Îngrijirea pacientului cu sinuzită cronică

Argument

Nevoile umane reprezintă originea îngrijirilor infirmiere în toate serviciile de sănătate.

Trebuie menționat că rolul asistentei medicale se schimbă de la un deceniu la altul. Nu numai rolul ei se schimbă, dar și situațiile în care se găsește.

Rolul asistentei medicale constă în a "ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă să-și recapete sănătatea (sau să o asiste în ultimele sale clipe) prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singură dacă ar fi avut voința sau cunoștințele necesare".

Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcții, sa îngrijească astfel bolnavul să-și recâștige independența cât mai repede posibil. Va ajuta bolnavul să respecte prescripțiile terapeutice ale medicului.

Asistentele medicale trebuie să înțeleagă foarte bine ceea ce vrea pacientul și care sunt nevoile sale pentru a se menține în viață și pentru a-și câștiga existența. Ea va fi pentru un timp : "conștiința celui lipsit de cunoștință, dorința de a trăi pentru cel ce a gândit la suicid, membru pentru cel căruia i-a fost amputat, ochiul pentru cel ce a orbit, mijlocul de locomoție pentru copil, cunoștințe și încredere pentru mama tânără, vocea celor prea slabi pentru a se putea exprima".

Rolul ei este cu totul aparte deoarece fiind în locul unde este nevoie de ea, poate dărui dragoste celor suferinzi. De mai multe ori, un zâmbet, o vorbă bună, o ascultare sunt mult mai benefice decât un tratament complex.

În unitățile sanitare, în general se tratează suferința fizică, nepunându-se mare preț pe cea sufletească. Oamenii sunt niște ființe minunate, de aceea trebuie tratați ca atare. Ei merită toată atenția noastră și tot efortul nostru, trebuie îndreptat spre a-i aduce la starea de bine.

Viața oricărui cetățean poate fi amenințată la un moment dat, de o suferință apărută brusc, care-l aduce într-o situație critică acută ce trebuie rezolvată de serviciul sanitar cu promptitudine și deosebită competență.

Asistenta medico-chirurgicală solicită zi și noapte corpul sanitar. Eficiența asistenței de urgență impune o muncă dusă în echipă, pentru a fi eficientă, cere din partea fiecăruia multă dăruire, dar în același timp multă responsabilitate. Spiritul acestei responsabilități cere la rândul ei conștiință și competență profesională, care să asigure pentru bolnavul de urgență, a cărui viață este amenințată a se sfârși uneori în câteva zile, dar și în câteva ore sau minute chiar, aplicarea imediată a tuturor măsurilor terapeutice care să înlăture cauzele care se opun supraviețuirii.

Competența corpului sanitar, pusă în valoare de o bună organizare și dotare a asistenței de urgență, impune, din partea medicilor și a cadrelor medicale, o continuă pregătire și perfecționare.

CAPITOLUL 1:Anatomia și fiziologia nasului

ANATOMIA NASULUI

Nasul este situat în centrul feței, este proeminent, înconjurat lateral de regiunile infraorbitale, inferior de regiunea orală și superior, de regiunea frontală. Are formă de piramidă triunghiulară cu 3 fețe, 3 muchii și un vârf. Fețele laterale sunt alcătuite în porțiunea inferioară de aripile nazale, fața inferioară este reprezentată de narine, iar fața posterioară lipsește, fiind reprezentată de către porțiunea de trecere dintre coanele nazale spre nazofaringe. Marja laterală este formată de puntea nasului și pliul nazal, iar marginea de frunte este reprezentată de partea din spate a nasului.

Fosele nazale:

Fosele nazale sunt două cavități simetrice, cu direcție anteroposterioara, despărțite de septul nazal și care comunică anterior cu exteriorul, prin narine, iar posterior cu rinofaringele, prin orificiile coanale. Porțiunea anterioară din fosele nazale este reprezentată de vestibulul nazal, delimitat de cartilajul aripii nasului si septul nazal.

O fosă nazală prezintă 4 pereți:

- unul inferior ce este format din apofiza palatină a maxilarului superior și lama orizontală a palatinului;

- unul superior ce este alcătuit din fața postero-inferioară a oaselor proprii nazale, spina nazală a frontalului și fața inferioară a osului sfenoid.

- unul intern ce este alcătuit din lama verticală a etmoidului și vomer;

- unul extern care este totodată și cel mai important perete al foselor nazale și este alcătuit din maxilarul superior, sfenoid, palatin, lacrimal, etmoid și cornetul inferior.

La acest nivel sunt localizate mai multe structuri importante precum: conca nazală inferioară, mijlocie și superioară, ostiumurile sinusale și orificiul canalului lacrimonazal.