Legatul

CAPITOLUL I

NOŢIUNEA, SEDIUL MATERIEI, EVOLUȚIA ISTORICĂ, CARACTERELE JURIDICE, CUPRINSULTESTAMENTULUI ȘI CLASIFICARE

1.1. Noţiunea

1.1.1. Noţiunea de legat

Legatul constituie principalul act juridic pe care îl cuprinde testamentul.

Legatul este actul juridic cuprins într-un testament prin care testatorul desemnează una sau mai multe persoane care, la decesul său, vor primi întreg patrimoniul, o fracţiune din patrimoniu sau anumite bunuri determinate.

Din această definiţie rezultă că desemnarea persoanei gratificate trebuie făcută prin testament şi personal de către testator.

1.1.2. Reglementare juridică

Legatul ca act juridic produce efecte numai dacă este cuprins într-o formă testamentară. Ca atare, persoana gratificată, pentru a dobândi ceea ce i-a lăsat testatorul, trebuie să fie desemnată chiar în testament.

Dacă prin testament nu se desemnează persoana legatarului, ci se precizează numai că persoana legatarului a fost comunicată verbal moştenitorului legal (legatul secret), legatul este nul.

Tot nul va fi şi legatul făcut unei persoane nedeterminate sau insuficient determinate. Se admite însă, că determinarea persoanei legatarului se raportează nu la data întocmirii testamentului ci la data executării legatului. Spre exemplu, va fi valabil legatul făcut viitorului soţ al fiicei testatorului.

Legatul este reglementat de art.1054 - 1073 C. civ.

1.1.3.Comparaţie între legat şi donaţie (liberalitate între vii)

Asemănări:

- sunt acte solemne, unilaterale şi cu titlu gratuit;

- reprezintă o liberalitate deoarece au ca efect micşorarea patrimoniului testatorului/donatorului;

- bunul care formează obiectul legatului/donaţiei trebuie să fie în circuitul civil, să fie determinat sau determinabil, posibil, licit şi să existe sau să poată exista în viitor (excepţie fac succesiunile nedeschise);

- atât legatarul cât şi donatarul au posibilitatea de a accepta sau refuza legatul/donaţia;

- interzişii nu pot dispune nici prin testament, nici prin donaţie;

- incapacităţile de a primi prin testament/donaţie a tutorelui, persoanelor fizice neconcepute şi organizaţiile care n-au dobândit personalitate juridică, cetăţenii străini şi apatrizii (referitor la terenuri), medicii şi farmaciştii;

- cazurile de revocare judecătorească a legatelor sunt, în general, aceleaşi cu cele prevăzute pentru revocarea donaţiilor (art.1020 C. civ.);

- revocarea legatului pentru ingratitudine se poate cere în termen de un an prevăzut de art. 1024 alin.3 C. civ. pentru revocarea donaţiilor;

Deosebiri:

- legatul este un act pentru cauză de moarte producându-şi efectele la moartea testatorului în timp ce donaţia este un act între vii care îşi produce efectele imediat ce donatarul acceptă donaţia;

- actul de donaţie este valabil doar dacă este încheiat în formă autentică (lipsa formei autentice duce la nulitate absolută);

- legatul are la bază voinţa unilaterală a testatorului în timp ce donaţia este un act bazat pe convenţia între părţi;

- minorii care au împlinit vârsta de 16 ani au o capacitate de a dispune prin testament redusă la1/2 din ceea ce ar putea dispune însă în cazul donaţiei aceştia, indiferent de vârstă, nu pot dispune;

- testamentul este un act esenţialmente irevocabil pe tot parcursul vieţii testatorului în timp ce donaţia este un act irevocabil (art. 985 C. civ.);

- legatul, spre deosebire de donaţie, se revocă numai în cazul în care legatarul se face vinovat de atentat la viaţa testatorului, delicte, cruzimi sau injurii grave ( 1023, pct. 1 şi 2 C. civ.); refuzul de alimente (art. 1023, pct. 3 C. civ.) nu este o cauză de revocare a legatului, deoarece, cât timp este în viaţă testatorul, dreptul legatarului nu s-a născut şi, deci, legatarul nu are nici o obligaţie;

- injuria gravă la adresa memoriei defunctului nu este un caz de revocare prevăzut de lege pentru donaţii aşa cum este prevăzut în cazul legatelor;

1.2. Sediul Materiei

Constituția României prevede în art.42 că: ”Dreptul de moștenire este garantat” asigurându-se la nivel de principiu că acest drept poate fi realizat efectiv prin intervenția instituțiilor statului.

Noul Cod civil în Cartea a-IV-a privind diferitele moduri de dobândire a proprietății cuprinde patru titluri dedicate succesiunilor; Titlul I, Dispoziții referitoare la moștenire în general, art.953-962. Titlul II, Moștenirea legală, art. 963 – 983. Titlu III, Liberalitățile, art. 984 – 1099. Titlu IV, Transmisiunea și partajul, art. 1100 – 1163. Pe lîngă aceste prevederi legale care constituie principalul izvor al materiei succesiunilor Codul civil mai cuprinde și alte reglementări referitoare la acest domeniu și cu care dispozițiile de mai sus se întregesc.

Este de remarcat că deși concepțiile politice și sociale își pun amprenta asupra soluțiilor legislative adoptate în timp, sub regimul comunist se poate spune că materia succesiunilor a rămas relativ intactă. Întinderea emolumentului succesoral era însa redusă într-o societate în care nu exista o proprietate privată autentică, având la bază în principal proprietatea colectivă. Reglementarile din materia succesiunilor care se fundamentează tocmai pe proprietatea privată își capată adevaratele lor valențe într-o societate liberală, democratica în care proprietatea privata este cu adevarat garantată.

Dar reglementări legale privitoare la moșteniri se găsesc și alte acte normtive care au diferite obiecte de reglementare. Amintim doar cu titlu de exemplu Legea nr.18/1991, cu modificarile ulterioare, Legea nr.112/1995 și Legea nr.1o/2oo1.