ARGUMENT Mi-am ales ca tema aceasta lucrare de diploma ,,Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientilor cu osteoporoza", deoarece in familia mea exista un caz asemanator. Conform OMS, osteoporoza este o boala caracterizata printr-o masa osoasa scazuta, deteriorarea microarhitecturii tesutului osos, cresterea fragilitatii osului si o crestere a riscului de fractura. Osteoporoza de involutie, forma cea mai frecventa de osteoporoza, incepe sa se manifeste la adultul de varsta medie si devine progresiv tot mai importanta odata cu inaintarea in varsta. Procesul intereseaza mai precoce osul trabecular decat pe cel cortical. Femeile pierd 35-40% din osul cortical si 55-60% din osul trabecular, pe cand barbatii pierd cu aproximativ o treime mai putin. Desi s-a sugerat deseori ca boala este heterogena, ea a fost considerata ca o entitate singulara pana in 1983, cand Riggs si Melton au formulat ipoteza existentei a 2 sindroame distincte: osteoporoza tip I (postmenopauza) si osteoporoza tip II (tardiva). Osteoporoza de tip I, trabeculara, a osului spongios, este legata de activitatea gonadica, incetarea acestei functii fiind insotita de pierderea accelerata de os trabecular. Femeia, dupa instalarea menopauzei, este supusa atat efectelor varstei cat si noilor conditii hormonale. Osteoporoza este o afectiune foarte frecventa afectand una din cinci f femei aflate in perioada postmenopauza. Fundatia Internationala pentru Osteoporoza estimeaza ca 200 de milioane de femei sufera de aceasta boala in intreaga lume. Dupa cercetarile Fundatiei Nationale pentru Osteoporoza din SUA, numarul femeilor postmenopauza se va dubla in urmatorii 20 de ani ducand la triplarea numarului de fracturi osteoporotice in 2040. Daca apare o fractura la un traumatism minor dupa 40 de ani, riscul de fractura creste de 1,5-9,5 ori, in functie de varsta pacientei, numarul si localizarea fracturilor precedente SCURT ISTORIC Osteoporoza a fost mult timp considerata ca o stare normala a varstnicilor neacordandu-i-se atentie. Dezvoltarea cunostintelor medicale arata ca osteoporoza nu este specifica numai generatiei a treia, ea apare si la varste mai tinere. In Romania, in prezent, riscul ca o femeie sa sufere o fractura osteoporotica se apropie de 40%, iar 20% dintre victimele unei fracturi de sold mor in anul urmator, din cauza complicatiilor... Riscul de deces: fractura de sold: 2.8% (25% dintre persoanele care sufera prima fractura de sold mor in urmatoarele 12 luni din cauza complicatiilor); cancerul de san: 2.8% ;cancer uterin: 0.7% Osteoporoza poate fi tratata si mai ales prevenita cu succes. Cu cat boala este depistata intr-o faza incipienta, cu atat eficienta interventiei va fi mai mare. Este bine ca boala sa fie tratata inaintea primelor fracturi osteoprotice, deoarece o prima fractura va initia aparitia altora. Desi nici barbatii nu sunt ocoliti de aceasta boala, incidenta este de 2-4 ori mai mare la femei decat la barbati (1 din 3 femei adulte va dezvolta, de-a lungul vietii, o fractura osteoporotica, pe cand doar 1 din 8 barbati va suferi din aceeasi cauza; la grupa de varsta 50-60 de ani, incidenta este aceeasi atat la femei, cat si la barbati).De asemenea, specialistii au observat faptul ca incidenta bolii este mai mare la populatia indo-europeana si asiatica, decat la populatia africana. CAPITOLUL I ANATOMIA SI FIZIOLOGIA SISTEMULUI OSOS I.1 Anatomia sistemului osos Osteologia este stiinta despre sistemul osos, care constituie scheletul dur, alcatuit din 200 - 220 oase. Din ele 33 - 34 sunt oase impare - vertebrele, sacru, coccisul, unele oase ale craniului si sternul. Celelalte oase sunt pare. Scheletul este divizat in axial - craniul (29 oase), Figura 1. Scheletul uman. A - aspect anterior; B - aspect posterior: 1 - cranium; 2 - columna vertebralis; 3 - clavicula; 4 - scapula; 5 - costae; 6 - humerus; 7 - radius; 8 - ulna; 9 - carpus; 10 - metacarpus; 11 - phalanges manus; 12 - os ischii; 13 - phalanges pedis; 14 - metatarsus; 15 - tarsus; 16 - fibula; 17 - tibia; 18 - patella; 19 - femur; 20 - os pubis; 21 - os ilium; 22 - sternum coloana vertebrala (26 oase) si cutia toracica (25 oase), si complementar - oasele membrelor superioare (64 oase) si inferioare (62 oase). Masa totala a oaselor omului viu constituie 14 - 20% din masa corpului. Clasificarea oaselor Prin forma si dimensiunile lor, oasele determina forma, dimensiunile si proportiile organismului uman si ale diferitor segmente. Conform formei, structurii si dimensiunilor oasele se impart in 5 grupe. Oasele tubulare, care constituie scheletul membrelor si executa functii de parghii. La ele deosebim: corpul sau diafiza in interiorul carora se afla canalul medular; doua epifize -proximala si distala, inzestrate cu fete articulare, tapetate cu cartilaj articular; intre diafiza si epifize pana la varsta de 22 - 25 ani deosebim o portiune a osului numita metafiza ce corespunde zonei de crestere a osului in lungime. Distingem oase tubulare lungi, ce formeaza scheletul bratului, antebratului, coapsei si gambei, si oase tubulare scurte - falangele degetelor, oasele metacarpiene si metatarsiene. Oasele spongioase in structura carora predomina tesutul osos spongios, acoperit cu o lamela subtire de tesut osos compact. Distingem oase spongioase lungi (coastele si sternul) si oase spongioase scurte (vertebrele, oasele carpiene, tarsiene si cele sesamoide). Oasele plate participa la formarea cavitatilor corpului si a centurilor (oasele boltii craniene, coxalul si omoplatul). Oasele mixte au o structura complicata. Ele constau din parti ce difera dupa forma si structura (oasele bazei craniului, vertebrele). Oasele aerofore sau pneumatice au in corpul lor cavitati tapetate cu mucoasa si pline cu aer (oasele craniului: frontalul, sfenoidul, etmoidul, maxila, temporalul).
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
