Introducere 7 Partea I : Cap. 1 Motivaţia 1.1 Motivaţia – clarificări conceptuale 9 1.2 Rolul motivaţiei în conduita umană 11 1.3 Perspective ştiinţifice în studiul motivaţiei 12 1.3.1 Abordarea mecanicistă -Skiner, Tolman, Thorndike: teoria recompensei 13 1.3.2 Abordarea umanistă: teoria ierarhică a trebuinţelor 14 1.3.3 Motivaţia din perspectiva Psihologiei cognitive 16 1.4 Teoriile sociale ale motivaţiei 17 1.5 Gama motivaţiilor umane 18 1.6 Categorii de motive în practica şcolară 21 1.7 Forme ale motivaţiei 18 1.8 Forme negative ale motivaţiei 21 1.9 Anxietatea 23 1.10 Dezvoltarea autoeficacităţii 24 1.11 Locus of control şi neajutorarea învăţată 25 1.12 Evaluare. Cunoaştere de sine. Autoevaluare. Motivaţie 27 1.12.1 Cunoaşterea de sine 29 1.12.2 Cum intervine evaluarea în cunoaşterea de sine? 29 1.13 Autoevaluarea 32 1.14 Diferenţe de gen în obţinerea performanţei 32 Cap.2 Factorii subiectivi ai evaluării 2.15 Evaluarea în context pedagogic 34 2.16 Conturarea docimologiei – ştiinţa examenelor 35 2.17 Evaluarea, tradiţional şi modern 36 2.18 Funcţiile evaluării. Relaţia sistem – proces de învăţământ, individ – societate 37 2.19 Evaluarea şi obiectivele educaţionale 39 2.20 Strategiile de evaluare 40 2.21 Evaluarea formativă 42 2.22 Tipologia itemilor de evaluare 45 2.23 Subiectivismul în evaluare 46 2.24 Distorsiuni în aprecierea rezultatelor şcolare. Factori subiectivi ai evaluării 47 2.25 Modelul teoretic 50 Partea a II – a : Cap. 3 Proiectarea cercetării 3.1 Scopul, obiectul, obiectivele şi ipotezele cercetării 51 3.2 Design- ul cercetării descriptiv - corelaţionale 52 3.3 Instrumentele cercetării descriptiv- corelaţionale. Elaborarea chestionarului de evaluare a motivaţiei pentru învăţare 54 3.3.1 Chestionarul pentru studiul atitudinii elevilor faţă de evaluarea şcolară 57 3.3.2 Stabilirea lotului cercetării descriptiv- corelaţionale 60 3.3.3 Proceduri de recoltare a datelor 62 3.4 Design- ul experimental 62 3.4.1 Descrierea variabilelor experimentale 63 3.4.1 Instrumentele experimentului. Descrierea fişei de observaţie 65 3.4.2 Descrierea probei de evaluare 65 3.5 Proiectarea demersului cercetării 66 Cap.4 Analiza şi interpretarea datelor 4.1 Analiza statistică şi verificarea primei ipoteze de lucru 67 4.1.2 Corelaţiile pentru indicatorii evaluare tradiţională/ alternativă şi motivaţie extrinsecă/ intrinsecă 70 4.1.3 Analiza statistică corelaţională pentru indicatorii medii generale şi evaluare tradiţională /alternativă, motivaţie extrinsecă / intrinsecă 73 4.2.1 Analiza statistică şi vrificarea celei de a II- a ipoteze de lucru 78 4.2.2 Analiza statistică corelaţională pentru indicatorii motivaţie exrinsecă şi control externalist 79 4.2.3 Analiza statistică corelaţională pentru factorii atribuire externă / interna şi evaluare tradiţională / modernă 81 4.2.4 Analiza statistică corelaţională în funcţie de factorul medii generale 85 4.3 Analiza statistică şi verificarea celei de a III- a ipoteze de lucru 88 4.3.1 Analiza statistică descriptivă în funcţie de factorul medie generală 90 4.3.2 Analiza statistică corelaţională pentru indicatorii motivaţie extrinsecă / intrinsecă şi autoevaluare 92 4.4 Analiza statistică şi verificarea celei de a IV-a ipoteze de lucru 97 4.4.1 Testul 2 – retest 99 4.4.2 Medie test- retest 101 Partea a III – a Cap. 5 Concluzii 5.1 Concluzii 104 5.2 Limitele cercetării 108 5.3 Direcţii posibile de dezvoltare a cercetării 110 5.4 Contribuţii personale 111 5.5 Rezumatul cercetării 112 5.6 Research summary 112 5.7 Bibliografia 114 5.8 Anexe 115
