Inflația - formă de manifestare a dezechilibrului monetar

Introducere

Inflația este un fenomen și un proces economico-social complex, reprezentând unul dintre cele mai nocive fenomene economice manifestate în economiile contemporane. Este caracterizată prin creșterea puternică și cumulativă a prețurilor și prin deprecierea monetară. De asemenea, ea provine din depășirea puterii de cumpărare a consumatorilor față de cantitatea de bunuri și servicii oferite.

Politicile antiinflaționiste, pentru asigurarea unei stabilități monetare și menținerea prețurilor în limite echilibrate, pornesc de la premiza asigurării, concomitent, și a creșterii economice și a limitării șomajului.

Politicile antiinflaționiste trebuie să fie suficient de solide pentru a putea combate inflația dar și suple pentru a nu afecta creșterea economică, și a nu duce la deflație și accentuarea șomajului.

Inflația se manifestă ca un dezechilibru monetaro-material, atât în țările cu economie de piață, cât și în țările cu economii centralizate. Inflația apare și se dezvoltă în același timp cu apariția și creșterea rolului monedei în mersul economiei.

Este important de știut că nu orice creștere de prețuri reprezintă inflație, cum nici orice tip de inflație nu poate fi asociată dezechilibrului major.

Capitolul 1 prezintă moneda și sistemul monetar precum și cererea și oferta de monedă în asigurarea echilibrului. Mai apoi se face definirea inflației și cum este ea definită în viziunea mai multor economiști precum Raymond Barres au J.M Albertini, principalele cauze care provoacă acest fenomen dar și tipurile de inflație. Iar în ultimul subcapitol sunt prezentate efectele economice și sociale ale inflației.

Capitolul 2 am prezentat efectele inflației anticipate și cele neanticipate, precum și a echilibrului și dezechilibrului.

Capitolul 3 prezintă fenomenul inflaționist în România, evoluția inflației înainte de anul 2000 și după această perioadă, precum și previziunile pentru anul 2019, iar ultimul punct prezintă impactul inflației în România.

2

Capitolul 1. Procesul inflaționist. Noțiuni privind echilibrul monetar

1.1. Moneda și sistemul monetar. Echilibrul monetar

Moneda este înțeleasă astfel: Piesă de metal - aur, argint, cupru etc. - care se prezintă în general sub formă de disc plat și servește ca mijloc de circulație, de plată, și eventual - atunci când merită - de tezaurizare. Spre deosebire de bani, moneda nu este un termen generic, ci se referă la un anumit fel de bani și anume la piesele de metal cu valoare proprie deplină sau inferioară valorii nominale.1

Abordarea monedei în evoluția sa istorică evidențiază tendința de dematerializare a monedei, metamorfoza acesteia, de la moneda metalică până la cărțile de credit și moneda electronică.

Moneda materială a cunoscut, în evoluția sa, mai multe faze succesive2:

- moneda - marfă: inițial, pentru efectuarea plăților sau reglarea schimburilor, a fost utilizat un bun material, o marfă aleasă din multe altele, având calități adecvate (conservare, divizibilitate, încredere, valoarea de întrebuințare);

- moneda metalică: prin calitățile lor (frumusețe, divizibilitate, raritate, inalterabilitate), metalele prețioase au fost universal acceptate și ușor conservate.

- biletul sau bancnota (moneda fiduciară). La origine, un simplu certificat de depozit de monedă metalică la o bancă (suma biletelor neputând depăși pe aceea a stocului de metal), biletul se transformă într-o veritabilă monedă fiduciară, emițându-se bilete într-o valoare mult mai mare decât aceea conservată de metal, având la bază încrederea că nu toți deținătorii de bilete vor solicita, în același timp, conversia acestora în metalul din depozitele bancare.

- contul (moneda scripturală). Similar apariției “biletului”, depozitarea biletelor la bancă a condus la utilizarea acestor depozite pentru a se efectua reglementarea datoriei prin virament (transfer între conturi).

1 Vasile Turliuc , Vasile Cocriș și alții - Monedă și Credit , Editura UAIC Iași, Iași 2013 ,pag. 49

2 Alexandru Țugui - Inflația: Concepte, teorii și politici economice, București, Editura Economică, 2000, p. 23

3

- cartelele magnetice (moneda electronică). Inovația tehnologică, aceasta permite stocarea unei puteri de cumpărare într-o cartelă “plătită anterior”, cartelele eliberate de către bănci titularilor de conturi fiind utilizate pentru efectuarea plăților.

Caracteristicile monedei sunt:

- Portabilitatea, divizibilitatea și recunoașterea cu ușurință reprezintă cele mai importante caracteristici ale monedei metalice. Dezvoltarea creditului face ca aceste trăsături să fie mai puțin importante, astăzi.

- Acceptabilitatea reprezintă o caracteristică a monedei, indiferent de forma acesteia și de perioada de timp în care a circulat. Cu cât o monedă este mai acceptată, cu atât este mai căutată respectiv este universal dorită, întrucât în schimbul ei pot fi primite bunuri și prestate servicii.

- Acceptabilitatea este baza lichidității. Lichiditatea este cea care face ca deținătorul de monedă să o utilizeze imediat, pentru procurarea de bunuri, fără a suporta costuri de transformare.

- Stabilitatea. Pentru ca utilizarea monedei să fie satisfăcătoare, este necesar ca aceasta să fie caracterizată prin stabilitate.