Leasingul în România

I. ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAŢIUNILE DE LEASING

1.1. Definiţia leasingului

Leasing-ul a apărut pentru prima dată în Statele Unite ale Americii, ca mai apoi, treptat, să pătrundă şi în alte ţări, îndeosebi în Europa . În anul 1930, leasingul a fost folosit pentru finanţarea bunurilor imobile, iar la începutul anilor 1950 era folosit ca instrument de finanţare a echipamentelor mobiliare.

În S.U.A., leasing-ul a fost reglementat prin United States Uniform Consumer Credit Code şi prin Uniform Commercial Code . Iniţial, firma avea un capital de numai 20 000 $, ca după doi ani de activitate să finanţeze echipamente în valoare de 3 milioane $.

Operaţiunile de leasing s-au extins în ţările puternic industrializate care erau interesate de amplificarea şi perfecţionarea relaţiilor economice, prin găsirea celor mai eficiente căi de comerţ exterior şi a unor noi surse de venituri valutare, necesare importurilor.

Numărul firmelor de leasing a crescut rapid. Astfel, în 1972 ia fiinţă Federaţia Europeană a Societăţilor de Leasing (LeaseEurope), un consorţiu ce controla 80% din industria financiară de leasing a Europei, având în 1980 o valoare contabilă a activului federaţiei de 25 mld $. Această valoare a crescut ulterior, ajungând în 1991 la 79,1 mld Ecu.

În Marea Britanie , Franţa şi Belgia s-au elaborat reglementări, care definesc relaţiile contractuale pe bază de leasing şi precizează operaţiunile pe care le include.

Prin anii 1980, existau nu mai puţin de 500 de societăţi de leasing, cărora le revenea circa 8% din investiţiile de capital la nivel mondial. Au apărut astfel organizaţii care cuprindeau societăţi de leasingul de primă mărime, cu filiale în întreaga lume cum ar fi grupul „Multilease” care cuprindea societăţile „Deutsche Leasing A.G.”, „U.S. Leasing Inc.” din San Francisco (cea mai veche din lume) şi „Orient Leasing & Co Ltd”, cu filiale în Japonia, Hong Kong, Singapore, Kuala Lumpur, Sao – Paolo, Seul, Djakarta, Curasao, Formosa, Filipine.

Leasing-ul a fost determinat, în apariţia sa de cauze obiective. Astfel, în S.U.A., în Marea Britanie şi în alte ţări erau întâmpinate greutăţi în finanţarea afacerilor, ca urmare a rigidităţii formelor şi procedeelor existente. Oamenii de

afaceri simţeau nevoia dotării societăţilor lor comerciale cu echipamente moderne, în condiţiile în care utilajele din dotare se învecheau, mai ales ca efect al uzurii lor

morale. Formula cumpărării unor bunuri de la vânzător în scopul închirierii lor acelor clienţi care aveau nevoie de ele a apărut ca o formulă salvatoare şi eficientă.

In Romania, prima societate de leasing a fost infiintata in anul 1994, iar primele referiri legislative la operatiunile de leasing s-au facut in OG 12/1995, in legatura cu regimul vamal al produselor importate in baza contractelor de leasing. Dezvoltarea continua si accentuata a a acestui sistem de finantare a impus aparitia in 1997 a OG 51, ca o prima forma a unei legi specifice in privinta operatiunilor de leasing, adoptata ca atare in 1998.

Definiţia leasingului poate fi dată atât din punct de vedere economic, cât şi juridic. 7

Din punct de vedere economic, leasingul reprezintă o operaţiune de finanţare în care finaţatorul asigură fondurile necesare pentru întreaga investiţie.

Din punct de vedere juridic, leasingul reprezintă un contract complex care permite unei persoane să obţină şi să utilizeze un lucru fără a plăti imediat preţul, cu posibilitatea de a-l cumpăra la un preţ residual.

Prin conţinutul său economic, leasingul este un credit, dar un credit de o formă specială în care operaţiunile de restituire, inclusiv a dobânzilor se face în rate. Leasingul poate fi considerat şi o formă aparte a creditului bancar, în loc de bani sunt împrumutate mărfuri concrete, maşini, utilaje, instalaţii, aparatură, diverse bunuri mobile sau immobile.