Introducere Motivaţia poate susţine învaţarea în cel puţin patru moduri: influenţează măsura în care este probabil ca un individ să se angajeze într-o anumită activitate, alegerile indivizilor prin rezultatele pe care le găsesc gratifiante, creşte posibilitatea de angajare în anumite activităţi din proprie iniţiativă, probabilităţile de a persista în acţiune în faţa dificultăţilor şi pe aceea de a încheia sarcina în ciuda întreruperilor, motivaţia influenţează alegerea strategiilor de învăţare şi cognitive angajate, atenţie -retenţie de informaţie, utilizarea acesteia. ( Elliot et al, 2000, p286). “Motorul personalităţii” (Allport) şi unul dintre cei mai “sensibili” factori noncognitivi ai învăţării şcolare, alături de afectivitate, motivaţia, se prezintă ca elementul cheie în formarea competenţelor şcolare. În lucrarea de faţă, motivaţia a fost abordată în legătură cu unul dintre fenomenele educaţionale care suscită un mare interes din punct de vedere social, evaluarea, ca acţiune pedagogică complexă, ce exprimă prin rezultate produsele educaţionale şi influenţează întregul demers educativ, de la proiectare, finalităţi până la întreg sistemul de învăţământ şi social. Privind analogic, dacă motivaţia se prezintă ca acel element declanşator şi dinamizator al comportamentului, acel factor ce suscită fascinaţia determinărilor acţiunilor umane, la fel, evaluarea se desprinde ca acel “catalizator” al sistemului de învăţământ, veriga care închide circuitul şi determină schimbarea educaţională în relaţie cu feed-back-ul realităţii. În cadrul acţiunii didactice, efectele evaluării asupra comportamentului elevilor sunt multiple: în primul rând evaluarea „asigură relaţia elevului faţă de sine” ( Radu, I.T. 2000, p.73) ca subiect al acţiunii şi formarea unei imagini de sine cât mai corectă, duce la apariţia a unui stil de învăţare prin influenţele stilului de evaluare practicat, favorizează formarea deprinderilor de muncă intelectuală, susţinând memoria, imaginaţia, etc. Dar mai ales energizează şi stimulează, motivează puternic învăţarea, contribuind la construcţia „unei relaţii cu sine” corecte, dând conştiinţa competenţei şi incompetenţei proprii şi în final asigurând construcţia unei personalităţi echilibrate. Complexitatea celor două fenomene, de naturi diferite, motivaţia şi evaluarea, interrelaţiile şi interdependenţele stabilite de acestea, unul cu întreaga funcţionare psihică, altul sistemul de învăţământ, cu individul şi societatea, dar şi între ele, cer abordarea fenomenelor în cercetare în elemente cât mai bine delimitate teoretic şi practic, pentru a putea facilita realizarea unor corelaţii cât mai pertinente. De aceea nici o lucrare care cercetează cele două fenomene nu poate fi exhaustivă şi niciodată posibilităţile de studiu ale celor două nu se pot epuiza. Abundenţa factorilor subiectivi ai evaluării - distorsiunile evaluative, a căror influenţă poate fi dublată, în activitatea de la clasă, de aprecierile distincte asupra aceloraşi calităţi ale răspunsurilor dar şi asupra personalităţilor care le-au generat, au o influenţă negativă asupra motivaţiei pentru învăţare şi formării personalitaţii. Fireşte că nu ar fi de dorit o „desubiectivizare” a evaluării, însă influenţa factorilor umani trebuie susţinută de demersul de realizare obiectivă a evaluării, toate acestea cunoscând influenţele motivaţionale ale factorilor subiectivi al evaluării. În câmpul psihologiei şi psihopedagogiei cunoaşterea surselor comporamentului uman asuscitat o fascinaţie deosebită, dovedită de abundenţa lucrărilor anilor `60 `70 `80, Freud, Bolles, Beck sau Atikson sunt numai câteva exemple. Însă lucrările cele mai recente în literatura de specialitate românească sunt foarte rare, iar cele care sunt, tratează succint motivaţia în capitolele lucrărilor marilor psihopedagogi. Intenţia noastră în acest sens este de a puncta importanţa fenomenului motivaţional în activitatea evaluativă, sub constientizarea faptului că factorii intelectivi explică doar 40 – 60% din cei care duc la reuşita şcolară. (Clinciu, A. et al, 2006).
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
