Instituția Sancțiunilor în Dreptul Internațional

Cât timp relaţiile prieteneşti între naţiuni, demnitatea umană şi consolidarea păcii mondiale vor fi considerate priorităţi ale omenirii? În mod sigur atingerea acestui scop comun presupune un efort militant unitar pentru garantarea respectării obligaţiilor ce decurg din tratate şi convenţii bi şi multilaterale. Experienţe nefireşti având ca rezultat măsuri colective cu eficienţă sporită în prevenirea, dar mai ales în reprimarea actelor de agresiune de orice natură, trebuie să constituie exemple pentru toate naţiunile lumii, indiferent de zonă geografică, mărime, putere economică sau organizare socială.

În acest scop a fost creat Dreptul internaţional, drept care reprezintă un ansamblu de norme juridice, emanate atât de la state cât şi de la celelalte subiecte de drept internaţional şi aplicate prin acordul lor de voinţă, pentru reglementarea relaţiilor dintre ele. Respectarea acestor norme este asigurată, în primul rând de consimţământul liber, neviciat, al statelor iar în al doilea rând de constrângerea exercitată individual ori colectiv de state, asupra celui care le încalcă.

În ultimii 5000 de ani, doar 292 au fost ani de pace, în care nu s-au purtat războaie. În restul anilor s-au purtat, pe toate continentele lumii, aproximativ 25.000, în care au pierit peste trei miliarde şi jumătate de oameni. Sunt oameni de stiinţă care afirmă că războaiele constituie una din formele de selecţie naturală şi că, tot ele reprezintă modalitatea de oprire, de diminuare a creşterii necontrolate a populaţiei favorizând astfel perpetuarea, în condiţii ameliorate, a omului ca specie, pe Pământ. Conflictele armate însă au distrus miliarde de vieţi şi civilizaţii întregi, fiind creeate altele, dar de multe ori, s-a pierdut incomensurabil mai mult decât s-a câştigat şi, în acest sens, istoria oferă o multitudine de exemple.

În trecut orice încălcare a legilor era aspru sancţionată, atât în rândul oamenilor, a unui popor, al unei civilizaţii, dar mai ales când era vorba despre încălcarea legilor unui stat.

Cel mai adesea sancţiunile se manifestau sub forma războaielor care aveau la bază diverse motive: încălcarea unui anumit teritoriu, furtul, torturarea sau uciderea unui om, motive de ordin economic şi, nu în ultimul rând, motive de ordin religios. Atâta timp cât se putea justifica un război, era de ajuns, iar acesta era unul cu scopuri înălţătoare, în care se puneau adesea în joc viaţa, mândria şi averea combatanţilor. Din păcate, chiar dacă timpul a trecut, datele problemei nu s-au schimbat foarte mult şi, dintr-o simplă luptă pe viaţă şi pe moarte, războiul a devenit o artă căreia tot mai mulţi oameni i-au dedicat propria lor viaţă. Prin războaie au fost create imperii care apoi au fost distruse tot prin războaie.

Este falsă teza conforma căreia războaiele sunt inevitable, au caracter de fatalitate şi servesc progresului umanităţii. "În pace viaţa civilă se stinge oamenii cad în marasm, particularităţile lor devin din ce în ce mai fixe şi se pietrifică Din războaie nu numai popoarele ies întarite ci şi naţiunile care, divizate în interior, cuceresc liniştea internă prin războiul din afară ”