Introducere CAPITOLUL I – Maica Domnului în Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție 1. Proorocii referitoare la Fecioara Maria în Vechiul Testament 2. Maica Domnului în lumina revelaţiei Noului Testament 3. Învăţătura Sfinţilor Părinţi despre Sfânta Fecioară CAPITOLUL AL II-LEA – Maica Domnului în cultul Bisericii 1. Dezvoltarea cultului Maicii Domnului până la Sinodul al III-lea Ecumenic 2. Cultul Maicii Domnului de la Sinodul al III-lea Ecumenic până la Iconoclasm 3. Cultul Maicii Domnului de la Sinodul al VII-lea Ecumenic până în perioada contemporană CAPITOLUL A III-LEA Învățătura de credință creștină ortodoxă despre Maica Domnului 1. Pururea Fecioară înainte, în timpul naşterii şi după aceasta 2. Născătoare de Dumnezeu - Theotokos (Θεοτόκος) 3. Rugătoare și mijlocitoare la Dumnezeu pentru mântuirea noastră 4. Preacinstirea Maicii Domnului și locul ei viața Bisericii 5. Adormirea Maicii Domnului și înălţarea sa la ceruri de către Fiul Său CAPITOLUL al IV-lea – Combaterea doctrinei catolice despre Maica Domnului 1. Dogma „Immaculata conceptio Beatae Virginis Mariae” (dogma „Neprihănitei Zămisliri”) 2. Dogma „Assumptio Beatae Virginis Mariae” (dogma Înălțării Sfintei Fecioare cu trupul la cer) 3. Maria „împreună-răscumpărătoare” (corredemptrix) cu Hristos a neamului omenesc Concluzii Bibliografie
Introducere Învăţătura ortodoxă despre „Preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria” are o importanţă deosebită şi o frumuseţe aparte, datorită pietăţii deosebite şi afecţiunii cu care creştinii din toate timpurile s-au raportat la Maica Domnului. Sfânta Fecioară Maria a fost şi este pentru toţi creştinii nu numai Maica Domnului nostru Iisus Hristos, ci şi a tuturor creştinilor. Ea stă în centrul preocupărilor dumnezeiești şi omeneşti de la căderea protopărinţilor; ea se naşte „plină de dar” la zorii unei vieţi noi pentru omenire; ea zămisleşte Lumina lumii, pe Domnul nostru Iisus Hristos, şi-I dă viaţă; „ea Îl urmează în lume, plină de iubirea cea mai curată şi tot ea îl însoţeşte până la cruce. Este mama adevărată, a noastră a tuturor, Împărăteasa cerului şi a pământului.” Preasfânta Fecioară Maria, Maica Domnului a fost considerată obiectul tuturor marilor evenimente ale iconomiei mântuirii omului şi în toate aceste întâmplări providenţiale, ea a ocupat un loc aparte. În tot arcul de timp al Revelaţiei divine, persoana Maicii Domnului este prezentă în toate momentele importante, desfăşurându-şi rolul său în planul lui Dumnezeu, alături de Fiul său, Mântuitorul nostru: din prima pagină a Sfintei Scripturi şi până la ultima sau de la cartea Facerii până la Apocalipsa Sfântului Ioan, de la Profetul Isaia până la Sfântul Evanghelist Luca, de la întrupare la Jertfa de pe Cruce, de la Rusalii până la Parusie. Paginile Sfintei Scripturi ne indică faptul că Sfânta Fecioară Maria a fost în mare măsură prezentă în diferite ipostaze, la marile evenimente ale mântuirii universale şi alături de Fiul său, s-a dovedit o bună interpretă a vocaţiei sale, aceea de a fi Mama Fiului lui Dumnezeu întrupat pentru mântuirea neamului omenesc şi mijlocitoare eficientă a noastră înaintea Lui. Aceste două apelative au lăsat să se întrevadă cele mai profunde aşteptări ale omului: Sfânta Fecioară Maria, Mamă şi Mijlocitoare, este Maica Domnului dar şi Noua Evă, Maica şi mijlocitoarea Bisericii şi a tuturor oamenilor. „Doar numele Maicii lui Dumnezeu, spune Sfântul Ioan Damaschin, conţine întreaga taină a