Întocmirea bilanțului contabil cu studiu de caz la primaria Beuca

Informaţiile conţinute de situaţiile financiare ale instituţiilor publice sunt de neînlocuit în analiza şi conducerea instituţiilor publice. Fără îndoială rolul determinant îl are bilanţul contabil în procesul de analiză. Acest rol cheie se justifică prin însăşi locul ocupat de analiza contabil - financiară în stabilirea unui diagnostic al instituţiilor, pe baza căruia pot fi luate decizii care să potenţeze factorii cu acţiune favorabilă asupra activităţii de ansamblu şi a rezultatelor obţinute.

Situaţiile financiare constituie sursa de informaţie cea mai sistematică şi mai completă pentru activitatea de analiză conducere şi control. În acelaşi timp, dat fiind faptul că acestea reflectă modul de cheltuire şi utilizare a banului public, reprezintă o sursă importantă de date şi pentru informarea şi controlul public.

Instituţiile publice sunt, ca orice persoane juridice, titulare de patrimoniu. Acestea posedă un ansamblu de bunuri corporale şi necorporale necesare desfăşurării activităţii lor social - economice, bunuri din a căror utilizare şi gestionare rezultă drepturi şi obligaţii cu valoare economică. Cuantificarea patrimoniului, atât la nivel global, cât şi la nivel structural, se realizează prin bilanţ contabil. Bilanţul evidenţiază în etalon monetar echilibrul dintre bunurile economice şi sursele lor de finanţare, precum şi rezultatele activităţii.

Instituţiile publice întocmesc trimestrial şi anual „Situaţii financiare” în care se reflectă situaţia patrimoniului şi rezultatele activităţii, a execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli. Situaţiile financiare sintetizează indicatori de bază ai activităţii contabile, statistice şi tehnic operative din activitatea instituţiilor şi au un caracter unitar din punct de vedere al structurii şi conţinutului.

Pentru instituţiile publice, documentul oficial de prezentare a situaţiei patrimoniului aflat în administrarea statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale şi a execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli, îl reprezintă situaţiile financiare.

Tema abordată în cadrul acestei lucrări vizează modalităţile de întocmire a bilanţului contabil al unei instituţii publice. Am ales această temă deoarece situaţiile financiare, şi cu precădere bilanţul contabil, sunt cele care reflectă eficienţa activităţii unei instituţii publice, în cazul de faţă Primăria Comunei Beuca.

Importanţa temei alese derivă din însăşi definiţia bilanţului conform OMFP 1917/2005 şi anume că „bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu ale instituţiei publice la sfârşitul perioadei de raportare, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege”.

Prezenta lucrare este structurată pe trei capitole, astfel:

Capitolul I - „Bilanţul Contabil - conţinut şi structură”

Capitolul II - „Întocmirea bilanţului contabil”

Capitolul III - „Analiza bilanţului contabil al Primăriei Beuca. Metoda ratelor de structură”.

În primul capitol am prezentat definiri ale bilanţului, formele bilanţului, modificările bilanţiere şi funcţiile îndeplinite de bilanţul contabil.

În cel de-al doilea capitol denumit „Întocmirea bilanţului contabil” am descris paşii parcurşi pentru întocmirea situaţiei financiare denumită „Bilanţ contabil”, iar în cel de-al treilea capitol am realizat o analiză a ratelor de structură atât pentru activ, cât şi pentru pasiv.

În această lucrare am ţinut seama de faptul că la întocmirea bilanţului contabil se au în vedere următoarele reguli:

1. posturile înscrise în bilanţ să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situaţia reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;

2. compensări între conturile ce se înscriu în bilanţ şi, respectiv, între veniturile şi cheltuielile din contul de profit şi pierderi nu sunt admise.

CAPITOLUL I

BILANŢUL CONTABIL - CONŢINUT ŞI STRUCTURĂ

1.1.Conţinutul bilanţului contabil

1.1.1.Definiri ale bilanţului contabil

Cuvântul „bilanţ” este de origine latină şi înseamnă balanţă cu două talere, înfăţişând sugestiv modelul contului. Bilanţul contabil se prezintă ca un tablou, o situaţie ce reuneşte, pornind de la părţile constitutive către caracteristicile de ansamblu, elementele patrimoniale sub cele două aspecte-componenţa materială şi provenienţa.

Bilanţul este o noţiune de bază, deosebit de importantă, cu care se operează frecvent în teoria şi practica contabilităţii. Potrivit legii 82/1991,republicată în august 2002, ministerele, celelalte organe ale administraţiei publice centrale şi locale, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome şi instituţiile publice subordonate, au obligaţia să întocmească situaţii financiare trimestriale şi anuale, care conform normelor naţionale se compun din: bilanţ, contul de rezultat patrimonial, situaţia fluxurilor de trezorerie, situaţia modificărilor în structura activelor/capitalurilor, anexe la situaţiile financiare şi contul de execuţie bugetară.