Influenta Conditiilor de Sinteza Asupra Proprietatilor Structurale si de Transport in Supraconductorul BI 2223

Cuprins licenta Cum descarc?

INTRODUCERE.
CAPITOLUL I. PRINCIPALELE PROPRIETATI ALE MATERIALELOR SUPRACONDUCTOARE
I.1.Temperatura critica.
I.2.Campul magnetic critic.
I.3.Curentul critic.
CAPITOLUL II. SUPRACONDUCTORII CU TEMPERATURA CRITICA INALTA.
II.1.Caracteristici ale structurii cristaline.
II.1.1 Supraconductorii din clasa Bi:22(n-l)n.
II.2 Proprietati de transport.
II.2.1. Rezistivitatea electrica a compusilor ceramici.
CAPITOLUL III. METODE EXPERIMENTALE IN SINTEZA SI STUDIUL COMPUSILOR GRANULARI SUPRACONDUCTORI (Bi,Pb)2223
III.1 Sinteza prin reactia in faza solida a compusilor supraconductori .
III.2 Difractia de raze X.
III.3 Rezistenta electrica.
CAPITOLUL IV. EFECTUL CONDITIILOR DE SINTEZA ASUPRA PROPRIETATILOR COMPUSULUI POLICRISTALIN BI:2223
IV.1Rezultate obtinute in sinteza si caracterizarea compusului Bi: 2223.
IV.2 Efectul temperaturii de sinterizare si a presiunii uniaxiale asupra compozitiei de faza a compusului Bi :2223.
IV.2.1 Sinteza compusului BiPb-2223.
IV.2.2 Modificarea temperaturii de sinterizare si a presiunii presarii.
IV.3. Influenta presiunii de presare asupra proprietatilor electrice ale compusului (Bi,Pb):2223.
CONCLUZII.
BIBLIOGRAFIE.


Extras din licenta Cum descarc?

