Intelectualele din România și Raportarea lor la Spațiul Politic

INTRODUCERE

Lucrarea de faţa îşi propune să ilustreze impactul pe care feminismul îl are în societatea noastră, în trei capitole care decurg în funcţie de evoluţia conceptului de feminism în România, de la începutul implicării femeii în viaţa socială şi politica şi până în zilele noastre. Tema acestei lucrări urmeză astfel un fir istoric care surprinde evoluţia femeii în societatea românească a secolelor XX şi XXI.

Principalul obiectiv al lucrării de faţă se desfăşoară în jurul dorinţeide a contura şi totodată demonstra existenţa unei evoluţii în dimensiunea profesională a femeii începând din perioada anterioară Revoluţiei din anul 1989 şi continuând până în prezent.

Un aspect deosebit de important de care trebuie să ţinem cont este faptul că identitatea de gen este un construct complex aflat sub presiunile normative sociale iar numeroasele tentative de influenţare a acesteia se soldează în general cu un deznodământ grav tradus prin incapacitatea indivizilor de a se adapta la contextul social din care fac parte.

Teoriile feministe enunţate în numeroase lucrări ale personalităţilor cunoscute evidenţieză raportul de putere dintre femei şi bărbaţi, raport ce situează femeia într-o poziţie inferioară, prin constanta promovare şi susţinerea prejudecăţilor, a stereotipurilor de gen şi a imaginilor tradiţionale ale femeii.

Femeile şi bărbaţii trăiesc multe experienţe diferite, alături de experienţele comune. Adesea aceste diferenţe sunt ignorate, fără a lua în considerare efectele lor asupra reprezentanţilor celor două sexe şi asupra statutului lor cetăţenesc. Se ignoră faptul că relaţiile dintre reprezentanţii celor două sexe, relaţiile de gen, sunt şi relaţii de putere. Egalitatea de gen trebuie să constituie un obiectiv central al oricărei democraţii care doreşte să ia măsuri ca opiniile femeilor şi bărbaţilor să se bucure de aceeaşi greutate şi influenţă. A milita pentru drepturi reale pentru femei înseamnă a tinde către o societate care să dea dovadă de generozitate şi de o toleranţă care să poată crea drepturi cetăţeneşti depline şi egale pentru toţi. Problematica egalităţii şanselor între femei şi bărbaţi şi a nediscriminării reprezintă concepte esenţiale care guvernează societatea în contextul actual, atât pe plan internaţional, dar şi comunitar.

Egalitatea între femei şi bărbaţi este un drept fundamental, o valoare comună a Uniunii Europene şi a României şi o condiţie necesară pentru realizarea obiectivelor europene şi naţionale de creştere economică, ocupare a forţei de muncă şi a coeziunii sociale.

Cu toate că inegalităţile încă există, în ultimele decenii au avut loc numeroase schimbări care au înlocuit în mare parte viziunea tradiţională a femeilor, cu dorinţa de stabilire a unei egalităţi autentice, precum şi încurajarea participării active a acestora la viaţa socială şi politică. Prin înlocuirea vechilor modele de percepţie, se poate ajunge la o stare de armonie şi o mai bună înţelegere a modului în care societatea poate fi un spaţiu lipsit de disfuncţionalităţi.

Cu toate acestea nu pot fi trecute cu vederea acele atitudini discriminatorii care încă mai persistă în societate şi care contravin noilor tendinţe de umanizare. Pentru soluţionarea problemelor de gen este nevoie atât de timp şi răbdare cât şi de tact.

În ultimii ani, studiile de gen au început să capete o mai mare importanţă şi în ţările post-socialiste ca urmare a identificării unei necesităţi de a descoperi elementele care au stat la baza formării diferenţelor de gen ce persistă şi în prezent. Combaterea inegalităţilor existente între femei şi bărbaţi în toate sferele societăţii este o provocare pe termen lung, deoarece atrage o serie de modificări structurale şi comportamentale, precum şi o redefinire a rolurilor femeilor şi bărbaţilor. Procesul este lent, iar diferenţele între cele două sexe persistă în ceea ce priveşte rata de angajare, numărul orelor de lucru, posturile de răspundere, îndatoririle casnice sau riscul de sărăcie.

Cadrul comunist a creat condiţii şi modele diferenţiate de comportament precum şi tipuri de discriminare diferite. Existenţa unei propagande comuniste menite să aplatizeze diferenţele de gen face şi mai necesară tratarea acestei probleme, identificarea etapelor şi a modalităţilor care au stat la baza depăşirii acestui stadiu inadecvat de dezvoltare.

Problema constă în stabilirea particularităţilor identităţii de gen în condiţiile modificării rolurilor sociale ce ar asigura adaptarea mai adecvată la condiţiile noi de viaţă şi integrarea eficientă într-o societate în permanentă schimbare. Este necesară încercarea opririi fenomenelor de segregare a sexelor şi de însuşire a rolurilor tradiţionale care fac parte din două lumi diferite în schimbul unei reconcilieri a rolurilor pentru o mai bună funcţionare a indivizilor în societate.

Lipsa unor profesionişti îngreunează conştientizarea acestei probleme şi face cu atât mai dificilă transpunerea ei la nivelul simţului comun înrădăcinat de-alungul secolelor de existenţă. Luând în considerare toate aceste aspecte, vă invit să parcurgeţi următoarele pagini care vă vor introduce într-o incursiune în lumea feminismului şi a politicilor de gen în România.

METODOLOGIA CERCETĂRII ŞI SURSE DE INFORMARE

Această lucrare se vrea a fi o trecere în revistă a tuturor schimbărilor petrecute în viaţa socială şi politică a femilor din spaţiul românesc, schimbări ce continua să se producă şi în zilele de azi. Deşi epoca modernă a marcat începutul mişcării de femei, ea nu epuizează mulţimea reacţiilor publice sau private ale femeilor faţă de condiţia lor în societate şi familie. Iniţial, protestele femeilor nu au avut o ideologie clar definită, dar ulterior ele au fost însoţite de o serie de teorii feministe.

Egalitatea de gen nu este numai o chestiune de diversitate şi echitate socială, ci este, de asemenea, o condiţie prealabilă pentru atingerea obiectivelor de creştere durabilă, ocuparea forţei de muncă, competitivitate şi coeziune socială.

Promovarea egalităţii de şanse va contribui la coeziunea socială, atât la nivelul regiunilor de dezvoltare, cât şi la nivel naţional. Dezvoltarea unei culturi a oportunităţilor egale presupune implicarea directă a tuturor actorilor sociali din sectorul public şi privat, inclusiv societatea civilă. Protecţia socială şi incluziunea socială pot fi promovate prin acţiuni de combatere a discriminării, promovarea egalităţii de şanse şi integrarea în societate a grupurilor vulnerabile care se confruntă cu riscul de marginalizare socială. În primul capitol În elaborarea lucrării am încercat să urmez un fir logic, în primul rând pentru a stârni interesul cititorului cu fiecare capitol avansat şi, în cel de-al doilea rând pentru a avea o creştere progresivă a fluidităţii informaţiilor.