Îngrijirea Pacientului cu Colică Nefretică

ARGUMENT

Promovarea şi menţinerea sănătăţii, cât şi prevenirea îmbolnăvirilor sunt obiective importante în actualul sistem de sănătate.

Medicina zilelor noastre are un caracter profund profilactic, iar de la dreptul de sănătate s-a ajuns la datoria de a păstra sănătatea.

Dar, existenţa omului nu poate fi concepută fără boli, de aceea preocuparea pentru îngrijirea pacientului a fost şi rămâne unul din ţelurile umanitare ale medicinii.

Dintre bolile frecvent întâlnite se înscrie şi colica renală sau nefretică.

Am ales ca temă „Îngrijirea pacientului cu colică renală sau nefretică” datorită faptului că în activitatea practică pe care am desfăşurat-o în timpul stagiului clinic, în cei trei ani am acordat îngrijiri de nursing mai multor pacienţi care sufereau de această boală. Apărând la toate vârstele, au de regulă un diagnostic cu atât mai sever, cu cât se instalează la o vârstă mai timpurie.

Consecinţele şi rapiditatea instalării complicaţiilor, precum şi tendinţa frecventă la recidive m-au impresionat, iar empatia manifestată faţă de pacienţii cu această afecţiune m-a ajutat să înţeleg mai bine această boală, fapt pentru care colica renală sau nefretică mi s-a părut potrivită ca subiect al acestei lucrări.

Folosind o bogată bibliografie de specialitate şi însuşindu-mi noţiuni de nursing din cadrul acelor la care am participat la şcoală voi încerca să subliniez importanţa acestei afecţiuni.

CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE ANATOMIE

1.1. Anatomia aparatului renal

a. Situare - Rinichii sunt situaţi în cavitatea abdominală, de o parte şi de alta a coloanei vertebrale, la nivelui vertebrelor TI-T2 şi L2-L3, rinichiul drept fiind situat mai jos cu vertebră decât cel stâng.

b. Formă - Rinichii au forma unor boabe de fasole.

c. Aspect exterior - Fiecare rinichi este încojurat de un strat celulo-adipos şi învelit de o capsulă fibroasă inextensibilă; este situat în loja renală.

d. Structura rinichiului - Rinichii au o margine externă convexă, o margine internă concavă şi doi poli: unul superior şi altul inferior.

Pe partea concavă se află hilul renal, alcătuit din arteră şi vena renală, limfaticele, nervii, joncţiunea uretero-bazinetală.

Rinichiul drept este situat ceva mai jos decât cel stâng. Loja renală este limitată în sus de diafragm, în spate de ultimele două coaste şi dedesubtul lor de muşchi şi de aponevrozele lombare, iar înainte, de viscerele abdominale. În jos, loja renală este deschisă, de aici uşurinţa cu care se produce ptoza renală.

Situarea lombo-abdominală a rinichiului explică de ce durerile renale pot fi resimţite lombar, abdominal sau pelvian, de ce tumorile renale se evidenţiază ca o masă abdominală şi de ce flegmoanele perinefritice cu evoluţie superioară îmbracă simptomatologie toracică.

Rinichiul este constituit din numeroase entităţi histo-fiziologice, care poartă numele de nefroni.

Nefronul – este unitatea anatomică şi fiziologică a rinichilui. Nefronul este alcătuit din glomerul [polul vascular] şi tubul urinifer [polul urinar]. Numărul nefronilor din cei doi rinichi se evaluează la 2 milioane.

Fiecare nefron se compune din:

- glomerulul lui Malpighi;

- tubul contort proximal;

- ansa lui Henle cu ramurile sale: ascendente şi descendente;

- tub contort distal;

- canalele de unire;

- tubi colectori.