Înrijirea pacientului cu arsuri

SCOPUL LUCRĂRII

În lucrarea de față am reunit cunoștințele teoretice, deprinderile practice, noțiunile se farmacologie, de anatomie și fiziologie a omului de medicină internă pe care le -am înglobat în technicile Nursing după modul propus de Virginia Henderson.

M-am străduit să pătrund in cele trei dimensiuni: biologică, psihologică și socio-culturală raportată la cele 14 nevoi fundamentale și am dedus din cele trei cazuri clinice, cărora le-am întocmit planul de îngrijiri.

Pentru a sintetiza lucrarea de față dar și orele de Nursing în cei trei ani de școlarizare, am învățat că este necesar ca asistenta medicală să suplinească la bolnavi cea ce acestuia îi lipsește pentru „ a fi complet - un intreg” sau un individ independent, calități ce-i lipsesc pacientului fie din cauza pierderii forței fizice în caul bolilor organice, fie din cauza lipsei de voință în cazul bolilor psihice, fie din lipsa de conștințe de specialitate necesare îngrijirii lui.

Astfel spus asistenta trebuie să intre in pielea bolnavului și sa reprezinte dorința de a trăi pentru cel ce și-a pierdut speranța de viață, să fie mijlocul de a se deplasa pentru copilul care nu a invațat să meargă sau pentru adultul care a ajuns infirm, să fie glasul celui care nu poate vorbi să fie sursa de hrană spirituală și morală pentru cel ce nu mai are posibilitatea să se deconecteze.

Din practicarea meseriei la patul bolnavului reiese faptul că nursingul își are rădăcinile în nevoile fundamentale ale individului și am învățat că orice ființă umană sănătoasă sau bolnavă este animată de dorința unui trai decent (hrană, îmbrăcăminte, locuință); are nevoie de afecțiune in relațiile cu semenii săi și de a avea sentimentul că este folositor familiei și prietenilor.

Scopul lucrării este de a sublinia îngrijirile ce trebuie acordate bolnavului, îndiferent dacă acesta prezintă o boală somatică sau din cauza suferințelor sale este afectat și starea psihică deoarece o durere violentă într-un organ intern sau o cavitate naturală îl face pe pacient să se gandescă doar la propria suferință și la nimic altceva, iar aceasta duce la imposibilitatea individului de a se odihni, a se hrăni, de a-și face toaleta, de a fi folositor semenilor săi.

Din lucrarea de față rezultă faptul că funcția unică indeplinită de asistenta medicală este aceea de a ajuta omul bolnav să-și recapete sănătatea pierdută, să o păstreze in continuare după ce a câștigat-o, să-i redea pacientului încrederea in propriile forțe fizice su morale, să îl ajute în integrarea lui in familie și la locul de muncă

CAPITOLUL I

Noțiuni de etică și deontologie medicală

Tehnica îngrijirii bolnavului este disciplina de bază a tuturor nurselor, care lucrează la patul bolnavului.

Scopul învățării acestei materii este de a înarma viitoarele nurse cu elemente de bază ale profesiunii lor, fără de care nu-și pot îndeplinii sarcinile ce le revin în opera de prevenire a sănătății.

Cunoașterea tehnicii corecte de îngrijire a bolnavului determină în mare măsură calitatea muncii nursei. Aceste cunoștințe îmbinate cu conștiinciozitatea și cu un înalt sentiment de umanitarism contribuie la îmbunătățirea continuă a calității îngrijirii bolnavului din unitățile sanitare ambulatorii și spitalicești.

Tehnica îngrijirii bolnavului cuprinde toate verigile de muncă ale nursei:

- Primirea bolnavului în spital, îngrijirile acordate acestuia, asistă la examinarea bolnavului și supravegherea lui, alimentația, recoltările produselor biologice și patologice, examinările urgențelor de laborator, tehnica testelor cutanate, pregătirea bolnavului pentru examinările complementare radiologice, endoscopice, pregătirea tratamentului fizic și medicamentos ca și crearea condițiilor optime de spitalizare.

Păstrarea, întreținerea și punerea la dispoziția bolnavului a mobilierului, veselei, aparaturii și instrumentarului cad deocamdată în sarcina nursei.

Tehnica îngrijirii bolnavului trebuie să se ocupe cu problemele mediului de spitalizare și cu umanizarea spitalului. Simțul estetic al nursei îmbinat cu, cunoștințele ei de specialitate asupra funcționalității instituțiilor curativ-profilactice și asupra regimului curativ de protecție, poate contribuii mult la realizarea unor condiții de mediu cât mai prielnice vindecării bolnavului.

Nursa este un cadru de tehnica și multilaterala. Spre deosebire de mediul cadru corespunzător, cunoștințele nursei se bazează pe înțelegerea fondului fiziopatologic al fenomenelor morbide în cursul procedeelor de investigație și tratament. În vederea acestui scop, ea trebuie să fie înarmată cu cunoștințe de patologie generală, clinică, farmacologie, terapeutică însușite pe baza solidă de cunoștințe generale.