INTRODUCERE .3 1. FUNDAMENTELE TEORETICE ALE JOCULUI.5 1.1. Originea și evoluția jocului.5 1.2. Aspecte psihologice ale jocului.9 1.3. Clasificarea jocurilor copiilor de vîrstă preșcolară.13 1.4. Concluzii la capitolul 1.21 2. JOCURILE DE CREAȚIE ALE COPIILOR DE VÎRSTĂ PREȘCOLARĂ CA MIJLOC DE EDUCAȚIE.22 2.1. Caracteristica jocurilor de creație.22 2.2. Jocurile cu subiect și rol.25 2.3. Rolul jucăriilor în organizarea jocurilor cu subiect și roluri și cerințele pedagogice.26 2.4. Structura, organizarea și funcțiile jocului cu subiect și rol.29 2.5. Concluzii la capitolul 2.31 BIBLIOGRAFIE.33
INTRODUCERE Actualitatea temei. Cerințele mereu crescânde ale societății contemporane impun învățământului actual sarcini importante care să determine creșterea calității lui. Este necesar, pentru aceasta, să se utilizeze, în desfășurarea procesului de învățământ, cele mai eficiente căi, cele mai variate metode și mijloace care să asigure și să stimuleze, în același timp, cereșterea ritmului de însușire a cunoștințelor. Unul dintre aceste mijloace atît de frecvent în procesul de instruire și educare a preșcolarilor care și-a dovedit eficiența din ce în ce mai mult în ultimul timp, este jocul cu subiect și jocurile de creație. Motivele pentru care m-au determinat să aleg tema dată este că jocurile cu subiect și rol sunt puțin cercetate în literatura de specialitate în domeniul educației preșcolari. Scopul cercetării îl constituie rolul și importanța jocului cu subiect și rol, constă în faptul că el facilitează procesul de asimilare, precizare și consolidare a cunoștințelor, iar datorită jocurilor cu subiect și rol, copilul reflectă mediul social, îndeplinește în situația de joc rolul adulților create de ei însuși, influențează dezvoltarea personalității copilului. El este și un important mijloc de educație intelectuală, pune în valoare și antrenează capacitățile creatoare ale preșcolarului. Obiectivele cercetării. - Determinarea teoretică și practică la organizarea și desfășurarea jocurilor de creație, jocurile cu subiect și rol. - Indentificarea organizări și desfășurării jocurilor cu subiect și rol la diferite grupe de vârstă mare și mică, - Reluarea rolului, metodelor utilizate de către educator la dezvoltarea creativității copiilor prin intermediul jocurilor cu subiect și rol. Epistemologia cercetării a inclus concepte descrise în lucrările psihologilor L.S.Vâgotski, D.B.Elkion, A.V.Zaporojeț și pedagogilor R.I.Jukovskaia, D.D.Mendjerițkaia, A.P.Usova, N.la.Mihailenko, Nina Socoliuc, Cojocaru Viorica, Maria Vrîncean, Valentina Cimpoieș, Stela Cemortan, Aglaida Bolbuceanu. Metodologia cercetării: metode teoretice – documentarea științifică, generalizarea și sistematizarea, metodele – analitică, metodele experimentale, experimentul pedagogic. Valoarea teoretică a cercetării: stabilirea fundamentelor teoretice și metodolgice cu privire la activitatea copiilor de vârstă preșcolară. Din perspectiva provocărilor, identificării factorilor, nivelurilor și etapelor procesului creator. Valoarea practică cercetării: rezultă din realizarea obiectivelor cercetării, din informațiile pe care ni le poate oferi literatura de specialitate. Etapele cercetării: determinarea temei de cercetare selectarea și studierea literaturi de specialitate, cercetarea aspectelor teoretice și practice. Prin joc cu subiect și rol copilul ne prezintă elementele vieții cotidiene și le îmbină cu fenomenele sociale. El contribuie la formarea personalității copilului și creează o ambianță de cooperare. Datorită conținutului său practic pare a fi cel ma eficient mijloc de activizare a întregii grupe de preșcolari, potrivit formării deprinderilor practice elementare și de muncă organizată, dezvoltînd