Introducere ...2 Capitolul I: Notiuni generale cu privire la urmarirea penala ...7 1.1. Aspecte generale ...7 1.2. Obiectul urmaririi penale ..8 1.3. Organele de urmarire penala 11 1.4. Inceperea urmaririi penale ...12 1.5.Conditiile cerute de lege pentru a se putea impune inceperea urmaririi penale ...14 1.6. Inceperea urmaririi penale in rem si in personam ...16 1.7. Sesizarea organelor de urmarire penala ...18 1.7.2. Modurile generale de sesizare .19 1.7.3. Modurile speciale de sesizare ...24 1.8. Cadrul tactic al organizarii anchetei penale .27 1.8.1. Planificarea urmaririi penale .27 1.8.2. Continutul planului de urmarire penala 28 1.8. Urmarirea penala a minorilor ...32 Capitolul 2. Actiunea penala ...35 2.1. Notiunea actiunii penale ..35 2.2. Obiectul si subiectii actiunii penale .35 2.3. Trasaturile actiunii penale ...36 2.4.Punerea in miscare a actiunii penale .37 2.5. Cazuri care impiedica punerea in miscare si exercitarea actiunii penale .40 2.6. Activitatea de probatiune in faza de urmarire penala ..44 2.6.1. Audierea subiectilor procesuali principali 45 2.6.2. Utilizarea de metode speciale de supraveghere sau cercetare ..47 2.7. Terminarea urmaririi penale 49 Lege ferenda ...51 Studiu de caz ...53 Cocluzii ...58 Bibliografie .61
Introducere Daca nu poate exista o infractiune fara incalcarea unei norme de incriminare ( nullum crimen sine lege ), nu poate exista nici pedeapsa fara judecata ( nulla poena sine judicio). In structura tipica a procesului penal distingem trei faze: - urmarirea penala; - judecata; - punerea in executare a hotararilor penale; Aceasta compartimentare a procesului penal corespunde specificului activitatilor ce se impun a fi desfasurate in vederea bunei rezolvari a cauzei penale. Fiind o componenta de baza a procesului penal, urmarirea penala a evoluat in timp odata cu acesta. In devenirea sa istorica, procesul penal a cunoscut trei mari sisteme, si anume: sistemul acuzatorial, sistemul inchizitorial si sistemul mixt. Ca urmare a influentei justitiei private in sistemul acuzatorial, partea cea mai importanta a procesului penal o reprezenta judecata, motiv pentru care activitatile procesuale se desfasurau mai mult la instanta sau aproape in exclusivitate in fata acesteia. Forma acuzatoriala a procesului penal conducea la rezolvarea cauzei aproape in intragime in sedinta de judecata, activitatea premergatoare judecatii lipsind aproape cu desavarsire. in cadrul judecatii, acuzatorul avea dreptul sa-si sprijine acuzatiile pe orice probe, iar acuzatul isi putea dovedi nevinovatia prin orice mijloace. Acest lucru convenea judecatorilor, deoarece le oferea posibilitatea de a da solutii discretionare , mai ales ca pentru stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei puteau invoca inclusiv semnele divine. ,,Pe masura ce se consolidau functiile statului si societatea evolua, sistemul acuzatorial a fost inlocuit cu sistemul inchizitorial, care isi are radacinile in dreptul canonic, desfasurat in fata organelor de jurisdictie ecleziastice" . Sistemul inchizitorial era la fel de injust, deoarece aplica reguli de drept care permiteau ca nobilul sa fie crezut inaintea iobagului, clericul inaintea laicului, barbatul inaintea femeii, iar mijloacele de proba erau limitate si ierarhizate, astfel ca marturisirea era proba foarte importanta, in timp ce declaratia unui singur martor nu era luata in seama decat in conditiile in care era dublata de declaratia unui alt martor care sa o confirme pe prima. Cel de-al treilea sistem, si anume sistemul mixt, a luat nastere in urma dezvoltarii ideii de armonizare a legislatiei procesual penale cu realitatile social-economice ale vremii. Astfel, procesul penal mixt preia de la sistemul inchizitorial faza de urmarire, care se desfasura din oficiu si era secreta, iar de la sistemul acuzatorial, faza de judecata, care era publica, orala si contradictorie. Forme insa usor conturate ale urmaririi penale ca faza distincta a procesului penal, incep sa apara in Europa Apuseana in secolul al XIII-lea cand s-a profilat asa numita "investigatie" sau "ancheta". Desigur ca acele forme incipiente ale desfasurarii procesului penal, intr-o forma mult simplificata, nu raspundeau sarcinilor deosebite care se impun pe planul reactiei sociale pentru tragerea la raspundere penala a celor ce savarsesc infractiuni. In aceste conditii, evolutia procesului penal a fost diferita in functie de conditiile social-economice si politice din fiecare tara. In tara noastra s-a ajuns treptat la formula procesului penal format din trei faze, si anume: urmarirea penala, judecata si punerea in executare a hotararii penale ramase definitive. Potrivit Codului de procedura penala din 1936, activitatea procesuala care premergea judecatii era formata din primele cercetari, urmarirea si instructia penala. In terminologia codului din 1936 "urmarirea" echivala cu punerea in miscare a actiunii penale si indeplinirea celorlalte activitati procesuale legate de aceasta. In anul 1952 a fost desfiintata institutia judecatorului de instructie, urmarirea penala concretizandu-se in continuare, pana in 1969, in doua forme paralele, cercetarea si ancheta penala. Din cadrul organelor judiciare care desfasurau activitati procesuale in faza de urmarire, faceau parte atat politia judiciara propriu-zisa, cat si procurorii din cadrul Ministerului Public si, respectiv, judecatorii cu drept de jurisdictie. ,,In acceptia Codului de procedura penala din 1936, magistratii puteau exercita activitati de politie, cazuri in care ei se manifestau ca adevarati ofiteri de politie judiciara desi, sub aspect organizatoric erau exponentii puterii judecatoresti. O exercitare a politiei judiciare de catre judecatorul de la judecatorie era necesara,, deoarece, potrivit legii, judecatoriile nu aveau parchete, procurorii fiind constituiti in asemenea organisme numai incepand cu nivelul tribunalului" .
