Ipostaze ale Raului din Perspectiva Filosofiei Religiei

Cuprins licenta Cum descarc?

Introducere - pg. 4
Cap. I. De la ambivalenta sacrului la disjunctia sfant-diabolic - pg. 5
Cap. II. Diavolul. Ipostaze
2.1. Diavolul in imaginarul popular - pg. 15
2.2. Diavolul in imaginarul teologic - pg. 20
2.3. Diavolul in imaginarul literar - pg. 24
2.4. Satanismul - o falsa religie - pg. 39
Cap. III. Perspectiva filozofica
3.1. Raul si axiologia - pg. 45
3.2. Raul in judecata de valoare - pg. 52 
Cap. IV. Concluzii - pg. 59
Bibliografie - pg. 62


Extras din licenta Cum descarc?

Introducere
"Fiti treji si vegheati! Pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, 
da tarcoale ca un leu care racneste si cauta pe cine sa inghita"
Biblia in 1 Petru 5:8.
Prin lucrarea de licenta cu titlul ales de mine "Ipostaze ale raului din perspectiva filosofiei religiei" am urmarit dezbaterea unui subiect controversat si cu implicatii deosebite, in cadrul analizei prin prisma celor doua valori, binele si raul, privite din punctul de vedere al filozofiei, al religiei, cat si din perspectiva filozofiei religiei.
Aceasta lucrare a dorit sa imbine atat elementele teoretice legate de religie, magie, precum si demonologie, cat si prezentarea unor concepte cadru cum ar fi cel de sacru, diavol, culpa sau iad la un nivel general in spatiul european, pentru ca mai apoi sa se aplece asupra elementelor definitorii ale conceptelor mai sus prezentate in spatiul culturii populare romanesti, in imaginarul teologic si literar.
Omul nu poate trai fara comuniune cu sacrul. Chiar si dupa cadere prin partializari si false sacralizari comuniunea ramane constitutiva insa omul va ajunge sa atribuie unor elemente profane caracter sacru, tendinta aceasta se va accentua tot mai mult, atingand o situatie fara precedent in epoca moderna, ajungandu-se la concluzia ca sacrul nu mai exista, neavand unde sa mai fiinteze.
In epoca moderna opozitia sacru-profan se concretizeaza in plan real din punctul de vedere al lui Eliade prin opozitia om religios-om areligios, primul crede ca viata are o origine sacra si ca existenta umana isi actualizeaza toate potentialitatile in masura in care comunica cu sacrul, iar cel de-al doilea refuzand transcendenta si indoindu-se de sensul existentei, isi asuma o noua situatie existentiala - el se recunoaste doar ca subiect si agent al istoriei.
Insa oricat de mult s-ar adanci in negatii si refuzuri, omul nu poate aboli definitiv sacrul din viata sa. Suntem creati dupa chipul lui Dumnezeu si tindem mereu spre El, chiar si atunci cand sacrul e camuflat in profan, omul de fapt incearca (uneori inconstient) o afirmare a sacrului. Toti facem partializari si nu-i om fara de pacat; uneori camuflam sacrul prin gesturi cuvinte sau actiuni - e nevoie permanent de un proces de restaurare launtrica, de reabilitarea constiintei in Hristos , pentru a putea distinge intre bine si rau. 
Dupa prezentarea sacrului si profanului, in primul capitol al lucrarii, capitolul al doilea este dedicat diavolului, imaginea lui in popor, in teologie si in mediul literar, precum si secta care il idolatrizeaza pe satan, Satanismul. In continuarea lucrarii am prezentat raul din perspectiva filozofica si in judecata de valoare.
Concluziile obtinute din realizarea acestei lucrari sunt ca bunul Dumnezeu ne va da constiinta cea buna si puterea de a-L afirma pururea prin actele noastre. 
Cap. I. De la ambivalenta sacrului la disjunctia sfant-diabolic
Sacrul poate fi considerat ca un ax al omului dinspre inconstient prin constient spre transconstient. Tot ceea ce infatiseaza sacrul este o mediere spre Absolut, acesta fiind vazut prin mister, intrucat Absolutul se poate da in aceasta lume doar ca mister, iar Sacrul nu face altceva decat sa indice prezenta unui mister. Relatia sacru-profan este vazuta in decursul istoriei in doua feluri: sacrul deriva din profan, ceea ce face ca profanul sa se ascunda in sacru; profanul este produs de sacru, ceea ce face ca sacrul sa se camufleze in profan. 
Lumea se intemeiaza pe experienta sacrului, elementele definitorii ale acestuia fiind puterea, realitatea, perenitatea si eficienta; se adauga transcendenta si exemplaritatea, depasirea limitelor individualitatii sale. In mentalitatea arhaica, opozitia sacru - profan este inteleasa ca o opozitie intre real si ireal. Spatiul si timpul sacru difera calitativ de cel profan. Homo religiosus percepe spatiul sacru ca fiind neomogen (prezinta rupturi si sparturi in functie de semnificatiile pe care acesta i le acorda). Spatiul profan este neconsacrat, nu are o structura, o consistenta, este ireal.
Pentru omul religios, ,,supranaturalul" este strans legat de ,,natural", caci Natura oglindeste intotdeauna ceva care exista dincolo de ea, ceva transcendent Cerul, simbol al experientei sublime, religioase, apare infinit fata de nimicul reprezentat de om si mediul sau. Insasi structura Cosmosului pastreaza vie amintirea Fiintei supreme ceresti. Natura nu este pentru omul religios exclusiv naturala. Experienta unei Naturi radical desacralizate este o descoperire recenta, fiind accesibila doar unei minoritati a societatilor moderne, in primul rand oamenilor de stiinta.
Pentru ceilalti, ,,Natura mai are inca un farmec, un mister, o maretie in care se pot regasi urmele vechilor valori religioase. Nici un om modern, oricat de nereligios ar fi, nu ramane nepasator la farmecul Naturii, si nu este vorba doar de valorile ei estetice, sportive sau igienice, ci si de un sentiment nelamurit si greu de definit, in care se regasesc urmele unei experiente religioase degradate ( ) Asa cum Natura este un produs al secularizarii treptate a Cosmosului, lucrare a lui Dumnezeu, omul profan este rezultatul unei desacralizari a existentei umane" 
Omul religios se situeaza intre timpul subiectiv si cel obiectiv; el poate trece usor insa de la timpul obisnuit, al existentei zilnice, la Timpul sacru, folosind ca ,,formula magica" ritul. Astfel, timpul nu e perceput nici ca fiind omogen, nici continuu. Individul ancoreaza adesea in atemporalitate. Folosind exemplul slujbelor (Timpul liturgic), se observa ca omul religios nu comemoreaza, ci sarbatoreste. Zilnic, el readuce si retraieste in planul prezent situatiile mitice, de la inceputul inceputului. Sunt actualizate astfel intens trairile si emotiile, nascand o energie sacra, propice contemplarii. Timpul sacru este deci mereu recuperabil si repetabil la nesfarsit, are o valoare egala, fara inceput sau sfarsit. Comparativ cu timpul profan, Timpul sacru e diferit de cel istoric, fizic sau contemporan, pangarit si conduce catre vesnicie.


Fisiere in arhiva (1):

  • Ipostaze ale Raului din Perspectiva Filosofiei Religiei.docm

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Diploma.ro.


Descarca aceasta licenta cu doar 8 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!