Integrarea economică regională în Europa și America - realizări și iluzii

INTRODUCERE

De la prima abordare a conceptului de integrare și până în prezent structura economiei mondiale a înregistrat o succesiune de evenimente care au schimbat-o constant. În consecință, odată cu extinderea activităților economice, mai ales pe plan internațional a fost nevoie de o organizare a acestora sub forma unor uniuni regionale care să faciliteze relațiile dintre statele membre.Drept urmare a apariției acestor uniuni a luat naștere noțiunea de integrare economică regională.

În acest caz,se cere cunoașterea în cel mai mic detaliu a realităților economice în cadru internațional,dar mai ales a evenimentelor care le influențează.Așadar,prin prezenta lucrarea mi-am propus să analizez ansamblele de integrare având drept exemplu continentul european și cel american.Concepută într-o manieră care vizează o perspectivă mai largă,lucrarea este configurată în două sensuri:analiza conceptului de integrare economică regională și analiza comparativă privind sistemul de integrare american față de cel european.

Motivațiile din spatele alegerii acestei teme sunt multiple.În primul rând,dorința de a vedea modul ce funcționare,rațiunile statelor de a se uni în diferite scheme de integrare regională,felul în care acestea își gestionează activitățile economic,m-au făcut să abordez această temă.În al doilea rând,un alt aspect care m-a determinat să încep seria informării cu privire la acest subiect a fost impactul zonelor de liber schimb sau uniunilor vamale asupra economiei mondiale.Am pornit pe drumul cercetării mele conștientă fiind de faptul că fiecare stat sau economie integrată,produce reacții în lanț la nivel macroeconomic.Ideea realizării analizei comparative a modelelor de integrare de pe continentul american și cel european a prins contur după apariția în media a neînșelegerilor SUA-UE privind deturnarea de la piața americană a oțelului.

Lucrarea este împărțită în patru capitole.Pe parcursul primului capitol denumit Integrare economică regională - între deziderat și necesitate am surprins câteva aspecte relevante cu privire la definirea conceptului de integrare,dar și al evoluției acesteia de-a lungul timpului.Spre sfârșitul capitolului se regăsesc aspecte în ceea ce privește perspectiva globală a fenomenului de integrare.Această perspectivă am realizat-o prin prisma evoluției PIB-ului și a investițiilor străine directe la nivel mondial,dar și la nivelul schemelor de integrare:NAFTA,UE și Mercosur

Capitolele doi și trei conțin informații despre cea mai importantă uniune regională europeană(Uniunea Europeană),dar vizează și ascensiunea americană spre un bloc comercial.În subcapitolul 2.2 am realizat o schemă proprie a evoluției Uniunii Europene pornind de la anul 1951 când a fost semnat Tratatul de la Paris care pune bazele Comunității Europene a Oțelului și Cărbunelui.Apoi,cronologic au urmat apariția Comunității Economice Europene și în 1993 Uniunea Europeană.În ceea ce privește perspectiva globală a UE,îmi propun să efectuez o analiză a populației.În acest sens,am ales să supun spre cercetare situația legată de gradul de îmbătrânire al populației,dar și modul în care va înregistra fluctuații natalitatea la nivelul Uniunii Europene,dar și efecte care preced evoluția acestor indicatori.

În capitolul trei voi prezenta tranziția la politica comercială multitrack,obiectivele pe care și le propune NAFTA în cadrul zonei sale de liber schimb și urmările sale asupra statelor membre.De asemenea,voi puncta și motivele pentru care NAFTA nu agreează libera circulație a forței de muncă.

În ultimul capitol,am efectuat o analiza comparativă între sistemul de integrare european și cel americanmai sus,având ca termeni de comparație ideile și teoriile care stau la baza acestora,dar și evoluția lor după înființare.

Capitolul I: INTEGRARE ECONOMICĂ REGIONALĂ ÎNTRE DEZIDERAT ȘI NECESITATE

1.1. Contexte și motivații ale formării schemelor de integrare regională

Din punct de vedere lexical, a integra are semnificația de a introduce într-un tot , a se amortiza.

Dictionnaire des sciences economiques definește integrarea ca fiind introducerea unui element străin într-un ansambu, făcând totodată apel și la noțiunea de unitate, astfel că ceea ce este separat se unește formând un tot unitar.

Jan Tinbergen, câștigător al premiului Nobel pentru științe economice în anul 1969, oferă o definiție cu o notă personală conceptului de integrare, acesta considerând că o economie internațională bine pusă la punct este aceea în care se dizolvă toate barierele artificiale care împiedică într-un fel sau altul relațiile comerciale pe plan mondial. Tinbergen abordează problema integrării la o scară mult mai largă, astfel încât acesta nu vizează micile uniuni de state care își creează beneficii doar între ele, ci pune accentul pe eficiența maximă a economiei care nu ar trebui să țină seama de state sau granițe dar să producă efecte pozitive la nivel global.

R. Denton vede procesul de integrare ca o creștere a bunăstării statelor și cetățenilor , dar și ca îndepărtarea segregațiilor eonomice.

Alte definiții pentru conceptul de integrare întâlnite în literatura de specialitate amintim:

Pentru K. Deutsch fenomenul de integrare este văzut ca organizarea unui teritoriu sub formă de comunitate cu reguli bine stabilite și intituții cu un grad ridicat de control care să asigure și să faciliteze relațiile comerciale între state într-o manieră pașnică.

Cel care lărgește orizontul conceptului integraționist este F. Kahnert, șeful diviziei de cercetări în cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) care face referire pentru prima dată la cele patru libertăți de circulație.Astfel, acesta definește integrarea ca eliminarea granițelor statale care ar putea duce la o situație discriminatorie datorată frontierelor care îngreunează activitățile economice între țările membre; aceste discriminări fiind evidențiate prin restrângerea circulației și volumului de bunuri și servicii, dar și a politicii economice care dirijează factorii de producție.

Din sfera instituțiilor care asigură funcționarea corespunzătoare a integrării pe plan european, Consiliul European definește procesul de integrare în două sensuri: o dată ca fiind totalitatea proceselor dinamice care au in vedere realizarea unei uniuni, apoi ca cel mai înalt punct al unei unități totale care să reprezinte idealuri comune.

B. Balassa apreciază integrarea economică ca un proces care are la bază un ansamblu de norme menite să inhibe nedreptățile apărute între unitățile economice ale diverselor state participante într-o uniune, eliminând astfel eventualele dispute între economiile naționale respective. Același autor aduce în vedere și conceptul de integrare economică totală , care presupune armonizarea pieței monetare, a fiscalității și a politicilor economice, dar dictează și constituirea unei autorități supreme care să asigure unificarea tuturor elementelor mai sus menționate, ale cărei decrete să fie unanim respectate de fiecare stat membru în parte.