spiritul de echipă, de intra-ajutoare. Am abordat această temă deoarece consider că metoda cea mai plăcută şi mai eficientă, iar pe parcursul lucrării am ţinut să argumentez acest lucru atât în plan teoretic cât şi în plan practic. Jocul didactic (utilizat încă din copilărie, apoi la vârsta preşcolară şi continuând cu perioada micii şcolarităţi) are rolul de a solicita, de a exersa şi dea pregăti elemente necesare gândirii: analiza, sinteza, comparaţia, abstractizarea. Toate aceste elemente au menirea de a da o cale clară pentru formarea noţiunilor, a judecăţilor, a raţionamentelor înzestrând copilul cu un limbaj adecvat, capabil să exprime relaţiile dintre obiectele lumii înconjurătoare. Sumarul compartimentelor tezei. Lucrarea este structurată în două capitole: Capitolul I „Fundamentele teoretice ale jocului” cu privire la originea și evoluți jocului, definirea jocului și clasificarea jocurilor copiilor de vîrstă preșcolară. Capitolul II „Jocurile de creație ale copiilor de vîrstă preșcolară ca mijloc de educație” ce prezintă teorii cu privire la jocul didactic, definirea jocului didactic precum şi caracteristicile dezvoltării personalităţii şcolarului mic. Drumul importanţei jocului se ramifică în formarea deprinderilor de muncă organizată, prevenirea oboselii, găsirea de căi eficiente de învăţare, evaluarea rezultatelor, dezvoltarea rapidităţii şi a preciziei în acţiune, formarea intelectuală, morală, estetică, suscitarea curiozităţii şi a unor noi interese pentru cunoaştere. În ecuaţia jocului intră suma dintre conţinut şi formă, trecut însă prin filtrul originalităţii şi al experienţei cadrului didactic.
1. Anton Ilica, Psihopedagogie, Teoria și metodologia jocului didactic, Editura UAV Arad, 2006; 2. Bacus, A., (trad.), Jocuri pentru copiii de la o zi la 6 ani, Ed. Teora, București 1998; 3. Bradetan, Nicolae, Jocuri didactice în aer liber, E.D.P., București 1993; 4. Cioflica, S., Ana, A.; Jocuri didactice pentru educarea limbajului, Editura Tehno-Art, Petroșani 2002; 5. Cotuna Rafila, Locul şi rolul jocului didactic în învăţare, Revista Învăţământul primar nr. 3-4, Editura Miniped, Bucureşti 2005; 6. Cucoș Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iași 2002; 7. Didactia Pro, Revistă de teorie și practică educațională, Nr.2 (60) aprilie 2010. 8. Dănilă, I., Pedagogia ludens – o alternativă educațională, în "Studii și cercetări științifice", Univ. Bacău 2000, DPPD, seria științe socio-umane (Psihologie-Pedagogie-Metodică), nr. 3. 9. Elkonin, D.B., Psihologia jocului, (trad.), EDP, București 1980; 10. Granaci Lidia, Educația prin joc: Teorie și practică, , Ed.a 2-a, rev și compl., Chișinău 2010; 11. Niculescu Rodica Mariana, Daciana Angelica Lupu, Pedagogia preşcolară şi a şcolarităţii mici, 2007; 12. Piaget, J., Psihologia copilului,: Ed.Cartier, Chișinău 2005. 13. Popescu, R., Realizarea obiectivelor instructiv-educative prin jocul didactic, în Revista de Pedagogie, nr. 10; 1990. 14. Paul Popescu-Neveanu, Dicționar de psihologie, Editura Albatros, București 1978. 15. Răduăț Taciu, Joc Didactic, teorie și aplicație. 16. Roland Doron; Francoise Parot – sub direcţie, Dicţionar de psihologie, trad., Ed. Humanitas, București, 1999; 17. Schaffer, H.R., Introducere în psihologia copilului, Editura ASCR, Cluj-Napoca 2005; 18. Stoica, Ana, Creativitatea elevilor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1983; 19. Şchiopu, U., Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor, EDP, București 1970; 20. Şchiopu, U., Verza, E., Psihologia vârstelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1981; 21. Ștefan Mircea, Lexicon Pedagogic, Editura Aramis 2007.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
