Casatoria este o experienta esentiala de maturizare si dezvoltare a personalitatii umane. Conditia casatoriei moderne este marcata de libertatea optiunii, a deciziei, de aici rezultand una din caracteristicile cuplului modern: o mare instabilitate si mobilitate, datorata vulnerabilitatii si dinamicii profund omenesti a motivatiilor afective in continua metamorfoza. Privita din exterior, casatoria este o institutie sociala care uneste consortii printr-un set de drepturi si obligatii, menite sa asigure functii legitime: procreatia, educarea si cresterea urmasilor, integrarea socio-economica. Imaginea cuplului modern este insa opusa imaginii cuplului traditional, deoarece criteriile optiunii maritale s-au schimbat, de la criterii de tip rational, la criterii de tip socio-afectiv, si, mai ales sexual-afectiv. Avand ca punct de referinta modelele de rol conjugal cunoscute in copilarie, de la parinti, adultul casatorit isi dezvolta personalitatea prin intermediul propriului rol conjugal. Modelul de rol conjugal se dobandeste, se invata, se deprinde si se exerseaza, aflat in contiuna perfectionare in cadrul interactiunilor conjugale, pe parcursul casatoriei. Rolul marital echilibreaza si intermediaza transferurile si interactiunile afectiv-motivationale. Aptitudinea de a exercita un rol marital eficient devine factor hotarator pentru echilibrul functional conjugal, pentru gradul de satisfactie mutuala. Producerea dezechilibrului motivational-afectiv interpersonal, prin adoptarea si exercitarea unor comportamente de rol marital care se abat de la nivelul de trebuinte, expectatii si aspiratii mutuale de parteneritate conjugala este un factor primordial al dezorganizarii maritale. I.STABILITATEA RELATIEI DE CUPLU I.1. CUPLUL CONJUGAL Experienta iubirii este un proces de maturizare a personalitatii, de dobandire a fortei si libertatii interioare, de autoimplinire. Experienta comunicarii prin iubire determina si dezvolta constientizarea de sine si de altul, atat in plan biologic, cat si psihologic si spiritual. In cuplu si in casnicie, fiecare devine co-cauza si co-efect in evolutia celuilalt. Cuplul conjugal, ca si cuplu de forte complementare (masculin-feminin/barbat-femeie), tinde spre armonie, se defineste prin interactiune si integrare, fortele complementare care il compun dezvoltandu-se una prin intermediul celeilalte. Alegerea partenerului in uniunea conjugala rezulta dintr-o alegere constienta, deliberata, dar emana in cea mai mare parte din dorintele si afinitatile inconstiente "reperate" in persoana celui ales (L.Colonna, 1974) Cuplul poate fi definit ca o "structura bipolara, de tip biopsihosocial, bazata pe interdeterminism mutual: partenerii se satisfac, se stimuleaza, se sustin, se dezvolta si se realizeaza ca individualitati biologice, afective si sociale, unul prin intermediul celuilalt" (Iolanda Mitrofan, Cristian Ciuperca, 1998, pag. 14). Cuplul poate fi armonic, satisfacator sau dizarmonic, nesatisfacator si distorsionat, tinzand spre disociere. Cuplurile tind sa oscileze fie catre stabilitate, coeziune si progres, fie catre instabilitate, disensiune, chiar dizolvare. A trai in cuplu reprezinta o provocare pentru autodezvoltare si autoevolutie. In cuplu invatam ce este iubirea erotica, ce sunt intimitatea, iertarea, toleranta, in cuplu ne implinim prin sexualitate, dar invatam si sa ne manifestam emotiile negative (furia, mania, frustrarea, ura, dezgustul). Sistemul motivational al unuia dintre parteneri poate fi in raport de concordanta si consens mutual cu cel al partenerului ales, dar, la fel de bine, poate sa coincida doar partial cu acesta. Atractia fata de partener, admiratia, preferinta, iubirea, chiar pasiunea se contureaza si se consolideaza treptat, pe parcursul intercunoasterii mutuale, prin raportare constanta la "cheia motivationala" a fiecarui partener. Satisfacerea mutuala a sistemelor de trebuinte in cadrul parteneriatului de cuplu confera relatiei durabilitate si sens si asigura echilibrul psihic si fizic al celor doi consorti. Corespondenta si complementaritatea afectiva, ideatica si sexuala dintre cei doi parteneri asigura echilibrul balantei interactionale in cuplu si ofera partenerilor posibilitatea unei intermodelari reciproc satisfacatoare. Capacitatea unui cuplu de a se crea si recrea continuu, permitand celor doua personalitati sa se afirme, sa se dezvolte si sa se satisfaca una prin intermediul celeilalte da valoare si sens relatiei de uniune. Astfel, "cuplul conjugal ne apare ca o modalitate de creatie interpersonala desfasurata simultan in plan biologic, psihologic si social." Cuplul conjugal se individualizeaza ca o microstructura biopsihosociala, rezultat al unui proces interactional multiconex, si multicreator, care se desfasoara simultan pe mai multe niveluri interpersonale: a)Nivel intermotivational (sexual, procreativ si socioafectiv) definind balanta bioafectivmotivationala a cuplului (trebuinte, expectatii, aspiratii de parteneriate si autorealizare bioafectiva, individuala si interpersonala) b)Nivel intercomunicational (particularizat in cadrul conduitelor de rol familial afective, organizatorico-administrative, parental-educationale, relationale si integratoare)
1.Ciuperca, C., Mitrofan, I., 2009, Psihologia relatiei de cuplu, Editura SPER, Bucuresti 2.Hayes, N., Orrell, S., 2010, Introducere in psihologie, Editura ALL, Bucuresti 3.Mitrofan, I., 1989, Cuplul conjugal - armonie si dizarmonie, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 4.Leleu, G., 2011, Cum sa fim fericiti in cuplu, intre fidelitate si infidelitate Editura TREI, Bucuresti 5.Mitrofan I.(coordonator), 2005, Orientarea experientiala in psihoterapie, Ed. SPER, Bucuresti 6.Mitrofan I., Mitrofan N., 1994, Elemente de psihologie a cuplului, Casa de editura si Presa "Sansa"SRL, Bucuresti
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
