CAPITOLUL 1 Consideraţii generale cu privire la noţiunile de euro şi integrare monetară 1.1. Integrarea economică şi monetară europeană. Misiune şi obiective Integrarea a devenit din ce în ce mai mult un domeniu de interes pentru majoritatea economiştilor ea reprezentând punerea într-un singur loc a mai multor părţi în vederea constituirii unu întreg, în aceasta situaţie, părţile constitutive devin părţi integrante; obţinerea, în cadrul unui anumit teritoriu, a unui „sentiment de comunitate” si a unor instituţii suficient de puternice, precum si a unor practici răspândite, care să asigure pentru un timp îndelungat „schimbări paşnice” între statele respective. Integrarea economică reprezintă în opinia economistului Jan Tinbergen crearea unei structuri optime a economiei internaţionale, prin înlăturarea barierelor artificiale din schimburile comerciale. În dicţionarul de economie contemporană integrarea economică esste definită ca „ realizarea unei unificări complete între economii mai înainte distincte. Prin aceasta înţelegând nu numai o unificare vamală, dar şi de asemenea, o liberalizare a tuturor operaţiunilor comerciale sau financiare, astfel încât posibilităţile de iniţiativă, în ansamblul teritoriului, să fie pentru fiecare de competenţa ţărilor în cauză, identice cu cele care existau anterior în fiecare teritoriu” . Formele integrării economice se referă la: • integrarea pieţei- parte esenţială; • integrarea politicii economice. Integrarea pieţei este o noţiune comportamentală: activităţile actorilor de pe piaţa din diferite regiuni sau state membre sunt racordate la condiţiile cererii şi ofertei din întreaga Uniune Europeană (sau altă zonă relevantă); se materializează şi printr-o circulaţie transfrontalieră semnificativă a bunurilor, serviciilor şi factorilor. Într-o piaţă de produse (bunuri şi servicii) perfect omogenă sau pe o piaţă financiară de un anumit tip, integrarea pieţei poate fi măsurată prin gradul de convergenţă a preţului. Integrarea politică reprezintă „procesul prin care naţiuni, până atunci doritoare şi capabile să-şi conducă independent politica internă şi cea externă, încearcă să ia împreună anumite decizii sau sa delege procesul luării deciziilor unor noi organe centrale; procesul prin care actorii politici din mai multe state diferite sunt convinşi să-şi modifice speranţele şi activităţile politice către un nou centru”. Aceasta implică: - renunţarea la graniţe; - renunţarea la politicile economice naţionale; - renunţarea la moneda naţională şi politici fiscale naţionale; - renunţarea la forţele militare naţionale. În comparaţie cu integrarea pieţei, integrarea politicii economice este un concept mai puţin precis: - poate acoperi tipuri foarte diferite de politici economice, - poate utiliza diferite instrumente. Integrarea politicilor economice nu poate fi măsurată direct: în timp ce există supoziţia că integrarea pieţei (dacă nu este distorsionată) duce în general la creşterea bunăstării, o integrare mai mare a politicii economice poate fi bună sau nu pentru bunăstarea agregată. Se cunosc două forme de integrare, şi anume integrare pozitivă şi integrare negativă introduse de Jan Tinbergen: • integrarea pozitivă semnifică transferul unor competenţe naţionale către instituţii comune (supranaţionale), sau exercitarea lor în comun; • integrarea negativă se referă la eliminarea discriminărilor din politicile economice naţionale, sub supraveghere instituţionalizată supranaţională. Există o serie de etape( stadii) ale integrării economice în care sunt atinse obiective în plan economic, social şi politic: • colaborarea economică; • cooperarea economică; • clubul de comerţ preferenţial; • zona de liber schimb; • uniunea vamală; • piaţa comună; • uniunea economică; • integrarea economică şi monetară. Din etapele enumerate mai sus observăm că procesul de integrare economică are la bază o serie de principii ce trebuie a fi respectate de ţările participante cum ar fi: circulaţia liberă a factorilor de producţie, crearea unui spaţiu economic comun, consumarea resurselor în comun asigurându-se astfel o eficienţă economică şi socială maximă, realizarea unei uniuni vamale şi realizarea unor politici comune în domeniile economic, financiar, monetar şi social.