Leasingul mai poate fi definit şi ca o formă deosebită, modernă de comerţ exterior, de import – export, un system original de finanţare, sub forma închirierii, a unor mijloace de producţie, acţiuni de dezvoltare social – economică. Prin leasing se pot închiria, în principiu, orice fel de produse ale industriei constructoare de maşini, bunuri mobiliare şi imobiliare.

În leasing se disociază dreptul de proprietate de cel de posesiune şi cel de utilizare.

Spre deosebire de importul – exportul obişnuit, în care se transferă de la un

stat la altul proprietatea bunurilor vândute, în cadrul operaţiunii de leasing proprietarul nu se schimbă, el cedează doar dreptul de folosinţă contra cost. Beneficiarul poate allege bunurile de producţie de care are nevoie,îşi poate alege chiar furnizorii şi poate decide dacă la expirarea contractului le va cumpăra sau nu.

7. Clocotici Dorin,Gheorghiu Gheorghe, Operaţiunile de leasing (ediţia aII-a), Editura Lumina Lex 2005, pag. 9

Deci, leasing-ul poate fi definit ca fiind o tehnică de afaceri economice, de comerţ şi de finanţare cu bunuri mobiliare şi imobiliare, care are la bază un contract de locaţie acordată de către societăţi financiare specializate în aceste operaţiuni, de instituţii financiare sau direct de producători, unor întreprinderi sau persoane fizice, la expirarea contractului de locaţie utilizatorul având dreptul la tripla opţiune:

• Să cumpere produsul la valoarea reziduală.

• Să prelungească contractul de leasing.

• Să înceteze operaţiunea.8

Se observă că ţinta economică este încurajarea investiţiilor prin punerea la dispoziţie a unui instrument de finanţare cu multiple avantaje.

Delimitarea exactă a naturii juridice a leasingului are importanţă deosebită în plan practic, pentru a stabili raportările obligaţionale dintre părţi şi cele dintre părţi şi terţe persoane.

Tabel nr. 1

Delimitarea leasingului faţă de locaţiune

Leasing Locaţiune

Este o cale de remobilizare a investiţiilor deja făcute ( lease back-ul ) Este un procedeu de finanţare a investiţiilor productive, mobiliare şi imobiliare

Redevenţele contractului de leasing include şi ratele de amortizare a bunului

Chiria reprezintă preţul plătit pentru cedarea temporară a dreptului de folosinţă a unor bunuri

Amortizările aduc bunul la o valoare reziduală la sfârşitul contractului

Chiria plătită nu modifică preţul bunului cedat în locaţiune

Utilizatorul preia toate riscurile şi responsabilităţile ce aparţin proprietarului

Proprietarul păstrează toate responsabilităţile ce decurg din posesiunea bunului care este cedat în locaţiune.

Sursa: realizat pe baza Clocotici Dorin,Gheorghiu Gheorghe, Operaţiunile de leasing (ediţia aII-a), Editura Lumina Lex 2005

8. Puiu Alexandru, Management internaţional – Tehnici de afaceri economice interne şi internaţionale, vol II, Editura Independenţa Economică, 2005, pag. 143.

Tabel nr. 2

Comparaţia între leasing şi credit

Asemănări

Deosebiri

Leasing Credit

Obiectul operaţiunii

Beneficiarul nu devine imediat proprietarul investiţiei Beneficiarul intră în posesia creditului de investiţii solicitat.

Sursa: realizat pe baza Clocotici Dorin,Gheorghiu Gheorghe, Operaţiunile de leasing (ediţia aII-a), Editura Lumina Lex 2005

Tabel nr. 3

Leasingul: închiriere sau finanţare?

Leasing Credit tradiţional

Prin leasing se asigură finanţarea integrală a unei investiţii Beneficiarul contribuie cu 25% din valoarea investiţiei

Garanţia este chiar dreptul de proprietate Investiţia este grevată de sarcini reale

Sursa: realizat pe baza Clocotici Dorin,Gheorghiu Gheorghe, Operaţiunile de leasing (ediţia aII-a), Editura Lumina Lex 2005

Leasingul presupune şi o închiriere, dar caracterul său esenţial constă în finanţarea integrală de către utilizator a unei investiţii. De aceea, leasingul apare ca mijlocul ideal de finanţare a societăţilor comerciale în expansiune.