Integrarea Europeană în Domeniul Energetic

INTRODUCERE

Într-o economie din ce în ce mai globalizată, strategia energetică a unei ţări se realizează în contextul evoluţiilor şi schimbărilor care au loc pe plan mondial.

Energia este un parametru important al activităţii economice şi al vieţii sociale a statelor industrializate. Costurile energiei provenite din diferite surse afectează nu doar industriile mari consumatoare de energie, ci şi costurile producţiei industriale în ansamblu şi costul vieţii cetăţenilor obişnuiţi, prin intermediul reţelelor de transporturi de persoane şi mărfuri şi al sistemelor de încălzire. Respectând principiul subsidiarităţii şi exigenţele de protecţie a mediului înconjurător, politica europeană a energiei urmăreşte influenţarea producţiei şi utilizării energiei în scopul creşterii economice şi al asigurării unui nivel de trai decent pentru cetăţenii Uniunii Europene. Ea trebuie să garanteze buna funcţionare a pieţei interne unice a bunurilor şi serviciilor energetice şi să asigure aprovizionarea statelor membre cu resurse sigure la preţuri competitive, obţinute cu respectarea mediului înconjurător.

Obiectivul general al strategiei sectorului energetic îl constituie satisfacerea necesarului de energie atât în prezent, cât şi pe termen mediu şi lung, la un preţ cât mai scăzut, adecvat unei

economii moderne de piaţă şi unui standard de viaţă civilizat, în condiţii de calitate, siguranţă în alimentare, cu respectarea principiilor dezvoltării durabile.

Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze problemele cu care se confruntă ţările care fac parte din Uniunea Europeană în domeniul energiei, soluţiile alternative pe care le abordează privind energia regenerabilă, crearea politicii comune de energie. Subiecte de maxim interes reprezintă securitatea energetică şi protecţia mediului, acestea fiind interdependente, depinzând de capacitatea de acţiune comună bazată pe parteneriate transparente, credibile şi capabile să ofere abordări şi soluţii cuprinzătoare, pentru spaţii dominate de provocări complexe. Intercondiţionările sunt evidente: securitatea energetică este esenţială pentru dezvoltarea economică şi chiar pentru securitatea umană într-un sens nemijlocit. Dezvoltarea nu poate fi însă durabilă într-un mediu care se degradează accelerat. La rândul ei, securitatea umană este inseparabilă de asigurarea suportului natural al vieţii, pe termen mediu şi lung. Nu în cele din urmă, fără securitate energetică şi dezvoltare economică, este greu să adopţi politici de mediu coerente şi substanţiale: nu ai nici perspectivele stabile, nici resurse financiare, de expertiză şi tehnologie absolut necesare.

În primul capitol al acestei lucrări sunt prezentate evoluţiile curente şi perspectiva energiei mondiale în anul 2030, de exemplu cererea totală de energie în 2030 va fi cu circa 60% mai mare decât în 2004, iar pentru petrol va fi cu circa 46% mai mare. Rezervele certe cunoscute de petrol pot susţine un nivel actual de consum doar până în anul 2040, iar cele de gaze naturale până în anul 2070, în timp ce rezervele mondiale de huilă asigură o perioadă de peste 200 de ani chiar la o creştere a nivelului de exploatare. Previziunile indică o creştere economică, ceea ce va implica un consum sporit de resurse energetice. Cel de-al II-lea capitol dezbate procesul de dezvoltare a politicii comune de energie şi crearea pieţei interne a energiei. Capitolul III abordează problema energiilor regenerabile în vederea construirii unui viitor mai durabil. Din punct de vedere al structurii consumului de energie primară la nivel mondial, evoluţia şi prognoza de referinţă realizată de Agenţia Internaţională pentru Energie (IEA) evidenţiază pentru următoarea decadă o creştere mai rapidă a ponderii surselor regenerabile, dar şi a gazelor naturale.

CAPITOLUL I – EVOLUŢII CURENTE

1.1. Situaţia actuală şi perspective ale pieţei energiei în economia mondială.

Perspectiva energiei mondiale descrie o imagine sobră legată de mediul în care sistemul energiei globale va evolua până în anul 2030. Dacă guvernele vor menţine politicile în forţă la fel ca în 2004 nevoile energiei mondiale vor fi aproape cu 60% mai mari în anul 2030, iar pentru petrol vor fi cu circa 46% mai mari. Rezervele certe cunoscute de petrol pot susţine un nivel actual de consum doar până în anul 2040, iar cele de gaze naturale până în anul 2070, în timp ce rezervele mondiale de huilă asigură o perioadă de peste 200 de ani chiar la o creştere a nivelului de exploatare .

Combustibilii fosili vor continua să domine mixtul energiei globale, făcând faţă creşterii globale a consumului de energie. Previziunile indică o creştere economică, ceea ce va implica un consum sporit de resurse energetice .

Din punct de vedere al structurii consumului de energie primară la nivel mondial, evoluţia şi prognoza de referinţă realizată de Agenţia Internaţională pentru Energie (IEA) evidenţiază pentru următoarea decadă o creştere mai rapidă a ponderii surselor regenerabile, dar şi a gazelor naturale .