INTRODUCERE
Supraconductibilitatea a fost descoperita in anul 1911 dc catre Heike Kammerling Onnes si din acel moment a fost unul din domeniile cele mai studiate in fizica. Onnes descopera in laboratorul din Leiden, Olanda, supraconductibilitatea, care s-a manifestat prin faptul ca mercurul (Hg) prezinta sub 4,2 K rezistenta electrica zero. A doua proprietate a starii supraconductoare, diamagnetismul perfect, este descoperita de Meissncr si Ochsenfeld in 1933.
Cunoasterea proprietatilor starii normale si explicarea acestora este alternativa de baza in identificarea mecanismelor care intra in actiune pentru aparitia starii supraconductoarc la temperaturi inalte. in aceasta categorie de proprietati, conductia electrica in straturile supraconductoare CuO2 reprezinta obiectul unui numar mare de studii. Acestea au cautat sa identifice factorii intrinseci si extrinseci ce contribuie la rezistivitatea electrica.
Studiul supraconductibilitatii a cunoscut o relansare spectaculoasa o data cu punerea in evidenta a acestui fenomen la temperaturi inalte (Tc = 40 K) in sistemul La - Sr - Cu - O de catre Bednoz si Muller in anul 1986. in perioada scursa de la descoperirea supraconductibilitatii la temperaturi inalte si pana in prezent au fost sinterizate un numar mare de sisteme cu temperatura critica tot mai ridicata. Valoarea cea mai mare a Tc este aproximativ 134 K la sistemul HgBa2Ca2Cu3Oy [1].
Descoperirea supraconductibilitatii la temperaturi inalte in sistemele ceramice a produs o adevarata revolutie in fizica starii condensate, in electricitate si in magnetism. Printre compusii ceramici supraconductori care s-au bucurat de un interes deosebit se numara si compusul (Bi,Pb):2223 cu temperatura critica de aproximativ 110 K. Acest lucru se datoreaza faptului ca aceste ceramici se bazeaza pe bismut; ele au devenit mult mai ieftine, deoarece nu mai erau necesare pamanturile rare, mult mai scumpe. De asemenea, interesul asupra acestei categorii este datorat si proprietatilor sale fizice deosebite, cat si perspectivelor de aplicare in practica:
- straturi subtiri
- benzi supraconductoarc
- fire de lungimi impresionante (> 200 m) si cu densitati de curent Jc =104 A/cm2 la 77,3 K (curent critic de 14 A) au fost obtinute prin sinteza compusului "2223" in tuburi subtiri de argint cu o sectiune de 0,25 mm o 2,6 mm. [2].
Proprietatile intrinseci ale conductiei electrice stau la baza modelelor teoretice elaborate la compusii HTS. Aceste proprietati sunt insa alterate in majoritatea cazurilor de catre proprietatile extrinseci, datorate, de exemplu, defectelor materialului. in materialele HTS defectele joaca un rol important din doua motive de baza.
In compusii monocristalini. defectele cu un diametru de dimensiune comparabila cu lungimea de coerenta sunt centrii de fixare a cuantei de flux ,,flux pinning" (FP) in materiale. Cresterea numarului centrilor de FP puternici duce la cresterea densitatii curentului critic.
Defectele cu dimensiuni mari conduc insa la reducerea puternica a densitatii curentului critic. Acest fapt se datoreaza lungimii de coerenta mici in compusii HTS. Corelatia intre regiunile adiacente defectului este puternic diminuata (cand dimensiunea defectului este mai mare decat lungimea de coerenta), motiv pentru care regiunea cu defect se numeste slaba legatura (weak links WL) . Acest tip de defecte influenteaza anizotropia conductiei electrice.
Scurt istoric al supraconductibilitatii
Supraconductibilitatea a fost descoperita de Heike Kamerlingh Onnes in Olanda in anul 1911 ca rezultat al studierii rezistivitatii mercurului, care la aproximativ 4,2 K are rezistivitatea zero.
Repere importante ale supraconductibilitatii
1911 - Fizicianul danez H.K. Onnes descopera supraconductibilitatea mercurului la 4,15 K 1933 - W. Meissner si R. Ochsenfeld descopera diamagnetismul perfect al supraconductorilor in camp magnetic sub valoarea critica H<Hc (efect Meissner)
1935 - H. London si F. London descopera o relatie fenomenologica intre densitatea
curentului j si potentialul vector A, relatie cunoscuta ca ecuatia London
1941 - Este descoperita supraconductibilitatea in nitrati de niobiu la 16K
1950 - Ginsburg si Landau postuleaza diferenta de energie intre faza normala si cea
supraconductoare la tranzitia temperaturii, in parametrii normali
1953 - Se descopera supraconductibilitatea pentru V3Si la 17,5 K
1957 - John Bardeen, Leon Cooper si John Schrieffer introduc teoria microscopica BCS -tranzitie fonon-electron. in acelasi an A.A. Abrikosov arta aparitia starii de vortex la supraconductorii de tip II.
1962 - B.D. Josephson prezice remarcabila teorie ce-i poarta numele. Oamenii de stiinta de la Westinghouse fac primul fir comercial supraconductor de niobiu-titan
1967 - U. Essman si II.Trauble identifica reteaua de vortexuri Abrikosov prin decorare magnetica.
1973 - J.R. Gavaler gaseste Nb3Ge, supraconductor cu Tc de pana la 23,2 K
1986 - Cercetatorii de la IBM, Alex Miiller si Georg Bednorz fac o componenta ceramica de lantan, bariu, cupru si oxigen, supraconductoare la 35 K [3-4].
1987 - Compusul YBa2Cu307 este descoperit ca fiind un supraconductor peste 90 K. Primul compus din familia BiSrCaCuO, Bi2Sr2Cu06 este gasit ca fiind un supraconductor
1988 - Sunt gasiti supraconductorii din familia BiSrCaCuO cu Tc de pana lai 10 K si cei din familia TIBaCaCuO cu Tc de pana 125 K.
1993 - a. Schilling produce un supraconductor din mercur, bariu si cupru (HgBa2Ca2Cu20g) cu o temperatura de tranzitie del33 K; C.W.Chu ridica aceasta temperatura la 150 K prin tratare la presiune ridicata
1994-2000 - Sunt studiate noi grupe de supraconductori HTS. Sunt date cateva explicatii teoretice asupra caracteristicilor neconventionale ale supraconductori lor cum sunt: perechi de tip d, pseudo-gap-ul, faza de stripes (panglici) si diagrama de faza.


Fisiere in arhiva (1):

  • Influenta Conditiilor de Sinteza Asupra Proprietatilor Structurale si de Transport in Supraconductorul BI 2223.doc

Imagini din aceasta licenta Cum descarc?

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Diploma.ro.


Descarca aceasta licenta cu doar 9 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!