Îngrijirea pacientului cu pleurezie

INTRODUCERE

Am ales lucrarea de diploma cu titlul ″ Alterarea capacităţii de comunicare auditivă a oamenilor sănătoşi, din cauza poluării sonore pre-zente în mediul de viaţă urban actual ″ deoarece zgomotul în ziua de azi, a depăşit caracterul unei noxe profesionale, devenind o ameninţare publică la adresa sănătăţii fizice şi mintale.

Sunetul este definit ca fiind o variaţie a presiunii în aer, în apă, sau în alte medii care poate fi detectat de către urechea omenească. Pentru a fi detectate de urechea umană, variaţiile de presiune trebuie să se producă de cel puţin 20 de ori pe secundă.

Utilizată frecvent în limbajul cotidian, noţiunea de „zgomot" are mai mult un caracter subiectiv, în sfera acesteia fiind cuprinse atît zgo-motele caracterizate prin suprapuneri întîmplătoare de sunete cu inten-sităţi şi frecvenţe diferite, cît şi stridenţele muzicale sau de vorbire prezente în momente nepotrivite.

Zgomotul este asociat cu multe activităţi umane, însă zgomotul produs de traficul rutier, feroviar şi aerian este cel care are cel mai mare impact. Aceasta este, în special, o problemă pentru mediul urban; apro-ximativ 75% din populaţia Europei trăieşte în oraşe, iar volumul traficului este încă în creştere. Analizele naţionale arată că numărul plângerilor legate de zgomotul în mediu este în creştere în multe ţări europene.

Creşterea intensităţii zgomotului, mai ales în marile aglomerări urbane, a dus la apariţia noţiunii de „poluare sonoră". Chiar dacă în ţara noastră această „poluare fonică" nu a atins proporţii îngrijorătoare se impune totuşi, ca o necesitate de prim ordin, cunoaşterea nocivităţii zgo-motului şi asigurarea unui confort acustic la locul de muncă, pe stradă, acasă, în perioadele de activitate ca şi în cele de odihnă.

Autorul,

Capitolul I

ANATOMIA ANALIZATORULUI ACUSTICO-VESTIBULAR

1.1 URECHEA EXTERNĂ

Urechea externă este formată din pavilionul urechii şi din conductul auditiv extern.

Pavilionul urechii este o formaţiune lamelară ovalară fibrocar-tilaginoasă poziţionată în spatele articulaţiei temporomandibulare şi în faţa apofizei mastoide. Dimensiunile au o variabilitate individuală; la adult are înălţimea între 60-65 mm şi lăţimea medie între 25-35mm.

Din punctul de vedere al configuraţiei externe, pavilionul urechii prezintă o faţă externă sau laterală orientată uşor spre anterior, o faţă internă sau medial orientată parţial posterior la un unghi de aproximativ 25-30 grade cu mastoida (unghiul cefalo-auricular) şi o circumferinţă.

Faţa externă prezintă o serie de reliefuri şi depresiuni care dau aspectul neregulat caracteristic: conca, helixul, şanţul helixului, antehelixul, tragusul şi antitragusul (Anexa 1, fig.1).

Helixul şi antehelixul sunt două reliefuri arcuate şi concentrice despărţite între ele printr-un şanţ numit jgheabul helixulni. Antehelixul se bifurcă la capătul său superior, delimitând o scobitură alungită, care poartă numele de scobitura scafoidă sau neviculară. Pe antehelix se găseşte o mică proeminenţă sub formă de tubercul, numită antitragus. Între capătul supe-rior al antehelixului şi capătul lui inferior se găseşte o cavitate în care se deschide conductul auditiv extern, numită concă. În această cavitate pă-trunde rădăcina anterioară a helixului, care o împarte în două jumătăţi, una superioară şi alta inferioară. Jumătatea inferioară se continuă cu conductul auditiv extern. Pe buza anterioară a conductului auditiv extern se găseşte un tubercul care poartă numele de tragus.