Investigarea fraudelor - prevenirea și combaterea finanțării terorismului

INTRODUCERE

Terorismul este un fenomen complex şi contradictoriu, manifestându-se încă din timpurile cele mai străvechi, prin atentate la viaţa conducătorilor de stat sau prin acţiuni violente îndreptate împotriva unor categorii sau clase sociale considerate ca fiind opozante obiectivului propus, cu scopul de a destabiliza viaţa socială, de a schimba conducerea sau de a impune o anumită conduită membrilor din cadrul unei comunităţi.

Combaterea terorismului se impune ca o necesitate, în special datorită stării de pericol permanente şi a efectelor pe care acesta le generează (crearea unui climat de insecuritate socială, numeroase victime omeneşti, pagube materiale considerabile etc.).

În momentul de faţă, nu există o definiţie clară a terorismului, care să fie universal acceptată. Dificultatea definirii terorismului este o problemă de percepţie culturală, politică şi socială a actului de violenţă şi a scopului politic urmărit prin teroare.

Definirea şi înţelegerea corectă şi completă a fenomenului de terorism sunt absolut necesare pentru elaborarea unor strategii şi tactici eficiente de luptă antiteroristă. Întrucât nu există un model general valabil, definirea şi analiza actului terorist trebuie făcute pentru fiecare caz în parte. Principalele elemente de definire a terorismului sunt:

1. mijloacele: acţiuni violente;

2. metoda: inducerea fricii în sufletul cetăţenilor;

3. ţinta: civilii (necombatanţi);

4. scopul: producerea unei schimbări politice majore;

5. participanţii: indivizi sau grupuri nonstatale.

Existenţa în lume a fenomenului terorist, a dinamicii organizaţionale şi ideologico-religioase a grupărilor teroriste, internaţionalizarea acestora pe toate planurile determină cu necesitate ca, şi în România, activitatea specifică de prevenire şi combatere a terorismului să reprezinte o parte componentă a unui complex de măsuri instituite pentru realizarea siguranţei naţionale. Aceste măsuri se execută permanent şi într-o concepţie unitară pe întreg teritoriul naţional, de către S.R.I.

Combaterea terorismului nu poate fi lăsată doar în responsabilitatea structurilor de informaţii. Lupta cu terorismul impune o nouă configuraţie a efortului militar, o nouă dimensiune a spaţiului de confruntare, precum şi o nouă metodă de abordare a acesteia. Imprevizibilul acţiunilor desfăşurate de către elementele teroriste, posibilităţile crescute de a folosi mijloace de distrugere în masă, cu predilecţie arme biologice şi chimice, concomitent cu creşterea letalităţii actelor teroriste, conferă un mare grad de dificultate în acţiunea de identificare şi anihilare a ţintelor.

În ceea ce priveşte activitatea de investigaţii în prevenirea acţiunilor extremist-teroriste, aceasta se referă atât la aspectul organizatoric, cât şi la problemele de cunoaştere sub diferite forme a potenţialilor adversari.

Cunoaşterea adversarului potenţial constituie un element axiomatic în oricare tip de luptă, dar caracterul subversiv, conspirativ şi evaziv al majorităţii organizaţiilor teroriste uşurează, dintr-un anumit punct de vedere, rolul activităţii de informaţii în combaterea acestora.

Activitatea de informaţii trebuie să precizeze, cât mai repede posibil, natura ameninţării reale şi potenţiale pe care o reprezintă organizaţiile teroriste. Acest lucru va motiva autorităţile în vederea elaborării strategiei şi măsurilor necesare etapei respective.

Acest demers este dificil, mai ales, în prima etapă de desfăşurare a acţiunilor unei grupări teroriste.

Dificultatea are două surse:

- cunoaşterea limitată, în general, a potenţialului adversar în această fază;

- greutatea de a „calibra” ameninţarea, adică de a-i determina gradul potenţial de gravitate.

Estimarea corectă a ameninţării este importantă, întrucât va fi factorul principal în adoptarea deciziei de către autorităţi, în legătură cu măsurile care urmează a fi luate şi incluse, ulterior, într-un plan care să cuprindă evenimentele neprevăzute (pentru situaţiile de urgenţă sau criză).

Este necesar să se acorde o atenţie deosebită ideologiei care motivează organizaţia teroristă; înţelegerea aprofundată a acesteia, a potenţialului de evoluţie şi de influenţă asupra modalităţilor de acţiune va avea un rol important în prevenirea ameninţării.

Protecţia şi apărarea antiteroristă constau în:

- activităţi informativ-operative, de culegere de date şi informaţii referitoare la potenţiali atentatori şi despre vulnerabilităţi ale sistemelor, care pot fi exploatate de către aceştia;

- instituirea unor dispozitive fixe sau mobile de protecţie antiteroristă;

- adoptarea unor măsuri şi dispozitive de intimidare şi descurajare a elementelor predispuse la acţiuni teroriste, prin exerciţii simulate şi patrulări executate de forţe specializate;

- trecerea la dispozitivul de apărare, în situaţia în care obiectivul este atacat pentru respingerea atacatorilor, capturarea sau anihilarea acestora şi crearea condiţiilor favorabile intrării în acţiune a forţelor specializate de intervenţie.

Protecţia şi apărarea antiteroristă se realizează prin:

- dispunerea elementelor de dispozitiv, fixe sau mobile, formate din luptători, în locurile pretabile de acces în obiectiv, cât şi în zonele stabilite ca fiind favorabile acţiunii elementelor extremist-teroriste;

- patrularea echipajelor de luptă, dotate cu tehnică şi mijloace necesare respingerii oricărei acţiuni îndreptate împotriva obiectivului protejat;

- amplasarea, în punctele şi pe direcţiile de interzis a rezervelor de intervenţie antiteroristă, de tărie variabilă, permanente sau temporare.