ARGUMENT Boala coronariană, marea boală a secolului XX, poate fi asociată cu excesul de alimentație, cu ritmul accelerat al vieții cotidiene, cu lipsa de exercițiu fizic, cu tensiunile personale asociate celor sociale, cu zgomotul, cu toate sursele de poluare începând cu autopoluarea (fumatul). Manifestarea clinică cea mai dramatică a bolii coronariene este infarctul miocardic, datorat întreruperii bruște a fluxului sangvin într-o arteră coronară strâmtată prin ateroscleroză. Lunga sa răspândire în masele populației de vârstă mijlocie precum și tendința de extindere la grupe din ce în ce mai tinere, constituie cea mai mare amenințare la adresa sănătății. Dacă se ia în considerare caracterul invalidant al bolii și numărul mare de zile de incapacitate de muncă, înțelegem de ce afecțiunea capătă o semnificație deosebită nu numai din punct de vedere medical dar și social. Prețul pe care omenirea îl plătește acestui pericol este foarte mare, incluzând pe lângă suferință, teama de invaliditate, scăderea capacității de muncă, uneori capacitate temporară sau definitivă și pensionarea, mortalitatea la o vârstă precoce. Substratul acestei suferințe este ateroscleroza coronariană. Dacă totuși până în prezent nu s-a ajuns la un consens în ceea ce privesc cauzele generatoare ale bolii se cunosc cel puțin principalii agenți determinanți și favorizanți, așa-ziși factori de risc aterosclerotic. Medicii și cadrele medii pot și trebuie să fie inițiatorii măsurilor de profilaxie a aterosclerozei și consecințele sale. Dar prima linie de apărare este bolnavul însuși, familia sa și mai ales marele public. Măsurile preventive care trebuie să se adreseze persoanelor clinic sănătoase și copiilor lor, cu deosebire generațiilor tinere, sunt inoperante fără înțelegere și sprijin din partea publicului. Unul dintre motivele pentru care mi-am ales această afecțiune INFARCTUL MIOCARDIC, ca temă de studiu, este și importanța pe care noi, cadrele medii, trebuie să o acordăm, mai întâi de orice, perioadei de prespitalizare când șansa bolnavilor este în mâinile noastre. Ajutorul acordat în aceste prime ore este foarte important din punct de vedere tehnic și moral. Boala constiuie o preocupare, nu numai a medicilor din variate specialități (interniști, experimentari și epidemiologi, fiziologi și biochimiști) cât și pentru cadrele medii sanitare datorită ajutorului pe care îl acordăm în faza de prespitalizare. CAPITOLUL I ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA INIMII 1.1. ANATOMIA INIMII Aparatul cardiovascular este format din inima și sistemul de vase prin care circulă sângele și limfa. Sistemul circulator sanguin este format din inimă, artere, capilare și vene. El transportă prin atere sânge încărcat cu oxigen și substanțe necesare metabolismului celular, care ajunse în rețeaua capilară din țesuturi, străbat peretele acestora, integrându-se lichidului interstițial, de unde sunt încorporate în celule. În același timp, dioxidul de carbon și produșii rezultați din metabolism trec din celule în lichidul interstițial și de aici în capilare, de unde, prin vene sunt transportați la inimă și trimiși mai departe spre organele de excreție. În cadrul sistemului circulator sangvin se deosebesc, din punct de vedere anatomofuncțional, două circuite ale sângelui, strâns legate între ele și denumite marea circulație (circulația sistemică) și mica circulație (circulația pulmonară). INIMA Inima este organul central al aparatului cardiovascular și se aseamănă din punct de vedere structural cu vasele sanguine fiind alcătuită, ca și acestea, din trei straturi concentrice, dar și prin marea dezvoltare a stratului său mijlociu, respectiv a miocardului, ea devine un mușchi cavitar, cu activitate ritmică și rol de pompă aspiratoare – respingătoare pentru circulația sanguină. Așezare Inima este așezată în cavitatea toracică, în etajul inferior sau cardiac al mediastinului anterior. În această regiune este adăpostită într-un sac fibroseros, denumit pericard, fixat în partea inferioară de mușchiul diafragm. Față de planul mediosagital al corpului, care trece prin linia de mijloc a sternului, 2/3 din inimă se află la stânga acestui plan și 1/3 la dreapta. Vârful inimii se proiectează în spațiul al V- lea intercostal stâng, puțin înăuntrul liniei medioclaviculare, proiectată pe coloana vertebrală, ea corespunzând vertebrelor T4-T8 (vertebre cardiace). Morfologie generală Inima este formată din două atrii – unul drept și unul stâng – fiecare prezentând câte o prelungire numită auricul (urechiușă) și din două ventricule – drept și stâmg. Atriile sunt separate între ele prin septul interatrial, iar ventriculele, prin septul interventricular. Atriile comunică prin orificiile atrioventriculare cu ventriculul de aceeași parte, fapt pentru care inima a fost subîmpărțită în inima dreaptă și inima stângă. Inima dreaptă este formată din atriul și ventriculul drept , este inima venoasă deoarece prin atriu primește sângele venos din circulația mare și prin ventricul îl trimite în circulația pulmonară. Inima stângă este formată din atriul și ventriculul stâng, este inima arterială, care prin atriu, primește sângele arterial din circulația pulmonară și prin ventricul îl trimite în marea circulație. Capacitatea totală a inimii este în medie de 500-600 cm3, iar greutatea de aproximativ 300g.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
