Îngrijirea Pacientului cu Angină Instabilă

Argument

Am ales ca subiect pentru lucrarea mea de diplomă angina instabilă deoarece morbiditatea şi mortalitatea prin boli au o frecvenţă ridicată şi în continuă creştere curpinzând tot mai mulţi oameni cu o vârstă mai tânără. Suferinţele pun în pericol viaţa bolnavului atât prin consecinţele lor cât şi prin răsunetul resimţit de întregul organism.

Părinţii mei au muncit foarte mult, sunt oameni harnici şi m-au învăţat şi pe mine că numai prin muncă se culeg roade bogate. Fiind oameni simpli, de la ţară, tot avutul lor l-au obţinut numai prin muncă fizică brută. Într-o zi mohorâtă de toamnă, fiind culesul strugurilor, cărând ca de obicei cu tata saci cu struguri, la un moment dat mi-a spus: „ Nu mai pot! Adu-mi te rog când te întorci şi pastilele din cutia verde de plastic.” Care pastile?? Dar de când iei tu pastile???

Nu m-au îngrijorat atât de mult medicamentele cât expresiile lui, dar mai mult decât atât îngrijorarea m-a durut extraordinar de mult momentul în care am conştientizat că părinţii mei îmbătrânesc! Mi-a spus: „ Nu mai pot! Am îmbătrânit şi mă ajung bolile de inimă.” Nu! Nu părinţii mei! Nu tatăl meu!

A fost ziua în care am auzit probabil pentru prima dată de angină pectorală şi, în ciuda oboselii după o zi grea de muncă, seara când am ajuns acasă nu m-am liniştit până nu am citit tot ce am găsit despre această boală. A fost ziua în care angina pectorală şi-a mai creat un duşman. Şi am luat hotărârea fermă ca să învăţ, să ştiu tot ce pot face ca pe viitor să pot da un sfat competent oricui, pentru a uşura această suferinţă.

Capitolul 1. Anatomia şi fiziologia aparatului cardiovascular

Anatomia

Aparatul cardiovascular este reprezentat de ansamblul format de card şi un ansamblu de tuburi artere şi vene, prin care circulă sângele.

Cordul şi Inima este organul central propulsor al aparatului cardiovascular aşezat în partea inferioară a mediastinului anterior, între cei doi plămâni, deasupra muşchiului diafragm, cu o poziţie asimetrică către stânga. Are forma unui con turtit anteroposterior cu o înălţime de 9 cm şi un diametru al bazei de 10,5 cm. Baza inimii este orientată în sus la dreapta şi posterior, iar vârful în jos la stânga şi, anterior, ajungând la nivelul spaţiului 4-5 cm intercostal stâng pe linia medioclaviculară.

Greutatea inimii este de 250-300 g iar capacitatea de aproximativ 500 ml. Cordul este învelit de pericard. Pericardul este o formaţiune fibro-membranoasă care are o lamă fibroasă ce solidarizează inima în torace şi alta seroasă şi membranoasă.

Pericardul fibros este o membrană groasă formată din ţesut conjunctiv fibros.

Pericardul seros este o membrană subţire care căptuşeşte pericardul fibros şi înveleşte inima şi baza vaselor mari. Pericardul seros are o faţă viscerală-epicard- ce aderă intim la card şi alta parietală, care se continuă una cu alta la nivelul bazei şi lasă între ele o cavitate pericardiacă virtuală cu o lamp fină din lichid ce favorizează alunecarea.