1. Basno Cezar, Dardac Nicolae, Integrarea monetar bancarǎ europeanǎ, Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ, Bucureşti, 2001; 2. Baldwin Richard, Wyplosz Charles, Economia Integrării Europene, Editura Economică, Bucureşti, 2006; 3. Berceanu Oana, Integrare Monetară Europeană, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006; 4. Dăianu Daniel, Vrânceanu Radu, România şi Uniunea Europeană. Inflaţie, Balanţa de plăţi, creştere economică, Editura Polirom , Iaşi, 2002; 5. Fota Constantin, Integrarea României în Uniunea Europeană, Editura Sitech, Craiova, 2007: 6. Ghică Luciana, România şi Uniunea Europeană. O istorie cronologică, Editura Meronia, Bucureşti, 2006; 7. Gruescu Ramona Costina, Uniunea Economică şi Monetară. Succese şi provocări, Editura Sitech, Craiova, 2006; 8. Ignat Ion, Uniunea Europeană. De la Piaţa Comună la moneda unică, Editura Economică, Bucureşti 2002; 9. Isărescu C.Mugur, Reflecţii economice. Pieţe, Bani, Bănci, Editura Academia Română, Centrul Român de Economie Comparată şi Consensuală, Editura Expert, Bucureşti, 2001; 10. Işan Vasile, Tranzacţie şi Integrare Europeană, vol. II; III; Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2002; 11. Mardale Teodora, Implicaţiile adoptării euro de către România asupra activităţii bancare, Editura Sitech, Craiova, 2005; 12. Mazilu Dumitru, Integrare Europeană. Drept Comunitar şi Instituţii Europene, Editura Lumins lex, Bucureşi , 2006; 13. Păun Roxana Daniela, Uniunea Economică şi Monetară. Istoric. Perspective, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2005; 14. Stoica Ovidiu (coord.) , Căpraru Bogdan, Filipescu Dragoş, Efecte ale integrării europene asupra sistemului bancar românesc, Editura Univ.” Al. I. Cuza”, Iaşi, 2005; 15. Turliuc Vasile, Cocriş Vasile, Boariu Angela, Stoica Ovidiu, Dornescu Valeriu, Chirleşan Dan, Monedă şi credit, Editura Economică, Bucureşti, 2005; 16. Turliuc Vasile, Politici monetare, Editura Polirom, Iaşi, ARTICOLE 1. Isărescu Mugur, Convergenţa la zona euro, Bucureşti. 2006; 2. Isărescu Mugur, Globalizarea şi integrarea europeană. Cazul României, 2007; 3. Isǎrescu Mugur, Probleme ale politicii monetare într-o ţarǎ emergentǎ. Cazul României, Barcelona, 2008; 4. Isărescu Mugur, România - Trecerea la euro, Bucureşti, 2008; 5. Isǎrescu Mugur, Ţintirea inflaţiei–Raport trimestial asupra inflaţiei, Bucureşti, 2008; 6. Isărescu Mugur, Ţintirea inflaţiei- Raport trimestrial asupra inflaţiei, Bucureşti, 2009; 7. Isărescu Mugur, Drumul către euro, Bucureşti, 2007; PUBLICAŢII DE SPECIALITATE 1. Programul de Convergenţă 2007-2010, www.bnr.ro ; 2. Raport de Convergenţă BCE, mai 2007, www.ecb.int; 3. Raport de convergenţă mai 2008, www. Ecb.int; 4. Tratatul de la Maastricht, www.ecb.int; 5. Isărescu Mugur, România: Drumul către Euro, Prezentare la Conferinţa organizată de Colegiul Academic al Universităţii “Babeş Bolyai”,2004 (versiune actualizată martie 2007); 6. Isǎrescu Mugur, Stabilitatea preţurilor şi stabilitatea financiarǎ, Piteşti, 2006, www.bnro.ro. WEBOGRAFIE 1. www.bnr.ro; 2. www.bloombiz.ro; 3. www.ecb.int; 4. www.euractiv.ro; 5. www.europa.eu; 6. www.fmi.ro; 7. www.europeana.ro; 8. www.guv.ro; 9. www.infoeuropa.ro; 10. www.mfinante.ro; 11. www.zf.ro.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
