ARGUMENT ISTORIC CAP.I. DATE GENERALE DESPRE BOALA 1.1. Prezentarea notiunilor de anatomie si fiziologie perineului si a cavitatii peritoneale 1.2. Prezentarea teoretica a peritonitelor acute 1. Definitie 2. Etiologie 3. Patogenie 4. Diagnostic clinic 5. Diagnostic paraclinic 6. Diagnostic diferential 7. Evolutie. Prognostic 8. Tratament a) igieno-dietetic b) medical c) chirurgical CAP.II. INGRIJIRI GENERALE - Supravegherea pacientului din momentul internarii pana la externare si efectuarea tehnicilor impuse de afectiune 2.1. Internarea pacientului in spital 2.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare 2.3. Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati Pregatirea patului si accesoriilor lui Schimbarea lenjeriei de pat Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a pacientului Efectuarea toaletei generale si pe regiuni a pacientului imobilizat Observarea pozitiei pacientului Schimbarea pozitiei si imobilizarea pacientului Captarea eliminarilor 2.4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative 2.5. Alimentatia bolnavului 2.6. Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului 2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice 2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor impuse de afectiune 2.9. Pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatorii 2.10. Educatie pentru sanatate - Profilaxia bolii 2.11. Externarea pacientului CAP III . INGRIJIRI SPECIFICE - Prezentarea cazurilor de boala Cazul 1 - Plan de ingrijire Cazul 2 - Plan de ingrijire Cazul 3 - Plan de ingrijire CAP. IV. CONCLUZII Evaluarea finala Concluzii generale BIBLIOGRAFIE
ARGUMENT Sunt infirmiera si lucrez intr-un spital in sectia Bloc Operator si intru des in contact cu suferinta oamenilor. De la primul contact cu bolnavul, pana cand acesta paraseste spitalul, vindecat, deciziile si actiunile chirurgului si asistentei medicale trebuie sa fie efecte ale gandirii chirurgicale, sa poarte pecetea ei. Gandirea chirurgicala este gandirea particulara, care guverneaza obiectul activitatii chirurgului: restabilirea sanatatii sau cel putin ameliorarea suferintei bolnavului, este expresia scopului chirurgiei. Aparitia ei este strans legata de constituirea chirurgiei ca domeniu de activitate. Chirurgia ca domeniu de activitate, este stiinta si arta, in acelasi timp, ce are ca scop redarea sanatatii bolnavilor sau cel putin usurarea suferintelor lor Chirurgia nu se practica dupa formule matematice, nefiind posibil sa fie transpusa in ecuatie de tipul A = B ( A reprezentand diagnosticul afectiunii chirurgicale in cauza, iar B interventia chirurgicala necesara redarii sanatatii bolnavului deoarece are ca obiect bolnavi, si nu boli , si fiecare bolnav, ca structura fizica si psihica, ca mod de reactie la boala, ca situatie operatorie si ca raspuns la solicitarile operatiei, este o individualitate. A gandi ceva sau a gandi la ceva, denota constiinta unei directii catre un domeniu de idei sau catre o sfera conceptuala. A gandi prin tine insuti inseamna a pune in joc intreaga ta capacitate de discernamant in insusirea parerilor altora fara a le ramane vasal credincios pentru ca chirurgia este o stiinta nobila si in chirurgie apar lucruri noi. ISTORIC Practicarea medicinii este la fel de veche ca si civilizatia. Cu toate acestea, grecilor li se atribuie inventarea stiintelor medicale, prin folosirea mai curand a observatiei si experimentului, decat prin invocarea unor forte supranaturale care sa vindece bolile. Aceasta patologie este cunoscuta inca din vremea parintelui medicinei-Hipocrate care descrie ,,faciesul hippocratic" in cartea ,,Prognosticul", parte componenta in ,,Corpus hippocraticum": nasul este