Leadership și Culturi Organizaționale

INTRODUCERE

Liderii acţionează conform unei moralităţi înalte, unei practici etice şi cu o înţelegere fundamentală a factorilor de o mare complexitate care sprijină şi fac posibil efortul colectiv într-o organizaţie. Cultura organizaţională este de obicei înrădăcinată şi foarte dificil de schimbat, dar liderii pot influenţa şi chiar pot genera o cultură corporatistă.

Teza noastră urmăreşte să arate că liderii pot avea o influenţă majoră asupra culturii, deşi procesul nu este uşor şi nu se poate face rapid. Liderii organizaţionali se confruntă cu multe probleme complexe în încercările lor de a genera realizări într-un mediu nesigur, complex şi ambiguu. Succesul liderilor depinde, într-o mare măsură, de înţelegerea culturii organizaţionale.

Am fi putut opta pentru termenul „conducere organizaţională” utilizat de Mihaela Vlăsceanu în cărţile sale sau simplu „conducere” în conformitate cu şcoala sociologică din Bucureşti, dar în economia acestui text l-am ales pe cel folosit de şcoala sociologică de la Iaşi, şi anume „leadership”. Termenul „leadership” este mai des utilizat în limbajul cotidian, fiind preferat pentru impactul sporit pe care îl are.

Liderii au putere, autoritate şi influenţă, trei elemente esenţiale în conducerea indivizilor către un ţel anume. Acestea sunt conceptele tratate în primul capitol al lucrării de faţă. Ponderea în care puterea, autoritatea şi influenţa sunt utilizate a suferit modificări de-a lungul timpului. Astăzi accentul este pus pe influenţă şi mai puţin pe putere şi autoritate. În noile forme organizaţionale influenţa este folosită pentru a asigura un tot unitar între procesul de muncă, comportament şi schimbare. Autoritatea ierarhică este mai puţin eficientă în a produce efectele urmărite. Mai importantă este capacitatea de a motiva, persuada, aprecia, înţelege şi negocia. Aceste dimensiuni ale influenţei sunt esenţiale pentru a spori succesul activităţii organizaţionale.

Capitolul următor reflectă modul în care leadershipul îşi pune amprenta asupra viziunii organizaţionale. Liderii au o viziune clară şi completă despre ceea ce trebuie realizat şi pot transpune această viziune în scopuri şi obiective clare. Liderii sunt determinaţi să îşi atingă viziunea şi să ajute la identificarea şi implementarea obiectivelor şi acţiunilor care converg spre acea viziune. Nevoia aceasta, de a avea o viziune clară, este cu atât mai acută cu cât vedem astăzi în jurul nostru cum în diferite sectoare leadershipul este fragmentat, sfâşiat de lupte intestine, supus presiunilor politice şi atins de corupţie.

Mai departe, în capitolul trei am încercat să determinăm felul în care leadershipul influenţează cultura organizaţională. Am subliniat contribuţia leadershipului în conturarea, menţinerea sau modificarea acesteia. Un subcapitol despre schimbarea organizaţională şi altul despre importanţa leadershipului în transformarea culturii organizaţionale erau necesare pentru a aprofunda problematica studiată.

Capitolul următor ne-a furnizat metodologia pentru studiul de caz. Ne-am îndreptat atenţia asupra modului în care leadershipul cultural ce inovează, creând sau schimbând culturile organizaţionale, diferă de cel care menţine cultura organizaţională, deşi comportamentele lor sunt asemănătoare.

Capitolul I - PUTERE, AUTORITATE ŞI INFLUENŢĂ

1.1.Conceptul de leadership

Succesul organizaţiei depinde de mulţi factori, dar nu mai puţin important este impactul leadershipului. Termen polisemantic, intraductibil în limba româna printr-un singur cuvînt care să cuprindă adevăratele semnificaţii ale noţiunii, leadershipul face în continuare carieră în literatura managerială. Atunci când se vorbeşte despre atributul de antrenare sau de coordonare a managementului, inevitabil se face referire la leadership. Atunci când este vorba despre strategiile de comunicare în organizaţie, iarăşi este amintită noţiunea de leadership. Dezvoltarea relaţiilor interpersonale agreabile bazate pe încredere şi cooperare sunt legate de leadership, iar punctul de plecare în formularea unor politici diferenţiate de motivare a subordonaţilor îl constituie tot leadershipul. Inevitabil ne întrebam „Ce este leadershipul?”

Leadershipul poate fi înţeles ca un atribut al unei poziţii ierarhice în organizaţie, o caracteristică a unei persoane, un proces de mobilizare şi antrenare a personalului într-o anumită direcţie, o capacitate de mobilizare sau o categorie de comportament. La fel de vechi precum civilizaţia umană, leadershipul continuă să capete înţelesuri diferite, aşa cum arată şi Andrew J. DuBrin, care prezintă cele mai reprezentative definiţii ale leadershipului, după cum urmează:

 influenţa interpersonală bazată pe comunicarea directă, sinceră pentru realizarea obiectivelor;

 arta influenţării oamenilor prin persuasiune sau exemplu personal;

 principala forţă dinamică ce motivează şi coordonează organizaţia pentru a-şi duce la bun sfârşit misiunea;

 abilitatea de a inspira încredere şi susţinere printre oameni, acţiuni necesare pentru îndeplinirea scopurilor .

G. A. Cole prezintă leadershipul ca un proces dinamic al muncii în grup, aparţinând unei persoane pe o perioadă determinată de timp şi într-un context organizaţional, prin care sunt determinaţi alţi membri ai grupului pentru a se angaja ei înşişi în îndeplinirea sarcinilor de grup sau a obiectivelor .