întrupării.” Fecioara-mamă, deoarece este cu totul legată de persoana şi lucrarea Logos-ului întrupat, este un adevărat compendiu dens al Evangheliei şi chipul concret al credinţei Bisericii. Pe de o parte, nu se poate vorbi de Fecioara Maria decât în relaţie cu Fiul Său și cu întreaga iconomie a întrupării şi a mântuirii înfăptuite de El. Pe de altă parte prin revelaţia biblică și prin tradiţie, se arată o densitate atât de mare a relaţiei Mamei cu Fiul, încât are răsunet în ea tot ce s-a întâmplat cu El şi în El. De aceea, theotokologia este fundamental legată de hristologie şi soteriologie, istoria Mariei este „dogma vie, adevărul săvârşit în făptură.” Aceste referiri evidenţiază concreteţea figurii sale, istoricitatea acestei fecioare din casa lui Israel, căreia i-a fost dat să aibă extraordinara experienţă de a deveni Mama lui Mesia. Nu este posibil să se evidenţieze din Sfintele Evanghelii o biografie detaliată a Maicii Domnului, după cum nu este posibilă reconstituirea unei biografii integrale şi detaliate a lui Iisus Hristos: Sfintele Evanghelii sunt o mărturie pascală, ce recitesc cu ochii luminaţi de experienţa întâlnirii cu Cel înviat: „doar în acele aspecte şi momente ale experienţei prepascale şi postpascale ce se revelează mai pline de mesaj pentru credinţă”. „Dar sunt şi multe alte lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris” (Ioan XXI, 25). Totuşi, multipla atestare a izvoarelor Sfintei Tradiţii şi criteriul continuităţii şi omogenităţii mesajului evanghelic în ansamblul său, permit evidenţierea unor trăsături clare ale chipului istoric al Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului, trăsături pe care le vom dezvolta pe parcursul lucrării. Sfânta Fecioară Maria nu este un caz al universalului, ci dimpotrivă, este Fecioara - Mamă, irepetabilă în istoricitatea sa, persoana feminină aleasă de Dumnezeu - Tatăl pentru a fi sălaş al înomenirii Fiului prin lucrarea Duhului Sfânt (Luca I, 35). De aceea, se poate vorbi despre Maica Domnului ca despre o icoană, întrucât în ea se înfăptuieşte o dublă mişcare pe care orice icoană tinde să o transmită, şi anume, coborârea şi urcarea, chenoza Fiului lui Dumnezeu şi îndumnezeirea omului prin har. În ea străluceşte alegerea Celui Veşnic şi liberul consimţământ al credinţei în El. Dacă icoana este vederea celor ce nu se văd, la fel Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului, se oferă privirii credinţei ca locul dumnezeieștii prezenţe, chivotul legământului, acoperită de umbra Duhului Sfânt (Luca I, 35-39, 45-56), sălaş sfânt al Cuvântului printre oameni, dar şi răspunsul omului la chemarea divină, care-1 ridică pe om la demnitatea de fiu al lui Dumnezeu, „moştenitor al lui Dumnezeu şi împreună moştenitor cu Hristos” (Romani VIII, 17). Numele liturgice ale Sfintei Fecioare exprimă atingerea plinătăţii şi calitatea de Maică a întregii umanităţi răscumpărate: „cheia împărăţiei”, „uşă cerească”, „cer”, „Biserica lui Dumnezeu”, „Scara lui Iacob”, „Rai cuvântător”, „Rai de taină” şi altele. În figura concretă a Maicii Domnului – Noua Evă, Biserica însăşi îşi contemplă propria icoană, nu numai pentru că îşi găseşte în ea modelul credinţei feciorelnice, al dragostei materne şi al legământului de nuntă la care este chemată (Efeseni V, 20-33) ci şi pentru că recunoaşte în Maica Domnului propriul arhetip: Templul al Duhului Sfânt, mamă a fiilor născuţi în Fiul şi Trupul Lui tainic, solidar cu Acela care a fost adus în lume de către Sfânta Fecioară.