A. Lucrari cu caracter general, tratate, cursuri, monografii. 1. I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedura penala. Partea generala. Ed. Universul Juridic, Bucuresti 2015. 2. I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedura penala. Partea speciala. Universul Juridic Bucuresti 2015. 3. M. Olariu, C. Marin, Drept procesual penal. Partea generala. Curs universitar. 4. A. Pintea, D. C. Pintea, A. C. Balanescu, Urmarirea penala, Universul Juridic, Bucuresti, 2017. 5. E. Stancu Tratat de Criminalstica, Universul Juridic, Bucuresti 2015. 6. Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, ed. a II-a, Ed. Hamangiu, Bucuresti 2008l. 7. M. Udroiu, Procedura penala. Partea generala, Ed. C.H. Beck, Bucuresti 2014. 8. M. Udroiu, Procedura penala. Partea speciala. Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2014. B. Legislatie. 1. Codul de procedura penala, adoptat in anul 2010 prin Legea nr. 135/2010, publicat in M. Of. nr. 486 din 15 iulie 2010, cu modificarile ulterioare aduse prin: 2. Legea 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale, publicata in M. Of., Partea I nr. 515 din 14 august 2013. 3. Ordonanta de urgenta nr. 3/2014 pentru luarea unor masuri de implementare necesare aplicarii Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru implementarea altor acte normative publicata in M. Of., Partea I nr. 98 din 7 februarie 2014. 4. Orodonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea si completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedura penala, publicata in M. Of. nr. 911 din 15 decembrie 2014. 5. Legea 318/2015 pentru infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate si pentru modificarea si completarea unor acte normative Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 961 din 24 decembrie 2015. 6. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 6/2016 privind unele masuri pentru punerea in executare a mandatelor de supraveghere tehnica dispuse in procesul penal, publicata in M. of. nr. 190 din 14 martie 2016. 7. Ordonanta de urgenta nr. 18/2016 pentru modificarea si completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, precum si pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, publicata in M. Of. nr. 389 din 23 mai 2016. 8. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala si a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, publicata in M. Of. nr. 866 din 31 octombrie 2016. 9. Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea si completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, publicata in M. Of. nr 330 din 28 aprilie 2016. 10. Ordonanta de urgenta nr. 78/2016 pentru organizarea si functionarea Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative, publicata in M. Of. nr. 938 din 22 noiembrie 2016. 11. Codul penal adoptat in 2009 prin legea nr. 286/2009, publicata in M. Of. nr 510 din 24 iulie 2009, cu modificarile si completarile aduse prin: 12. Legea nr. 27/2012, publicata in M. Of. nr. 180 din 20 martie 2012; Legea nr. 63/2012, publicata in M. Of. nr. 258 din 19 aprilie 2012; Legea nr. 187 2012, publicata in M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012; Legea nr. 159/2014, publicata in M. Of. nr. 887 din 5 noiembrie 2014; Legea nr. 18/2016, publicata in M. Of. nr 389 din 23 mai 2016; Legea nr. 151/2016, publicata in M. Of. nr. 545 din 20 iulie 2016 13. Legea nr. 141/1996 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, publicata in M. Of. nr 289 din 14 noiembrie 1996 14. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 15/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, publicata in M. Of. nr. 111 din 14 nartie 2000 15. Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, publicata in M. Of. nr. 305 din 09 mai 2002, republicata cu modificari, in M. Of. nr. 307 din 25 aprilie 2014 16. Legea nr. 503/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 43/ 2002 privind Parchetul National Anticoruptie, publicata in M. Of. 523 din 18 iulie 2002 cu modificarile si completarile ulterioare aduse succesiv prin legea nr. 161/2003; Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2003, Legea nr. 26/2004; Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2004, Legea nr. 601/2004; Ordonanta de urgenta a Guvernului 103/2004; Legea nr. 247/2005; Hotararea Guvernului nr. 665/2010; Legea nr. 187/2012; Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/2013; Legea nr. 255/2013; Hotararea Guvernului nr. 643/2014 si Hotararea Guvernului nr. 486/2015 17. Legea nr. 51/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, publicata in M. Of. nr. 362 din 3 august 2000 cu modificarile si completarile ulterioare, republicata in M. Of. 163 din 6 martie 2014 18. Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, publicata in M. Of. nr 248 din aprilie 2002 19. Legea nr. 354/2004 privind organizarea si functionarea politiei judiciare, republicata in M. Of. nr. 305 din 24 aprilie 2014 20. Legea nr. 82/2012 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de retele publice de comunicatii electronice si de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, republicata in M. Of. nr 211 din 25 martie 2014 C. Surse internet. http://www.biblioteca.regielive.ro
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