ascutit, ochii infundati, tamplele tesite, urechile reci si contractate, lobii urechilor indepartati, pielea fruntii uscata, intinsa si fierbinte, pielea intregii fete galbena, sau negricioasa, sau vanata sau plumburie". Desi mai tarziu cunostintele medicale ale grecilor au fost preluate de catre cuceritorii romani, in momentul in care Imperiul Roman a colapsat la inceputul Evului Mediu, acestea au cazut in obscuritate. Ca o consecinta generala, Europa medievala a fost marcata de o perioada de stagnare in stiinte, combinata cu epidemii sporadice de ciuma bubonica, sifilis, lepra, holera, variola si alte boli, iar singura solutie pentru vindecare in acea vreme a fost apelarea la practici stravechi, magico-religioase si tratamente, care astazi sunt numite cu un termen generic, neconventionale. Din medicina antica au supravietuit atunci numai fragmente din tratate. In general in Evul Mediu oamenii intelegeau boala doar ca o pedeapsa pentru pacatele savarsite sau ca un rezultat al actiunii fortelor demonice. Din aceste motive, rugaciunea si incantatiile erau cel mai adesea forma standard de tratament. Totusi, medicina occidentala a cunoscut chiar si in aceste conditii un reviriment formidabil in momentul in care la universitatile italiene din Salerno, Bologna si Padova au fost puse bazele facultatilor medicale, in secolele al IX-lea si al X-lea. Si pana in secolul al XII-lea au aparut asemenea facultati si la universitatea franceza din Paris si la Oxford in Anglia. In aceste lacase ale stiintei a fost stimulata cercetarea, au fost stabilite cerintele pentru examinarea absolventilor, viitori medici - toate elemente decisive pentru extraordinarul avant al medicinii din secolele al XVI-lea si al XVII-lea, avant care a continuat pana in zilele noastre. Izvoare istorice consemneaza informatii privind tratamentul operator al peritonitelor (incizii, lavaje), in medicina egipteana i.e.n. Este certa cunoasterea aspectelor clinice precum si a prognosticului infaust al peritonitelor inca din epoca hipocratica, considerandu-se totusi, in acea perioada, cavitatea peritoneala ca fiind intangibila (Galenus, Celsius). Abordarea activa, operatorie a abdomenului peritonitic este initiata in secolul al XIX-lea cand se practica cu succes drenaj in abcesul peritiflitic (1848 - Hancock), se opereaza perforatii gastrice (1880- Mickulicz), peritonita biliara (1881 - Schonborn). Spre sfarsitul secolului XIX se statuteaza ca peritonita este boala de competenta chirurgicala si se stabilesc principiile terapeutice fundamentale: indepartarea exudatului peritoneal (Wegner, Kronlein, v. Mickulicz, Lawson Tate) si asanarea focarului de infectie (Kirschner).
- Tehnici de evaluare si ingrijiriacordate de asistentii medicali-L.Titirca / Editura Viata Medicala Romaneasca-2000 - Manual de ingrijiri speciale acordate pacientilor de asistentii medicali - L. Titirca - Editura Viata MedicalaRomaneasca - 1999 - Dictionar de termeni pentru asistentii medicali - L.Titirca - Editura Viata MedicalaRomaneasca-2002 - Principii fundamentale de ingrijiri ale bolnavului - V.Henderson- 1995 - Ingrijirea bolnavului - Kristel Karl Heinz - Bucuresti - editura Educational 1998 - Ghid de nursing - L.Titirca - Editura Viata MedicalaRomaneasca - 1999 - Explorari functionale si ingrijiri speciale acordate bolnavului L. Titirca - Editura Viata MedicalaRomaneasca - 2005 - Cartea asistentului medical. Tehnica ingrijirii bolnavului - Mozes Carol - Editura Viata MedicalaRomaneasca - 1999 - V.E. Bancu- Patologie chirurgicala- Ed. Pedagogica- 1985 - C. Caloghera - Chirurgia de urgenta- 1999 - Emilia Macovei - Urgente medico-chirurgicale - 2000
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
