Împrumuturi cu Obligatiuni

INTRODUCERE

Obligațiunile sunt valori mobiliare cu risc scăzut și venit fix, tranzacționabile pe piețele bursiere organizate.

Obligațiunile sunt de mai multe tipuri, în funcție de metoda de rambursare, plata dobânzii, metoda de distribuție, etc. Un criteriu important de departajare a acestora îl contstituie garantarea obligațiunilor cu active ale emitentului sau printr-o poliță de asigurare a riscului financiar.

Scopul emiterii de obligațiuni este de a împrumuta bani de la populație, de obicei pe termen lung, pentru finanțarea anumitor proiecte. Pe piața financiară românească, obligațiunile sunt emise de către Stat sau diverse companii mari.

Obligațiunile reprezintă titluri de valoare de credit pe termen lung. Emitentul obligațiunii împrumuta de la cumpărătorul ei dreptul de folosință al sumei respective, contractând astfel o datorie.

În contractul de împrumut (contractul obligațiunii/contract fiduciar) încheiat între debitor (emitent) si creditor (investitor) sunt menționate:

- Valoarea împrumutului - valoarea nominala, suma pe care debitorul o restituie la scadență.

- Rata dobânzii - determinată de siuația de pe piața la acel moment.

- Termenele de plată a dobânzii - intervalele la care se achita dobânzile

- Termenul de scadență - data la care debitorul rambursează împrumutul creditorului

- Clauza de răscumpărare - dacă există o asemenea clauză.

Emitentul își poate răscumpăra obligațiunile înainte de termenul de scadență la un preț stabilit dinainte. De regulă, prețul de răscumpărare trebuie să fie mai mare decât valoarea nominală a obligațiunii, pentru ca investiția să prezinte interes. Dacă obligațiunile sunt răscumpărate înainte de scadența, debitorul plătește creditorului o primă peste valoarea lor nominală.

- Clauza de restituire - dacă este prevazută această clauză.

Investitorul poate înapoia emitentului obligațiunea înainte de termenul de scadența. Suma plătită de emitent este egală cu prețul de cumpărare a obligațiunii plus dobânda.

- Refinanțarea - dacă la termenul scadent, emitentul nu își poate achita obligțtiile contractuale, el poate emite o nouă serie de obligțtiuni prin care își poate plăti obligațiunile vechi sau să și le răscumpere (dacă există o asemenea clauză).

- Colateralul – obligațiunile pot fi garantate de un colateral, care poate fi o proprietate imobiliară, acțiuni, polițe de risc financiar, alte titluri de valoare.

Obligațiunile pot fi vândute și cumpărate pe piața bursieră, la valoarea lor nominală sau cu discount, la un preț sub valoarea nominală.

Obligațiunile reprezintă o altă formă de atragere a capitalului, pe lânga acțiuni si împrumuturi bancare, dar spre deosebire de acestea prezintă unele avantaje.

Ratele dobânzii la obligațiuni pe care emitentul le plătește investitorului sunt mai mici decât cele pe care le-ar datora unei bănci comerciale în cazul unui împrumut. Iar pe de altă parte, acțiunile reprezintă titluri de participație la proprietate, deci cumpărătorul deține cota din capitalul social. Din acest punct de vedere, în cazul obligațiunilor, cumpărătorul doar împrumută emitentului bani, fară a avea vreun drept de proprietate.