Jocul didactic în predarea geografiei

ARGUMENT

Motto: Jocul este și o pregătire pentru viața de mai târziu, dar mai presus de toate, el este însăși viața copilului”. (Mc.Dougall)

Lucrarea de fața își propune să demostreze că jocul didactic oferă un cadru propice pentru învățarea activă, participativă, plăcută și atractivă, stimulând în același timp inițiativa și creativitatea elevilor.

Am ales această temă - Jocul didactic în predarea geografiei - pentru a demostra că jocul didactic inclus în lecțiile de geografie completează pregătirea elevilor și le sporesc interesul pentru geografie, ajutând totodată, pe învațător în cunoașterea capacitații elevilor, prin natura lor instructivă, jocurile contribuie la dezvoltarea spiritului inventiv și creativ, a gândirii și a imaginației, a interesului pentru lărgirea culturii geografice, la cercetarea geografică.

Geografia reprezintă o disciplină de învățământ care trezește interesul și curiozitatea elevilor într-o măsură deosebită, o disciplină care deschide calea cunoașterii mediului înconjurător.

Jocul didactic constituie o activitate desfășurată după reguli benevol acceptate care generează atractivitate, plăcere, destindere, satisfăcând o cerință, o trebuință interioară. Prin joc, elevii devin mai volubili ieșind din tiparele rigide ale unei activități impuse, sunt activi, devin curajoși, învingând timiditatea și învață cu plăcere. Se înlătură astfel, monotonia, plictiseala aplicându-se o varietate de forme ale jocului care trezesc interesul copiilor.

Cercetând impactul jocului didactic asupra însușirii corecte a diverselor cunoștințe din domeniul geografiei, am pornit de la următoarea ipoteză: utilizarea jocului didactic în procesul instructiv-educativ, în orice moment al lecției, dezvoltă la elevi imaginația, rapiditatea și profunzimea gândirii, memoria, spiritul de observație și mai multe trăsături intelectuale care vor contribui la însușirea corectă a noțiunilor de geografie, la o cunoaștere mai profundă a pământului românesc.

Rolul și importanța jocului didactic constă în faptul că facilitează procesul de asimilare, fixare și consolidare a cunoștințelor, iar datorită caracterului său formativ influențează dezvoltarea personalității elevilor, de cultivare a proceselor cognitive superioare (gândirea, imaginația).

Jocul bine organizat și pregătit constituie un mijloc de cunoaștere și familiarizare a elevilor cu viața înconjurătoare pentru că în desfășurarea lui cuprinde sarcini didactice care contribuie la exersarea deprinderilor, la consolidarea cunoștințelor și la valorificarea lor creatoare.

Îmbinând distracția, surpriza, buna dispoziție cu sarcina didactică la potențialul intelectual, moral și fizic al copiilor, aceasta asigură o activitate complexă, interesantă, plăcută, antrenantă, dezvoltând la elevi deprinderi de muncă independentă, perseverență și dârzenie în învingerea dificultaților, flexibilitatea gândirii, spiritul de cooperare, stimulează inițiativa, inventivitatea, creativitatea, iar competitivitatea angajează toate capacitățile elevului, fără a produce oboseală.

Acceptarea și respectarea regulilor jocului îl determină pe elev să participe la efortul comun al grupului din care face parte. Subordonarea intereselor personale ale colectivului, luptă pentru învingerea dificultaților, respectare integrală a jocului și a succesului final, vor pregăti treptat omul pentru mâine.

Am primit sprijin din partea conducătoarei lucrării: doamna profesor dr. Cornelia Dincă căreia îi mulțumesc.

CAPITOLUL I.

JOCUL DIDACTIC - CARACTERISTICI, FUNCȚII, UTILIZARE

1.1. NOȚIUNEA DE JOC DIDACTIC

Jocul didactic este o metodă de învățământ bazată pe acțiune și simulare („metodă de învățamânt în care predomină acțiunea didactică simulată” - Cristea, S., 1998, pag. 256). Jocul este o activitate umană urmărită prin ea însăși, fără un scop material sau util vizibil, deșfășurată după reguli benevol acceptate, activitate care generează emoții pozitive și satisface nevoia de plăcere și destindere a individului. Prin natura și originea sa jocul este un fenomen biologic, el fiind prezent în lumea animală în diverse forme, dar la nivel uman primește în plus, valețe socio-culturale. La nivel primar, prin joc se realizează interiorizarea lumii externe, iar prin confruntarea cu regulile și sarcinile jocului, copilul conștientizează propriul potențial, limita sa de moment, se manifestă primele tendințe de autodepășire în plan cognitiv, afectiv, emoțional și acțional. Mediul în care trăiește omul devine prin joc, ca mijloc educativ ,un mediu cultural, iar omul devine ființă culturală.

După ce au existat mult timp într-o relație aparte de simbioză, jocul și educația se separă, ultima devenind un tip special de practică socială. Omul primește prin instrucția școlară, într-un mod mai rațional, mai organizat și structurat, într-un timp mai scurt și într-o manieră mai eficientă cunoștințele necesare dezvoltării sale.

Jocul didactic este o variantă a jocului cu reguli folosit în grădiniță. Deosebirea constă în faptul că regulile jocului sunt tocmai obiectivele pedagogice urmărite de învățător și convertite în sarcini de învățare.

În învatamantul primar, jocul didactic capătă pondere aparte atât datorită particularităților de vârstă ale școlarilor, cât și datorită specificului procesului instructiv-educativ.