Infracțiunea - instituție fundamentală a dreptului penal

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Societatea de astăzi înregistrează, la nivel mondial, o dinamică economică, financiară și socială esențială pentru viitor, determinînd și o dinamică nouă a criminalității.

Nesocotind frontierele și ignorând statul de drept, elementele criminogene au puterea de a destabiliza țări și chiar continente întregi.Conceptul de infracțiune este studiat ca instituție fundamentală a dreptului penal care, alături de alte două instituții tot fundamentale, și anume răspunderea penală și sancțiunile de drept penal, formează structura dreptului penal, „pilonii” dreptului penal. Instituția infracțiunii, în această accepțiune a fost considerată în doctrina penală, pe bună dreptate, ca „piatră de temelie” a oricărui sistem de drept penal. Între accepțiunile conceptului de infracțiune nu se poate pune semnul egalității, ele fiind o reflectare a unghiului diferit de abordare a gradului mai restrâns ori mai întins de generalizare. Reprezentând o instituție fundamentală a dreptului penal, infracțiunea cuprinde un sistem de norme juridice penale care consacră condițiile de existență și trăsăturilecaracteristice comune tuturor infracțiunilor stipulate de partea specială a Codului Penal, îmbrăcând diferite forme.

Una dintre principalele direcții ale preocupărilor specialiștilor din domeniul penal este stabilit prin însăși finalitatea legii penale, și anume: apărarea ordinii de drept împotriva faptelor socialmente periculoase, care aduc atingere acestei ordini. Un rol important în procesul de adaptare a mijloacelor de apărare socială, în raport cu modificarea și evoluția relațiilor sociale, îl joacă teoria calificării infracțiunilor. În general, prin „aplicarea legii penale” se are în vedere adoptarea și fixarea deciziei privind prevederea (sau neprevederea) circumstanțelor de fapt stabilite în norma penală corespunzătoare, precum și privind determinarea (sau nedeterminarea) măsurii cu caracter juridico-penal, care se conține în această normă. În accepțiunea cea mai generală a termenului, infracțiunea este o faptă a omului, un act de conduită exterioară a acestuia, interzis de lege sub o sancțiune specifică, represivă care este pedeapsa. La stabilirea faptelor ce urmează a fi interzise, legiuitorul pornește de la constatarea că astfel de fapte au fost cîndva săvîrșite în realitate și există frica că ele ar putea fi repetate. Odată cu interzicerea faptelor ce vatămă relațiile sociale, se arată membrilor societății care acțiuni le sunt interzise sau ordonate în vederea apărării valorilor sociale la care se face referire. Conduita ce trebuie urmată în societate, nu se realizeaza deci, în mod direct, prin descrierea conduitei corecte, conduitei de urmat, ci în mod indirect, prin descrierea conduitei negative, conduitei interzise.

Săvîrșirea actului de conduită interzis prin norma incriminatoare reprezintă tocmai infracțiunea, care atrage aplicarea sancțiunii prevăzute de legiuitor.

Scopul și sarcinile studierii acestei teze intitulată ,, Infracțiunea - instituție fundamentală a dreptului penal” constă în examinarea și elucidarea tuturor aspectelor ce țin de elementele criminogene ce ar putea destabiliza atît țara noastră cît și alte țări, punîndu-se accent pe factorii care determină societatea de a săvîrși infracțiuni. La fel am specificat faptul de incriminarea infracțiunii în diverse state ale lumii, cum ar fi: Federația Rusă, România, Franța, Germania, Japonia și SUA.

Deasemenea, am pus accentul pe starea prevenirii și combaterii infracțiunilor, despre factorii care ar împinge societatea spre săvîrșirea infracțiunilor, la care mulți specialiști în domeniu încearcă să amelioreze factorii care ar micșora săvîrșirea unor infracțiuni.

Suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării. Prezenta lucrare are la bază doctrina în domeniu a Republicii Moldova și a altor state, legislația națională și internațională cît și practica judiciară în prevenirea și combaterea infracțiunilor.

Baza normativă a cercetărilor consolidează ideea ajustării legislației naționale la instrumente internaționale prioritare în vederea schimbării modului de percepere de membrii societății a drepturilor și libertăților fundamentale ale individului și aplicarea acestora în practica legislativă și instituțională a statului. Un rol prioritar este atribuit actelor internaționale și naționale fundamentale: Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale din (1950), Constituția Republicii Moldova (1994).

Baza teoretico-științifică a cercetărilor o constituie lucrările în domeniul penal și procedură penală a autorilor din Republica Moldova ca Macari I., Bujor V., Botnaru S., Florea C., Guștiuc A., ș.a. Am utilizat de asemenea opera autorilor romîni și ruși: Boroi A., Basarab M., Dobrinoiu V., Mitrache Cr., Narcis G., Кyзнeцoвa Н. Ф., cît și doctrina internațională repreyentată de autori cum sînt Дзюньити К., Jeandiclier W.

Printre metodele de cercetare, folosite la realizarea prezentei lucrări, evidențiem: metoda instituțională, comparativă, sociologică, sistematică, logică.