Îngrijirea pacientului cu astm bronsic

I.

Astmul bronșic este o boală inflamatorie a căilor respiratorii destul de frecvent întâlnită, în care un rol important îl au multe celule și elemente celulare (mastocitele, eozinefilele, limfocitele T, macrofagele, neurotrofilele și celule epiteliale). El se caracterizează prin accese de dispnee paroxistică expiratorie (practic pacientul nu poate respira), la baza căreia se află o hiperactivitate bronșică, în care sunt implicați o serie de factori alergici, iritanți și infecțioși.

Această afecțiune se manifestă și prin episoade repetate de wheezing, sete de aer, dureri toracice și tuse, în special noaptea sau dimineața la trezire. Pentru a trata această boală, medicul trebuie să cunoască manifestările clinice ale crizei de astm bronșic (pacientul stă la marginea patului și se chinuie să expire).

Observând dezvoltarea acestei boli, P. H. Fisher afirmă că poate fi descrisă o fază inițială, în care sunt implicate mai ales mastocitele, etapă care poate dura de la câteva minute la o oră, caracterizată de bronhoplasm și edem și o fază mai tardivă, în care sunt implicate mai ales eozinefilele, etapă care la rândul ei poate dura câteva ore și este caraterizată de un proces inflamator, în care bronhodilatatoarele sunt mai puțin eficace decât medicamentele care inhibă activarea mastocitelor și blochează sinteza citokinelor (cromoglicatul și corticoizii). În cadrul social această boală poate fi activată de diferiți factori fizici și chimici, așa cum sunt praful, fumul și substanțe iritante. Această boală are o prelevanță de 4-5 % din populația generală. Raportul femei/bărbați pare să fie egal. În SUA, în fiecare an sunt internate aproximativ 470.000 de cazuri și se înregistrează 5000 de decese datorate astmului. Frecvența internărilor este mai mare la negri și la copii, iar mortalitatea este semnificativ crescută (comparativ cu populația generală) la negrii între 15-24 de ani. Organismul uman este un subsistem al unui ecosistem și a unui sistem social și familiar, că el este un sistem deschis și că trăiește într-un mediu artificial. Pentru a-și satisface cât mai bine nevoile sale, omul a devenit o ființă socială și familială. De aceea familia joacă un rol deosebit în viața individului. Omul se naște, trăiește și moare într-o familie. Familia îi asigură satisfacerea unor nevoi biologice, așa cum ar fi nevoile sexuale și de reproducere, a unor nevoi afective, așa cum ar fi nevoia de iubire și de protecție reciprocă.

Astmul reprezinta un sindrom de etiopatogenie complexă.

Astmul bronșic este una dintre cele mai importante si răspândite afecțiuni respiratorii cu o prevalentă de 3-6% din populație.

II. NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A APARATULUI RESPIRATOR

Aparatul respirator cuprinde organele prin care se realizează respirația pulmonară.

O parte din organele aparatului respirator indeplinesc și alte funcții decât respirația :

- fosele nazale servesc la respirație, dar și pentru miros;

- naso-faringele sau rino-faringele lasă să treacă aerul spre plămâni, dar ventilează și urechea medie prin trompa lui Eustachio sau faringotimpaniera.

- orofaringele sau bucofaringele : la nivelul lui se incrucișează calea respiratorie cu cea digestivă;

- laringele este un organ respirator, dar și un organ al fonației.

Incepând cu traheea , organele aparatului respirator au funcții pur respiratorii.

Componentele aparatului respirator:

- caile respiratorii superioare:

- nas;

- cavitați nazale;

- laringe;

- trahee.

- organele de schimb respirator, plămânul, cu arborele bronșic.