Îngrijiri Acordate Pacienților cu Fractură de Gambă

Motto

„Ce-l care știe a se dovedi omenos cu oamenii,

Arată în ce măsură iubește arta sa”

Hipocrate

Argument/ Memoriu explicativ

„Sănătatea este o stare de echilibru bio-psihi-socială, culturală și spirituală, stare de autonomie și independența fără să fie egală cu absența bolii sau a infirmității; este o stare dinamică ce dă posibilitatea unui organism de a rămâne în echilibru cu mediul extern și intern”.

Scopul îngrijirilor este de a păstra sau stabili independența individului în sadisfacerea acestor nevoi, rolul asistentului fiind suplinirea a ceea ce el nu poate să facă singur. Sadisfacerea în ansamblu a nevoilor unor persoane permite conservarea în starea de echilibru a diverselor sale procese fiziologice și psihologice.

Cele 14 nevoi îmbracă forme foarte variate, după individ. Starea de sănătate, maturitatea sa, obiceiuri personale și culturale. Pentru lucrarea de față m-am oprit asupra subiectului fractura de gambă din doua motive:

În primul rând chiar un membru al familiei a suferit o fractură de acest gen cu câțiva ani în urmă îs prin urmare cunosc nevoile pacienților afectați de un asemenea traumatism.

În cel de-al doilea rând a fost primul meu tagiu efectutat în secția Ortopedie-Traumatologie în acești trei ani de școală. Stagiul în această secție mi-a plăcut foarte mult deoarece personalul medico-sanitar a arătat multă răbdare și încredere, explicându-mi la nevoie tehnicile noi apărute cât și modalitățile de îngrijire, având sentimentul că am fost util atât pacienților cât și echipei care m-a îndrumat. Lucrarea cuprinde demersul de îngrijire a trei pacienți internați în secția Ortopedie-Traumatologie cu fractură de membru inferior, produs de cauze diferite.

Prin această lucrare am încercat să arăt rolul asistentului medical în îngrijirea bolnavului care se află în legătură directă cu omul suferind, ingrijidu-l, ajutându-l să mănânce, administrându-i medicația zilnică, controlându-i temperatura și pulsul, tensiunea arterială, observând cantitatea de urină pe care o elimină, a scaunelor, felul cum umblă, se odihnește, cum vorbește, cum reacționează, încercând să-și facă o imagine asupra evoluției bolii în vederea recâștigării independenței persoanei aflate în suferință.

În concluzie actul medical implică un umanism spontan, caracterizat prin dragoste, afecțiune și fericirea pe care bolnavul ți-o afișează la sfârșitul demersului de îngrijire.

CAPITOLUL I

Noțiuni de anatomie și fiziologie a membrului inferior

Membrul inferior este alcătuit din: oase, articulații și joncțiunile centurii pelviene, mușchi, articulații, inervații.

Scheletul membrului inferior este format din: scheletul centurii pelviene, scheletul mușchiului inferior propriu-zis sau liber.

Centura pelviană

Reprezintă oasele prin care membrul inferior se prinde de scheletul axial al trunchiului. Este alcătuit din cele două coxale drept și stâng. Oasele membrului inferior propriu-zis sunt: femurul, rotula sau patelă, oasele gambei (tibia și fibula).

Scheletul piciorului se compune din trei segmente: tarsul, metatarsul, falange.

Structura gambei

Gamba este formată din:

- Două oase: tibia si fibula;

- Trei grupe de muschi: extensori, peronieri, flexori;

- Trei artere: artera tibială anterioară, artera pedioasă, arteră tibială posterioară.

Scheletul gambei se compune din două oase: tibia și fibula, dintre care rolul primar de susținere revine tibiei în timp ce fibula sprijină numai condilul lateral al femurului, asumadu-și că funcție principală formarea „furcii maleolare” care curpinde astragalul.

Tibia

Tibia este un os tubular lung, aband pe secțiune un corp de formă prismatic-triunghiulară și două extremități dintre care cea proximală este mai voluminoasă.

Corpul prezintă 3 fețe și 3 margini:

1. Fata laterală – este acoperită de muschii anteriori ai gambei;

2. Fata medială – este subcutană, palpabilă;

3. Fata posterioară – în treimea superioară prezintă o linie oblică numită „linia soarelul pentru inserția muchiului.

1) Marginea anterioară - este acoperită aproape în întregime numai de piele;

2) Marginea laterală - privește spre fibulă și servește pentru inserția membranei interioare care leagă tibia de fibulă;

3) Marginea mediană – desparte fața mediană de cea posterioară fiind palpabilă în toată lungimea ei.