazã bugetele publice” , sau „totalitatea impozitelor instituite într-un stat, care procurã acestuia o parte covãrşitoare din veniturile bugetare, fiecare impozit având o contribuţie specificã şi un rol regulator în economie” .

O altã abordare a sistemului fiscal pune accentul pe elementele definitorii ale sistemului în general şi interpreteazã sistemul fiscal prin prisma relaţiilor dintre elementele care formeazã acest sistem, astfel: „sistemul fiscal cuprinde un ansamblu de concepte, principii, metode, procese, cu privire la o mulţime de elemente (materie impozabilã, cote, subiecţi fiscali etc.) între care se manifestã relaţii care apar ca urmare a proiectãrii, legiferãrii, aşezãrii şi perceperii impozitelor şi care sunt gestionate conform legislaţiei fiscale, în scopul realizãrii obiectivelor sistemului” .

Sistemul fiscal este, aşadar, un sistem complex, alcãtuit dintr-un ansamblu de elemente şi anume:

1. Materia impozabilã;

2. Subiecţii sau actorii sistemului fiscal;

3. Elemente modificabile.

1. Materia impozabilã, reprezentatã de venitul realizat, repartizat, consumat, şi capitalizat, constituie un element evolutiv complex şi cuprinde:

• venituri din muncã, respectiv venituri de naturã salarialã;

• venituri din capital, respectiv rente, chirii, arenzi, dividende, dobânzi etc.;

• venituri produse de agenţi economici, sub forma beneficiilor din industrie, comerţ, agriculturã, servicii etc.;

• circulaţia şi consumul veniturilor.