Îngrijirea pacienților cu hematom intraparenchimatos supratentorial

INTRODUCERE

Hematomul intraparenchimatos supratentorial reprezintă o patologie rară și extrem de gravă in cadrul activității zilnice a Secției de Neurochirurgie din Spitalul Județean de Urgentă Argeș. Gravitatea acestei patologii este dată de seria de semne si simptome neurologice care afectează serios calitatea vieții pacientului, precum și de dificultățile de abord chirurgical al acestor hematoame.

Ingrijirea pacienților cu hematoame intraparenchimatoase supratentoriale diferă de la caz la caz si este deosebit de complexă cu influenţă semnificativă asupra stării pacientului existând o multitudine de posibilităţi evolutive nefavorabile, pentru a căror prevenţie este necesară o monitorizare activă şi măsuri ferme, adaptate fiecărei etape evolutive în parte.

Obiectivul lucrarii este de a atrage atenția asupra unei patologii rare și extrem de grave in Secția de Neurochirurgie a Spitalului Județean de Urgență Argeș, precum și asupra dificultăților de tratament si ingrijire a acestor bolnavi.

Identificarea si diagnosticarea acestor leziuni e foarte importantă iar rezolvarea complicațiilor este un element favorabil pentru o evoluție neurologică și generală favorabilă bolnavului.

Noutatea științifică a lucrării constă in evidențierea faptului că hematoamele intraparenchimatoase supratentoriale sunt o stare clinică specială in patologia neurochirurgicală pentru a carui rezolvare este necesară colaborarea inter-disciplinară a mai multor specializări medicale, precum și de ingrijiri postoperatorii avansate.

Valoarea practică a lucrării este dată de analiza etiopatogenică, clinică, funcțională și terapeutică a tumorilor sacrale pentru a evidenția riscul prezentat de acestea in cadrul evolutiei bolnavului.

Material și metodă. În perioada 01.01.2010 – 31.12.2011 au fost internaţi în Spitalul Județean de Urgenţă Argeș un număr de 14 pacienţi cu hematoame intraparenchimatoase supratentoriale. Informaţiile despre pacienţi şi tratamentele efectuate (medicale şi chirurgicale), au fost preluate din baza de date, foi de observaţie şi condici operatorii.

PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I. ANATOMIE +LOB OCCIPITAL

SCOARŢA CEREBRALĂ

STRUCTURĂ

Scoarţa cerebrală are o suprafaţă de aproximativ 2,5m², numai 1/3 este la suprafaţă, restul fiind în şanţuri şi scizuri. Scoarţa are 1010 neuroni şi este foarte groasă, având între 2 şi 4,5 cm grosime, şi un volum de 300 de cm3.

Scoarţa este alcătuită din fibre aferente, neuroni şi fibre de asociaţie, fibre eferente (de proiecţie) care pleacă spre alte elemente corticale. Numărul neuronilor de proiecţie este mult mai mic decât numărul neuronilor din scoarţă, deci majoritatea neuronilor din scoarţă sunt neuroni de asociaţie.

În scoarţă există 5 tipuri principale de neuroni:

1) Celule piramidale: - sunt celule triunghiulare cu vârful orientat spre suprafaţă, axonul intrând în fibrele de proiecţie.

- intră în straturile 3 şi 5

- formează unităţi columnare verticale cu o grosime de 300-500m, care în ariile receptoare, fiecare columnă corespunde unui teritoriu din periferie.

- sunt de dimensiuni variabile, fiind clasificate în mici (10-12), mijlocii, mari (descrise de Betz – au 100) şi gigantice.

2) Celule stelate: - sunt cele mai numeroase din scoarţă

- se mai numesc celule granulare

- se găsesc în straturile 2 şi 4 şi au 4-6m diametrul

- există unele celule granulare mai mari (celule granulare piramidale) descrise de Lorete de No, şi care se găsesc in ariile receptoare

3) Celule fusiforme: - sunt celulele cu axul lung paralel cu scoarţa, axonul lor intrând în fibre de asociaţie şi de proiecţie