Individualizare și Identitate prin Lectură

Obiectivul analizei de faţă este de a identifica care sunt efectele interacţiunii cititorului cu cartea, cum este percepută aceasta din urmă şi care sunt mecanismele care se generează în urma întâlnirii celor două lumi.

Studiul a solicitat răspunsul la o serie de întrebări, cum ar fi: are cartea numai funcţie estetică?, Se citeşte numai de dragul de a citi?, Are contextul (raportul economic dintre cerere şi ofertă) influenţă?, Cartea defineşte Sinele sau Sinele se defineşte prin carte?

Punctul de plecare l-a constituit teoria formalistă al lui G. Simmel, mai precis articolul acestuia despre modă. Aceasta din urmă este definită ca fiind antagonismul dintre imitaţie şi reliefare a Sinelui. Imitaţia este “ereditate psihologică, ca trecere de la viaţa în grup la viaţa individuală. Atracţia ei constă înainte de toate în faptul că ne înlesneşte o comportare corespunzătoare şi folositoare chiar şi atunci când în plan nu apare nimic personal şi creator.” Reliefarea Sinelui este caracterizată ca diferenţiere, individualizare.

Interviurile pe care se bazează studiul au fost realizate cu “colecţionari de carte” şi au vizat perioada dinaintea anilor ’89. În acest context cartea era singura sursă de informaţie credibilă: “ televizor nu era, spectacole nu erau şi atunci stăteai în casă şi citeai () Ziarele erau toate cum erau, televizorul avea program două ore, din care o oră jumate era” (Gheorghe Apetrei) Costurile implicate pentru a achiziţiona o carte “bună”, deşi relativ mari, sunt asumate, motivaţia principală fiind dată de posibilitatea de a cunoaşte, de a fi informat, în condiţiile în care conţinutul acesteia nu este perceput ca îndoielnic. Se va declanşa o adevărată competiţie, generată de cererea mare, ca răspuns al ofertei (ca număr) mici de carte. Aşadar, fiecare va dori să cunoască altceva decât ştie celălalt, de a dobândi un statut simbolic prin care să se diferenţieze.

Cartea odată achiziţionată, va genera un alt tip de probleme: lectura pune faţa în faţă lectorul şi conţinutul textului, în care el se “pierde”, dar şi în relaţie cu mai multe texte, generându-se o dispersie a subiectului. Aşadar miza va fi aceea de a-şi redobândi identitatea (individualitatea).

Poziţia teoretică pe care am adoptat-o din punct de vedere metodologic este aceea a paradigmei interviului comprehensiv, în care fabricarea teoriei se realizează în urma aplicării intrumentului de lucru, iar punctul de plecare este dat de ipotezele de lucru: “terenul nu mai este instanţă de verificare a unei problematici prestabilite, ci punctul de plecare al acestei problematizări.”

PARTEA I: CONSTRUCTIVISMUL SIMBOLIC

CAPITOLUL 1

“IREALUL” REAL

Definiţia cărţii, cu care voi lucra de acum înainte, aşa cum sugerează şi titlul capitolului, este unitatea rezultată din compoziţia a două elemente: forma (realul) şi conţinutul (“irealul”). Forma reprezintă partea materială şi, implicit, palpabilă, iar conţinutul nu este numărul de pagini, nici scrierea imprimată pe foi, ci mesajul transmis, Ideea, acţiunea şi descrierea realităţii sociale în care are loc intriga. Astfel, se vor evidenţia două caracteristici: una finită şi cealaltă infinită, iar produsul final poate fi descris ca fiind infinitul limitat.