1. *** Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită cu binecuvantarea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, P. F. Părinte Teoctist, Editura I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1988 2. *** Liturghier, Editura I.B.M.B.O.R., Bucureşti 2000 3. *** Ceaslov, Editura I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1970 4. *** Mineiul pe luna August, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1976 5. *** Mineiul pe luna Septembrie, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1984 6. Prohodul Maicii Domnului, tipărit cu binecuvântarea I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei - Trinitas, Iaşi, 1999 7. *** Istoria Bisericească, trad. de Iosif Gheorghian, Bucureşti, 1889 8. *** The New Jerusalem Bible, Doubleday Garden City, New York, 1985 9. *** Catehismul Bisericii Catolice, Partea I, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti, 1993 10. AMBROZIE, SFÂNTUL, P.L. XV, 1555 11. ANDREI CRITEANUL, SFÂNTUL, Omilia a III-a a Adormirii Maicii Domnului, P. G., 97,1100 A 12. ANDRUTSOS, HRISTU, Simbolica, trad. din grecește, Craiova, 1955 13. ATANASIE cel MARE, SFÂNTUL, Despre întruparea Cuvântului, 18 14. ATANASIE cel MARE, SFÂNTUL, Împotriva arienilor, 3, 29 15. BISTRIȚEANU, EP. VICAR DR. IRINEU POP, Împărăteasa Cerului şi Mama noastră, Casa de editură Drehia, Cluj-Napoca, 1996 16. BISTRIȚEANU, IEROM. DRD. IRINEU POP, Maica Domnului în viaţa Bisericii şi în evlavia credincioşilor ortodocşi, în „O.”, nr. 3/1984 17. BRIA, PR. PROF. IOAN, Dicţionar de Teologie Ortodoxă, Editura I.B.M.B.O.R. Bucureşti, 1992 18. BULGAKOV, SERGHEI, Ortodoxia, trad. de Nicolae Grosu, ediția a II-a, Editura Anastasia, Bucureşti 1993 19. BULGAKOV, SERGHEI, Rugul care ardea, trad. de ierom. Ieraclie, Chișinău, 1935 20. BULGAKOV, SERGHEI, Rugul care nu se mistuie, trad. de Boris Buzilă, Editura Anastasia, Bucureşti, 2001 21. BUUCHIU, PR. CONF. DR. ȘTEFAN, Maica Domnului o introducere în theotokologia ortodoxă, Editura Sigma, Bucureşti, 2006 22. CABASILA, SFÂNTUL NICOLAE,Trei omilii la Naşterea, Bunavestirea şi la Adormirea Preasfintei Maici a lui Dumnezeu, Ed. Icos, Bucureşti, 1999 23. CARAZA, DRD. ION, Imnele Sf. Efrem Şirul despre Maica Domnului, în „S.T.”, seria a II-a, an XIX (1967) nr. 7-8 24. CAREBIA, ADRIAN, Sinteza hristologică a gândirii patristice din primele patru veacuri creştine, în „A. B.”, nr. 1-3, anul 2004 25. CĂCIULĂ, PR. DR. OLIMP N., Anatematismele Sfântului Chiril al Alexandriei, Tipografia cărţilor bisericeşti, Bucureşti, 1937 26. CHIALDA, PR. PROF. MIRCEA, Preacinstirea Maicii Domnului, în ***, Îndrumări Misionare, Editura I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1986 27. CHIALDA, PR. PROF. MIRCEA, Preacurata Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu (Mariologia), în „S. T.”, seria a II-a, an XXXIII (1981), nr. 5-6 28. CHIRIL al ALEXANDRIEI, SFÂNTUL, Comentariu la Ioan, 12, 19, P. G., 74, 664 29. CHIRIL al ALEXANDRIEI, SFÂNTUL, Comentariu la Ioan, 2, 1, P. G., 73 30. CHIȚESCU, PROF. NICOLAE, TODORAN, PR. PROF. DR. ISIDOR, PETREUȚĂ, PR. PROF. IOAN, Teologia Dogmatică şi Simbolică, voi. I, Editura I.B.M.B.O.R, Bucureşti, 1958 31. CITIRIGĂ, PR. CONF. DR. VASILE, Probleme fundamentale ale teologiei dogmatice și simbolice, vol. II, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2008 32. CLAUDEL, PAUL, Al doilea cuvânt al lai Iisus pe Cruce, în „Transilvania”, serie nouă an XXI (1992) nr. 3-4, Sibiu, 1992 33. COMAN, PR. PROF. IOAN, Momente și aspecte ale hristologiei precalcedoniene și calcedoniene, în „O.”, XVII (1965), nr. 1 34. COMAN, PR. PROF. IOAN, Şi Cuvântul trup S-a făcut, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1989 35. CORNIȚESCU, DIAC. AS. EMILIAN, Temeiuri ale preacinstirii Maicii Domnului în Vechiul Testament, în „Ortodoxia” an XXXII (1980), nr. 3 36. DINU, PR. ADRIAN LUCIAN, Maica Domnului în teologia Sfinților Părinți, Editura Trinitas, Iași, 2004 37. DUȚU, PR. DRD CONSTANTIN, Sfânta Fecioară Maria în opera omiletică a Cuviosului Andrei Criteanul şi a Sfântului Ioan Damaschin, în „S. T”, seria a II-a, anul XXXII (1980), nr. 1-2 38. EPIFANIE al SALAMINEI, SFÂNTUL, Ancoratus, ediție bilingvă, trad. Oana Coman, Editura Polirom, 2007 39. EPIFANIE al SALAMINEI, SFÂNTUL, Panarion
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
