Îngrijirea Pacientului cu Varicelă

ARGUMENT

Ce-a mai frumoasă artă este de a îngriji omul. Ce frumos este să cunoști sufletul unui om, ce mulțumire îți dă gestul de ajutor pentru cel care are nevoie de tine, ce optimism și putere de viață prinzi după puținul de căldură oferit!

Pentru a putea simți cu adevărat aceste sentimente trebuie să-ți însușești temeinic cunoștințele de nursing care te apropie nu numai de oamenii bolnavi, ci și de cei sănătoși. Am ales această temă a lucrării mele îngrijirea bolnavului cu varicelă din două motive:

În primul rând chiar un membru al familiei a suferit de această boală cu câțiva ani în urmă și prin rumare cunosc nevoile pacienților de o asemenea afecțiune.

În cel de-al doilea rând a fost unul dintre stagiile efectuate în secția de Infectio-Contagioase în care mi-a plăcut foarte multe deoarece personalul medico-sanitar a arătat multă răbdare și încredere, având sentimentul că am fost util atât pacienților cât și echipei care m-a îndrumat.

Prin această lucrare am încercat să arăt rolul asistentului medical în îngrijirea bolnavului care se află în legătură directă cu oml suferind, îngrijindu-l, ajutându-l să mănânce, administrându-i medicația, controlându-i temperatură și pulsul, tensiunea arterială, observând cantiatea de urină pe care o elimină, a scaunelor, felul cum se odihnește, cum vorbește, cum reacționează, încercând să-și facă o imagine asupra evoluției bolii în vederea recâștigării independenței aflate în suferința.

În concluzie actul medical implică un umanism spontan, caracterizat prin dragoste, afecțiune și fericirea pe care bolnavul ți-o afișează la sfârșitul demersului de îngrijir.

CAPITOLUL I

I.1 NOȚIUNI GENERALE DESPRE ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA PIELII

Pielea este un înveliș conjunctivo-epitelial, care acoperă corpul în intrgime continuându-se cu semimucoasele și mucoasele cavităților naturale.

I. STRUCTURA MUCOSCOPICĂ A PIELII

uprafața pielii este cuprinsă între 1,5 si 2 m2 si prezintă pliuri, unele mai mari (submamar, interfesier, inghinogenital), altele discrete (pe față de flexie a articulațiilor). Tot cu ochiul liber se observă cartilajul normal al pielii, ce ia naștere prin întretăierea unor șanțuri fine. Pe suprafața palmară și plantară, o serie de șanțuri, curbe ce delimitează dermatoglife, determinate genetic.

Grosimea pielii variază după regiunea topografică. Astfel la palme și plante atinge 4 mm, iar la pleoape pripit între 0,2 – 0,5 mm. Diferă și în funcție de vârstă și sex. La femei, copii și bătrâni, pielea este mai subțire.

Culoarea depinde de cantitatea și tipul pigmentului melanic, de vascularizația dermului superficial, de cantitatea de caroten din stratul cornos și hipoderm.

II. STRUCTURA MUCOSCOPICĂ A PIELII

Structura organului cutanat este construită din țesuturi epiteliale (epiderm, glande, firul de păr, unghii), dintesutul conjunctiv al dermului și hipodermului, la care adăugăm mușchii proprii, vasele și hipodermul.

De la suprafață spre profunzime, la microscopul optic întâlnim epidermul, joncțiunea dermo-epidermică, dermul și hipodermul.

1. Epidermul este un epiteliu pavimentos pluristratificat, în structura sa intrând din profunzime spre suprafața, următoarele staturi:

 Stratul bazal sau germativ – reprezintă 18% din grosimea epidermului și este format dintr-un radn de celule cilindrice cu nucleu voluminos.

 Stratul spinos (stratul mucos al lui Malpighi) – este constituit din 6-20 rânduri de celule poliedrice, eozinofile, interconectate prin desmozomi. Reprezintă 53% din grosimea epidermului.

 Stratul granulos – ocupă 10% din grosimea epidermului și este structurat în 2-4 rânduri de celule romboidale, turtite, cu nuclei mici. Celulele sunt bogate în granule de kerotohialina (component al keratinei).

 Stratul lucidum – conține 2-3 rânduri de celule cu nuclei picnotici. Este evident la palme și plante.

 Stratul cornos – reprezintă 18% din epiderm și este alcătuit din 4-10 rânduri de celule turtite, anucleate încărcate cu keratina.

Stratificarea prezentată nu trebuie privită static, ea reprezentând etape secvențiale în procesul de maturare fiziologică a keratinocitelor, în migrarea lor din stratul bazal până la suprafața epidermului, de unde se detașează după traumatisme minore.

Reînoirea fiziologică a epidermului, se realizează într-o perioadă medie de 26-2 zile, denumită turnover epidermic ce este sub influența unor citokine, hormoni, etc.

2. Dermul are în structura sa trei componente:

- Componenta celulara – este formată din fibroblaste, fiborcite, histocite, mastocite, celule Langerhans, limfocite. La nivelul dermului migrează ocazional polimorfonucleare și monocite;

- Fibrele dermului – marea majoritate este reprezentată de colagen, cele elastice și de reticulină fiind în cantitate mică;

- Substanta fundamentala – este formată predominant din glicozaminoglicani și din cantități mici de hiparan – sulfat.

3. Hipodermul este format în cea mai mare parte din celule adipoase, organizate sub formă de lobuli, despărțiți de septuri conjunctive. Între lobuli se găsesc vase sanguine, nervi, bulbi pilări, glomeruli sudoripari.