Izvoarele Dreptului Internațional

Introducere

Tema se referă la o serie de aspecte privind izvoarele dreptului internaţional

Lucrarea a analizat atât noţiunea de izvoare ale dreptului internaţional cat si principalele izvoare ale dreptului internaţional.

Studiul a fost structurat pe 4 capitole in capitolul I sunt tratate principalele izvoare ale dreptului internaţional public care sunt cutuma si tratatul internaţional.

Importanța dreptului internațional public pentru societatea umană în ansamblul ei a fost rațiunea pentru care am încercat să abordez problema izvoarelor acestei categorii de drept. În filozofia dreptului, termenul de izvoare „formale” ale dreptului desemnează modalităţile specifice de exprimare a conţinutului unei norme de drept, spre deosebire de izvoarele „materiale”, care desemnează condiţiile sociale care duc la apariţia unor norme de drept şi care au caracter extrajuridic.

Opinii exprimate în doctrină. Având în vedere definiţia izvoarelor de drept internaţional în sens formal, prin care majoritatea autorilor înţeleg acele mijloace de exprimare a normelor rezultate din acordul de voinţă al statelor, se poate pune întrebarea legată de existenţa unei ierarhii atât în privinţa izvoarelor de drept internaţional dar şi a normelor exprimate de aceste diverse surse, întrebare justificată în condiţiile luării în considerare a multitudinii dar şi diversităţii valorilor ocrotite de dreptul internaţional, ele însele plasate într-o ierarhie mult mai transparentă.

În privinţa izvoarelor de drept internaţional, doctrina internaţională ia în considerare enumerarea cuprinsă în articolul 38 din Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, în conformitate cu care principalele izvoare de drept internaţional sunt tratatul, cutuma şi principiile generale de drept

Capitolul I Izvoarele dreptului Internațional ca și noțiune și este dezvoltat subiectul cutuma și tratat internațional.

Tratatul internaţional reprezintă un izvor principal al dreptului internaţional public şi, aşa cum apreciază majoritatea autorilor şi cum rezultă din unele documente internaţionale, este cel mai important în reglementarea relaţiilor dintre subiectele dreptului internaţional Izvoarele auxiliare ale dreptului internațional sunt doctrina și hotărârile judecătorești.

Alte izvoare ale dreptului internațional sunt actele organizațiilor internaționale, actele unilaterale ale statelor, echitatea. Procedura de încheiere şi intrarea în vigoare a tratatelor Pentru ca tratatul să se formeze trebuie să se realizeze multiple activității, să se stabilească conținutul, obligațiile fiecărei părți din tratat. Cine poate să încheie tratate sunt anumite autorităţi c sunt prevăzute de constituţia şi legislaţia fiecărui stat.

Exprimarea acordului de voință al părţilor contractante. Pentru a se elabora textul tratatului trebuie să se parcurgă mai multe etape printre acestea amintim negocierea tratatului se desfăşoară între reprezentanţii statelor special abilitaţi în acest sens.

Această negocierea a tratatului se realizează desigur cu un scop acesta fiind obținerea acordului de voinţă asupra textului tratatului şi adoptării lui. La tratatele bilaterale negocierile trebuie să înceapă la iniţiativa statului sau ambelor state. La tratatelor bilaterale fiecare parte are un proiect al său pe care îl prezintă la negocieri iar în final în urma negocierilor ambele proiecte trebuie să se pună de acord pentru a se realiza astfel un singur tratat.

Cutuma internaţionala trebuie sa fie clar deosebita de obicei.Aceasta din urma nu reprezintă o obligaţie juridica, ci este o practica care nu a obţinut şi o recunoaştere juridica. In condiţiile actuale ale societăţii internaţionale, stabilirea cutumei întâmpină dificultăţii ca urmare a creşterii numărului statelor membre ale societăţii internaţionale si , îndeosebi, a eterogenităţii lor.

Este cunoscuta atitudinea de contestare a unor cutume de către noile state independente, apărute după înlăturarea dominaţiei coloniale. Ele considerau cutuma, in general, ca fiind elaborata fără participarea şi uneori împotriva lor, si ca fiind, întotdeauna, prin natura ei, nedemocratica. Pe de alta parte, prin apariţia unor noi „”actori” în relaţiile internaţionale, in special societăţile transnaţionale, se considera ca s-ar crea noi reguli cutumiare, un drept transnaţional dedus din regulile generale de funcţionare si puterea financiara a acestor societăţi